Art. 636 Noul Cod de Procedură Civilă Titlurile executorii europene Titlul executoriu

1. Sediul materiei se regăseşte în Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu Euro

Recunoaşterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută şi pe cale incidentală.

pean pentru creanţele necontestate. Regulamentul se aplică hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice privind creanţe necontestate. De asemenea, se aplică hotărârilor pronunţate ca urmare a acţiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare sau actelor autentice certificate ca

Citește mai mult

fiind titluri executorii europene.

în sensul regulamentului, o creanţa se considera necontestata:

a) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres, acceptând-o sau recurgând la o tranzacţie care a fost aprobată de o instanţă judecătorească sau încheiată în faţa unei instanţe judecătoreşti în cursul unei proceduri judiciare; sau

b) în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare; sau

c) în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei şedinţe de judecată privind această creanţă după ce a contestat-o iniţial în cursul procedurii judiciare, cu condiţia ca atitudinea sa să fie asimilabilă unei recunoaşteri tacite a creanţei sau a faptelor invocate de creditor în temeiul legislaţiei statului membru de origine; sau

d) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres într-un act autentic.

Regimul juridic al titlului executoriu european este uniform, dar în regulament există

un capitol (V) destinat reglementării chestiunilor specifice tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice.

Fără a intra în detaliile reglementări privind titlul executoriu european, considerăm că specificul acesteia, în cazul hotărârilor judecătoreşti, constă în următoarele:

a) certificarea hotărârii ca titlu executoriu european se face exclusiv de către statul de origine;

b) este eliminată procedura de recunoaştere a hotărârii (exequatur) în celelalte state membre;

c) hotărârea certificată este recunoscută de drept în celelalte state membre şi poate fi executată silit;

d) executarea silită se realizează fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fără a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale, ceea ce înseamnă că pe cale contestaţiei la executare se pot critica doar actele de executare, şi nu forma sau fondul titlului executoriu;

e) procedurile de executare sunt cele reglementate de legislaţia statului membru de executare;

f) condiţiile în care, la cererea debitorului, instanţa competentă din statul de executare poate refuza ori suspenda sau limita executarea sunt strict reglementate în art. 21, respectiv art. 23 din regulament.

în cazul titlului executoriu european având la bază o tranzacţie judiciară sau un act autentic există două diferenţe principale, şi anume: formularul de certificare de către statul de origine este cel tip prevăzut în anexa 2 sau, după caz, 3; în privinţa titlului executoriu pot fi formulate apărări de fond (nu relative la formă). Ultima diferenţă rezultă din faptul folosirii în regulament a unor expresii a căror semnificaţie evident diferită nu poate avea alt sens, în opinia noastră, decât cel arătat. Astfel, în cazul hotărârilor judecătoreşti certificate se prevede că nu este necesară încuviinţarea executării şi „nu este posibilă contestarea recunoaşterii lor", iar în cazul tranzacţiei judiciare sau actului auten

Certificatul de titlu executoriu european se eliberează utilizând formularul tip prevăzut în anexa 1 la Regulament.

tic certificate se prevede că nu este necesară încuviinţarea executării şi „nu este posibilă opoziţia la forţa sa executorie".

Articolul 636 NCPC este corelat cu Regulamentul nr. 805/2004 în ceea ce priveşte reţinerea caracterului executoriu de drept al titlului executoriu european. Corelarea ar fi fost totală dacă în cod s-ar fi folosit sintagma „fără nicio altă formalitate" renunţându-se la termenul „prealabilă". Susţinem aceasta, deoarece, în actuala reglementare, procedura încuviinţării executării silite (neaplicabilă titlurilor executorii europene) nu este prealabilă executării silite, ci cel mult concomitentă'. Or, atâta timp cât art. 665 NCPC nu prevede expres excepţii de la procedura încuviinţării executării silite de către instanţă, s-ar putea înţelege eronat că, potrivit normelor interne, încuviinţarea ar fi necesară în cazul titlurilor executorii europene.

Trebuie reţinut că regulamentul este obligatoriu şi are aplicabilitate directa, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, revizuită, dispoziţiile art. 636 şi art. 665 NCPC nu pot fi interpretate şi înţelese decât în sensul că formalitatea reprezentată de încuviinţarea executării silite nu este necesară în cazul titlurilor executorii europene. Considerăm că se impune precizarea expresă în cod a inaplicabilităţii procedurii încuviinţării în cazul titlurilor executorii europene.

O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană (inclusiva Regulamentului CE nr. 805/2004), aprobată cu completări prin Legea nr. 191/2007, cu completările ulterioare, a fost modificată şi completată prin dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă, dar nu în privinţa inadvertenţei sesizate, ci în privinţa regulilor aplicabile căilor de atac, care au fost corelate cu cele din Codul de procedură civilă.

Nu sunt titluri executorii europene [în sensul art. 636 NCPC şi al Regulamentului nr. 805/2004] hotărârile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială sau al Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, în cazul cărora este necesară parcurgerea procedurii de recunoaştere1'1 (formalitate prealabilă) şi de încuviinţare a executării silite pe teritoriul României.

2. Aspecte practice specifice. Titularul unor drepturi constatate printr-un titlu executoriu european se va adresa executorului judecătoresc competent, potrivit dispoziţiilor art. 651 NCPC, cu cerere de executare silită, la care va ataşa hotărârea certificată. Creditorul nu va achita taxa de timbru specifică cererii de încuviinţare a executării silite. Executorul va înştiinţa debitorul, conform art. 666 şi urm. NCPC, şi va efectua actele de executare silită. Contestaţia la executare se va introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului care face executarea sau, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul urmărit. Pe calea contestaţiei se vor putea invoca doar critici referitoare la actele de executare efectuate.

La momentul aplicării Regulamentului în România - 1 ianuarie 2007 -, legislaţia internă nu prevedea procedura încuviinţării executării de către instanţă, ci doar procedura prealabilă a învestirii cu formulă executorie, ceea ce a făcut ca traducerea Regulamentului să fie făcută în contextul respectiv, cu accent pe caracterul executoriu şi executarea directă.

Inadvertenţa ar fi înlăturată şi dacă în art. 636 sau în art. 665 NCPC s-ar prevedea că procedura încuviinţării executării silite nu se aplică titlurilor executorii europene.

Recunoaşterea nu este necesară în cazul hotărârilor cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 54, art. 58 şi anexa nr. V din Regulamentul nr. 44/2001. în cazul acestora, pentru a fi executate pe teritoriul României, este necesară doar procedura încuviinţării executării silite de către tribunal.