Art. 631 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Scopul şi obiectul executării silite

1. Domeniul personal de aplicare. Regula este aceea că executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public sau de drept privat. Excepţia de la regulă este de strictă interpretare şi se referă la persoanele care beneficiază de imunitate de executare.

Potrivit alin. (1) al articolului analizat, oricine poate fi debitor, dar aceasta nu înseamnă că toate persoanele au calitatea de debitor raportat la un anumit titlu executoriu. Chiar şi în cazul încălcării obligaţiilor legale generale de a nu face, procesul şi executarea silită se desfăşoară doar în

Citește mai mult

contradictoriu cu persoana sau persoanele care au încălcat obligaţia negativă. Executarea silită se efectuează împotriva debitorului concret dintr-un anumit titlu executoriu.

Imunitatea de executare este o parte a imunităţii de jurisdicţie şi trebuie să fie expres prevăzută de prin lege1'1. De exemplu, nu se pot executa silit bunurile aparţinând unui stat străin.

Tot în legătură cu domeniul de aplicare, trebuie reţinut principiul teritorialităţii legii de procedura (art. 28 NCPC), care, aplicat în materia analizată, semnifică faptul că normele de executare silită din Codul de procedură civilă se aplică doar executărilor silite efectuate pe teritoriul României (inclusiv în situaţia în care se execută o hotărâre străină pe teritoriul României).

2. Raportul cu alte norme de executare silită. Cartea a V-a a noului Cod de procedură civilă constituie dreptul comun în materie de executare silită. Legile speciale, care conţin norme de drept execuţional civil, prevăd, de cele mai multe ori, într-o formă sau alta, că în completare se aplică normele Codului de procedură civilă relative la executarea silită. Articolul stabileşte caracterul de drept comun al dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, fără a lăsa loc excepţiilor bazate pe izvorul sau natura obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu sau pe calitatea juridică a părţilor. De altfel, art. 2 NCPC, al cărui titlu marginal este „aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă", prevede că „(1) Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare".

Prin urmare, dispoziţiile Cărţii a V-a se vor aplica: în completarea altor proceduri exe-cuţionale prevăzute în Codul de procedură civilă (de exemplu, 1102-1109); în completarea procedurilor execuţionale prevăzute în legi speciale (de exemplu, Codul de procedură fiscală), inclusiv când prin acestea sunt transpuse în dreptul intern acte normative internaţionale (de exemplu, legile de transpunere a unor directive); în completarea dispoziţiilor din regulamentele Uniunii Europene relative la executarea silită [de exemplu, Regulamentul (CE) nr. 44/2001]; în completarea altor acte normative internaţionale al căror regim juridic se caracterizează prin aceea că au aplicabilitate directă pe teritoriul României, fără a fi necesară adoptarea unor legi interne pentru transpunere.


Sintagma „sub supravegherea" face ca dispoziţiile art. 678 NCPC care instituie forma scrisă pentru constatarea actelor de executare efectuate de către executor să poată fi avute în vedere doar prin analogie. m C.S.J., s. civ., dec. nr. 2967/2004, www.scj.ro.