Art. 623 Noul Cod de Procedură Civilă Organul de executare Scopul şi obiectul executării silite

1. Precizări prealabile. Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare a unificat diversele categorii de executori care aveau calitatea de organe de executare.

Astfel, executorilor aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate

Citește mai mult

de executor în cadrul acestora, li s-a dat posibilitatea de a se dobândi calitatea de executori judecătoreşti după procedura şi în condiţiile legii1'1.

Art. 3 din Legea nr. 287/2011 prevede că, „De la data intrării în vigoare a prezentei legi, activitatea de punere în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiilor de credit, altor entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, instituţiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit se desfăşoară numai de către executorii judecătoreşti competenţi potrivit legii, cu excepţia cazurilor prevăzute

Prevederile art. 623 NCPC reiterează faptul că principalul organ de executare este executorul judecătoresc. Stipulând regula potrivit căreia executarea silită se realizează de către executorul judecătoresc, chiar şi atunci când în legile speciale existâ prevederi contrare, articolul realizează o abrogare expresă indirectă a prevederilor contrare din alte legi. Potrivit art. 4 din Legea nr. 76/2012, „Dispoziţiile art. 614 din Codul de procedură civilă (devenit art. 623 în urma republicării - n.a.) se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă".

Folosind un criteriu bazat pe obiectului titlului executoriu ce se execută silit, legiuitorul instituie două excepţii m cazul cărora organul de executare nu este executorul judecătoresc. Este vorba, pe de o parte, despre executarea silită a titlurilor executorii ce conţin creanţe fiscale, iar, pe de altă parte, de titlurile executorii având ca obiect realizarea veniturilor la bugetul Uniunii Europene şi la bugetul Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

2. Executorii judecătoreşti. Principala categorie de organ de executare este reprezentată de executorii judecătoreşti şi este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.

Legea nr. 188/2000, republicată şi modificată pin Legea nr. 76/2012, prevede în alin. (1) al art. 1 că „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel".

Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000].

3. Organele de executare silită a creanţelor fiscale. Titlu executoriu care are ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat se execută de organele fiscale. Conform art. 110 C. proc. fisc., aprobat prin O.G. nr. 92/2003, republicată, colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere; declaraţia fiscală; decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii; declaraţia vamală; decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit legii; ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat

la art. 5 alin. (1) şi (2)". Art. 5 din legea menţionată dispune că „(1) Executările silite privind titluri executorii aparţinând instituţiilor de credit, altor entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, instituţiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit, aflate în curs la data intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituţie bancară sau instituţie financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii. (2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data numirii în funcţia de executor judecătoresc, executorii prevăzuţi la art. 1, la cererea creditorului, instituţie de credit sau instituţie financiară nebancară, pot începe noi executări silite în temeiul titlurilor executorii aparţinând acestor instituţii. (3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), dosarele de executare aflate în curs de soluţionare se predau de către instituţiile de credit şi de instituţiile financiare nebancare executorilor judecătoreşti competenţi, potrivit legii, să continue executarea silită. (4) Actele de executare îndeplinite de către executorii prevăzuţi la art. 1 până la data numirii acestora în funcţia de executor judecătoresc, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămân valabile".

întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.

Potrivit art. 136 alin. (l)-(4) C. proc. fisc., „(1) în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor. (2) Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită. (3) Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţii publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Banca de Export-lmport a României EX IM BANK-SA, provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod. (4) Organele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silita".

Articolul 138 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.

Organele de executare a creanţelor fiscale realizează executarea silită conform procedurilor stabilite în Codul de procedură fiscală. Dacă nu există reglementări în Codul de procedură fiscală, organele de executare vor aplica dispoziţiile dreptului comun în materie, şi anume cele din Codul de procedură civilă.

4. Titluri executorii având ca obiect venituri la bugetul UE şi CEEA. Sunt avute în vedere titlurile executorii emise sau pronunţate pe teritoriul României, al căror obiect este reprezentat de creanţe care se fac venituri la bugetul Uniunii Europene şi la bugetul Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Codul de procedură civilă nu se referă la dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, care reglementează procedurile pentru asigurarea realizării veniturilor necesare funcţionării Uniunii1'1.

Titlurile executorii emise în cadrul activităţilor de accesare, gestionare şi utilizare a fondurilor europene au un regim juridic distinct şi nu se execută de către executorii judecătoreşti. în art. 38 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată prin Legea nr. 142/2012, se arată că „stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin: (...) e) executare silită, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare". Articolul 40 din acelaşi act normativ prevede că, „în cazul în care creanţele bugetare rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin încasare, deducere din plăţi/rambursări următoare şi/sau executarea garanţiilor bancare, prevăzute la art. 38 lit. a)-c), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene transmit titlurile executorii prevăzute la art. 43, împreună cu dovada comunicării acestora, orga

Art. 322 alin. (2) din Titlul II al Părţii a şasea din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiunea consolidată după Tratatul de la Lisabona) prevede următoarele: „Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Conturi, stabileşte metodele şi procedura prin care veniturile bugetare prevăzute de regimul resurselor proprii ale Uniunii se pun la dispoziţia Comisiei şi defineşte măsurile care trebuie aplicate pentru a răspunde, dacă este cazul, necesităţilor trezoreriei".

nelor fiscale competente, care: a) duc la îndeplinire măsurile asigurătorii prevăzute la cap. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene dispun aceste măsuri; şi b) efectuează procedura de executare silită, precum şi procedura de compensare pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit din fondurile europene şi/ sau fondurile publice naţionale aferente acestora, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Chiar dacă nu au relevanţă din punctul de vedere al executării silite, trebuie observate dispoziţiile art. 56 din ordonanţa de urgenţă menţionată, potrivit cărora „Sumele necesare finanţării debitelor stabilite de reprezentanţii Uniunii Europene/donatorul public internaţional ca urmare a aplicării corecţiilor financiare se transferă în contul programului sau, după închiderea programului, direct în conturile Uniunii Europene/donatorului public internaţional, în primo instanţă de la bugetul de stat (s.n.), conform prevederilor legale în vigoare". Practic, debitele la bugetele UE şi CEEA sunt acoperite de către stat, în primă instanţă, astfel că executarea silită urmăreşte acoperirea debitului către stat.

5. Sancţiunea. Trebuie reţinut că executările silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă de către alte organe de executare decât cele prevăzute la art. 623 sunt lovite de nulitate absoluta necondiţionata, în condiţiile art. 174 alin. (2), respectiv art. 176 pct. 6. NCPC.