Art. 635 Noul Cod de Procedură Civilă Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale Titlul executoriu

1. Hotărârile arbitrale. Articolul 615 NCPC stabileşte expres că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. Fiind titluri executorii, hotărârile arbitrale pot fi puse în executare, chiar dacă sunt atacate cu acţiune în anulare.

întrucât, potrivit art. 606 NCPC, hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie doar la momentul comunicării către părţi, acesta este şi momentul la care devine titlu executoriu. Codul stabileşte că hotărârea arbitrală trebuie comunicată părţilor în termen de o lună de la data pronunţării şi că, la

Citește mai mult

cererea oricărei părţi, tribunalul arbitral va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii. în lipsa unor reguli de procedură stabilite de către

De exemplu, hotărârile de primă instanţă prin care se încuviinţează învoiala părţilor conform art. 440 NCPC.

Vechea reglementare prevedea la art. 368 CPC 1865 că doar hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu.

părţi prin convenţia arbitrală sau, după caz, de către arbitrajul instituţionalizat relative la comunicarea hotărârii, dispoziţiile art. 165-172 NCPC privitoare la comunicarea actelor de procedură sunt pe deplin aplicabile pentru stabilirea momentului la care comunicarea a fost legal îndeplinită şi, implicit, a momentului la care hotărârea arbitrală este definitivă, obligatorie şi constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 614 NCPC, hotărârea arbitrală se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia. Pentru corelarea cu celelalte articole, termenul „de îndată" ar fi trebuit să se raporteze la momentul comunicării către parte a hotărârii arbitrale, şi nu la momentul pronunţării. Sintagma „de îndată ce i-a fost comunicată" se înscrie în logica art. 606 NCPC.

Dacă partea obligată nu execută de bunăvoie hotărârea arbitrală, aceasta poate fi pusă în executare silită.

Chiar dacă atacarea hotărârii arbitrale, în termen, cu acţiune în anulare nu are efecte cu privire la caracterul de titlu executoriu, totuşi, curtea de apel competentă să soluţioneze acţiunea în anulare poate să suspende executarea hotărârii arbitrale în condiţiile art. 612 NCPC.

Hotărârea arbitrală străină este executorie şi obligatorie de la comunicarea sa părţilor (art. 1120 NCPC). Prealabil solicitării încuviinţării executării silite, hotărârea arbitrală străină trebuie recunoscută pe teritoriul României (art. 1125-1126 NCPC).

2. Hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale. Pentru a se putea vorbi de un organ cu atribuţii jurisdicţionale, este necesar ca procedura desfăşurată în faţa acestuia să respecte principiile legalităţii, contradictorialităţii, egalităţii şi principiul dreptului la apărare. Este cazul hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdic-ţională şi al hotărârilor date în jurisdicţiile disciplinare. Articolul nu are în vedere jurisdicţiile speciale administrative, la care trimite art. 21 alin. (4) din Constituţia României, sau procedurile administrative prealabile obligatorii, de genul celei prevăzute în Legea nr. 10/2001.

Spre deosebire de hotărârile arbitrale, hotărârile organelor cu atribuţii jurisdicţionale constituie titlu executoriu doar dacă nu au fost atacate în faţa instanţelor judecătoreşti competente. Prin urmare, data la care devin titluri executorii aceste din urmă hotărâri este cea la care a expirat termenul în cadrul căruia se putea declara calea de atac.

Atacarea, în termen, a hotărârilor organelor cu atribuţii jurisdicţionale face imposibilă punerea lor în executare, deoarece nu au caracterul de titlu executoriu. Când prin hotărâre definitivă se respinge calea de atac, hotărârea organului cu atribuţii jurisdicţionale este titlu executoriu din acel moment.