Art. 652 Noul Cod de Procedură Civilă Recuzarea şi înlocuirea executorului judecătoresc Participanţii la executarea silită
| Comentarii |
|
Participanţii la executarea silită
Art. 652
Recuzarea şi înlocuirea executorului judecătoresc
(1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art. 42 şi următoarele.
(2) Cererea de recuzare nu suspendă de drept executarea. Cu toate acestea, instanţa de executare poate dispune, motivat, suspendarea executării până la soluţionarea cererii de recuzare, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune în cuantum de 1.000 lei. În cazul în care valoarea creanţei prevăzute în titlul executoriu nu depăşeşte 1.000 lei, cauţiunea va fi de 10% din valoarea creanţei.
(3) În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc urmează să fie păstrate.
(4) La cererea creditorului, instanţa care a încuviinţat executarea silită poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor şi continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc. Dispoziţiile art. 653 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 651 Noul Cod de Procedură Civilă Executorul judecătoresc... | Art. 653 Noul Cod de Procedură Civilă Competenţa. Conexarea... → |
|---|
Norma la care se face trimitere tratează incompatibilitatea judecătorului, astfel că aplicarea acesteia executorului judecătoresc trebuie făcută în mod corespunzător, nu mu ta tis mutandis.
întrucât din chiar ipotezele reglementate rezultă că unele cazuri de incompatibilitate a judecătorului nu pot fi aplicate executorului, acestea sunt înlăturate fără alte precizări suplimentare.
Alte cazuri necesită precizări, deoarece, interpretate
Citește mai mult
teleologic, adică în funcţie de scopul urmărit de legiuitor prin instituirea incompatibilităţii, ar putea fi aplicate inclusiv executorului, dar interpretate literal, adică prin raportare la expresiile folosite (de exemplu, „în legătură cu pricina care se judecă", „desemnat să judece pricina"), nu pot fi aplicate. în aceste din urmă cazuri vom puncta aspectul sau aspectele discutabile, la momentul comentării lor.Prealabil examinării cazurilor de incompatibilitate, precizăm că dispoziţiile privitoare la soţ se aplică şi concubinilor [art. 42 alin. (2) NCPC].
Sub imperiul vechii reglementări s-a decis în acelaşi sens, respectiv că dispoziţiile legale privind contestaţia la executare au caracterul unor dispoziţii speciale (art. 399 şi urm. CPC 1865, ce derogă de la normele de drept comun - art. 105 CPC 1865). Ca urmare, în cazul în care actele de executare sunt întocmite de un executor judecătoresc fără competenţă, partea vătămată poate face contestaţie la executare, cu consecinţele ce decurg din art. 404 CPC 1865, iar nu acţiune fondată pe art. 105 alin. (2) din acelaşi cod (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 493/2005, www.scj.ro).
Este vorba de cazurile reglementate prin art. 42 pct. 1, 10, 11 NCPC, care tratează ipoteze precum ante-pronunţarea, judecarea în căile de atac sau compunerea completului de judecată.
Executorul judecătoresc poote fi recuzat:
a) când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interesîn legătură cu pricina care se judecă. Deşi se referă la „pricina care se judecă", apreciem că textul, fiind de ordin general, se aplică şi executorului, interesul, într-o astfel de situaţie, putând privi bunurile executate silit sau alte elemente ale patrimoniului creditorului sau debitorului;
b) când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;
c) când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;
d) dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător. Executorul trebuie sâ fie parte personal, iar nu participant la procesul care se judecă la instanţa la care una dintre părţile executării silite este judecător;
e) dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi sesizat cu executarea silită. în cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul executării silite, executorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
f) dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
g) dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
h) dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;
i) dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe. Pentru ipoteza executorului, textul vizează toate fazele procesului, finalizat cu titlul executoriu ce se execută silit;
j) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
Sub aspectul conţinutului cazurilor de recuzare, precizăm că sunt pe deplin valabile comentariile art. 42 NCPC, cu excepţiile punctate, care sunt specifice situaţiei executorului judecătoresc.
