Art. 627 Noul Cod de Procedură Civilă Rolul activ al executorului judecătoresc Scopul şi obiectul executării silite
| Comentarii |
|
Scopul şi obiectul executării silite
Art. 627
Rolul activ al executorului judecătoresc
(1) În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
(2) Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere debitorului, în condiţiile legii, lămuriri în scris în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
(3) Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea cu rea-credinţă de informaţii incomplete atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 188 alin. (2).
| ← Art. 626 Noul Cod de Procedură Civilă Rolul statului în... | Art. 628 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţiile... → |
|---|
Conduita prescrisă executorului pentru ca acesta să îşi exercite rolul activ constă în folosirea tuturor mijloacelor admise de lege pentru atingerea scopului urmărit, şi anume realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
Limitele în care trebuie exercitat rolul activ sunt: legea, obligaţia
Citește mai mult
prevăzută în titlul executoriu şi drepturile părţilor, respectiv ale altor persoane interesate.Executorul urmăreşte interesul executării, adică interesul creditorului, astfel cum acesta este materializat în hotărârea judecătorească sau în titlul executoriu. Executorul trebuie să încerce să îl determine pe debitor să îşi execute de bunăvoie obligaţia sa, ară-tându-i consecinţele la care s-ar expune în caz contrar. Prima consecinţă este aceea că debitorul va suporta inclusiv cheltuielile de executare, despre al căror cuantum estimativ va fi informat de către executor. A doua consecinţă este aceea că valorificarea bunurilor debitorului se va face în condiţiile executării silite, care, de regulă, sunt mai defavorabile proprietarului urmărit decât valorificarea acestora pe piaţa liberă.
Executorul este îndrituit să ceară debitorului lămuriri scrise cu privire la veniturile şi bunurile asupra cărora se poate face executarea.
Din modul de reglementare a rolului activ rezultă două aspecte care ţin de o bună practică a profesiei de executor judecătoresc. Primul este acela că, după ce a fost sesizat de către creditor, executorul trebuie să ia legătura cu debitorul, fie invitându-l la sediu, fie comunicând cu acesta la distanţă, dar efectiv, pentru a-l determina să aibă o conduită conformă cu titlul executoriu. Arătarea consecinţelor continuării executării şi informarea cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare ar trebui să acţioneze asupra debitorului ca un imbold pentru limitarea pierderilor care vor fi suferite. Al doilea este acela de a solicita debitorului să dea lămuriri scrise cu privire la bunurile şi veniturile urmăribile.
Debitorul care refuză nejustificat să se prezinte sau să dea curs convocării executorului ori să dea lămuririle scrise solicitate de executor şi debitorul care, cu rea-credinţă, dă informaţii incomplete sunt răspunzători faţă de creditor pentru toate prejudiciile cauzate şi pot fi sancţionaţi de către preşedintele instanţei de executare (la solicitarea executorului) cu o amendă judiciară de la 100 la 1000 lei, în condiţiile art. 188 alin. (2) NCPC. Caracterul nejustificat al refuzului debitorului sau reaua-credinţă a acestuia sunt aspecte care vor fi stabilite în funcţie de datele concrete ale fiecărei speţe.