Observăm că la alin. (1) al art. 652 legiuitorul foloseşte un procedeu greşit din punctul de vedere al tehnicilor de elaborare a actelor normative, şi anume face trimitere la „art. 42 şi următoarele" din cod. Acest mod de reglementare nu permite interpretului să stabilească dacă trimiterea vizează exclusiv recuzarea judecătorului sau şi abţinerea acestuia. Dat fiind titlul marginal al articolului, considerăm că intenţia legiuitorului a fost aceea de a trimite exclusiv la cazurile de recuzare.
în schimb, instituţia abţinerii este aplicabilă executorilor judecătoreşti în baza dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000, modificat prin Legea nr. 76/2012. Potrivit articolului menţionat: „(1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. (2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine. (3) Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încetarea executării silite. încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac. (4) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. (5) încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate".
Spre deosebire de instituţia abţinerii judecătorului, care permite declaraţia de abţinere chiar în lipsa unei cereri de recuzare (art. 43 NCPC), instituţia abţinerii executorului judecătoresc este reglementata doar pentru cazul în care s-a cerut recuzarea acestuia. Altfel spus, executorul judecătoresc nu se va putea abţine dacă nu a fost recuzat. într-o astfel de situaţie, executorul va informa părţile despre starea de incompatibilitate în care se află, acestea putând formula cerere de recuzare.
Considerăm că cererea de recuzare a executorului trebuie formulată în scris şi depusă la instanţa de executare. Depunerea cererii de recuzare la executor nu este conformă cu dispoziţiile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 188/2000, republicată. Cu toate acestea, executorul va putea trimite cererea de recuzare formulată împotriva sa la instanţa de executare pentru soluţionare. în cererea de recuzare a executorului trebuie să se arate cazul sau cazurile de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească. Cererea de recuzare a executorului se va timbra după regulile aplicabile cererii de recuzare a judecătorului.
Cererea de recuzare se soluţionează în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor. Instanţa care soluţionează cererea de recuzare şi, dacă este cazul, cererea de abţinere va putea asculta, dacă va aprecia necesar, executorul recuzat sau părţile executării silite.
Dacă cererea de executare este admisă, instanţa va arăta în ce măsură actele efectuate se menţin.
Art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, al cărui titlu marginal este „Trimiterea la alte acte normative", prevede următoarele: „(1) în cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. Nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere. (2) Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului şi a celorlalte elemente de identificare. (3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conţinut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face menţiune şi despre aceasta. (4) La modificarea, completarea şi abrogarea dispoziţiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia juridică a normei de trimitere".
2. Suspendarea executării. Formularea unei cereri de recuzare a executorului nu are caracter suspensiv în privinţa executării silite. Cu toate acestea, instanţa de executare poate dispune, motivat, suspendarea executării până la soluţionarea cererii de recuzare, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune în cuantum de 1.000 lei. în cazul în care valoarea creanţei prevăzute în titlul executoriu nu depăşeşte 1.000 lei, cauţiunea va fi de 10% din valoarea creanţei. Dacă valoarea creanţei din titlul executoriu depăşeşte suma de 1.000 lei sau dacă nu se execută o creanţă, ci, de exemplu, o obligaţie de a face, cauţiunea va fi întotdeauna fixă, în sumă de 1.000 lei.
Suspendarea executării în condiţiile alin. (2) teza a ll-a al art. 652 presupune că, între momentul sesizării instanţei de executare cu cererea de recuzare şi momentul soluţionării acesteia, se interpune o anumită perioadă de timp. Or, dacă lecturăm dispoziţiile art. 51 NCPC, al cărui titlu marginal este „procedura de soluţionare a abţinerii sau a recu
zării" constatăm că instanţa hotărăşte asupra cererii de recuzare de îndată (în cazul recuzării executorului nu sunt incidente dispoziţiile art. 52 relative la procedura de soluţionare de către instanţa superioară). în realitate, trebuie să se ţină seama de faptul că cererea de recuzare se repartizează aleatoriu unui complet din cadrul instanţei de executare, că judecata în camera de consiliu presupune tot o şedinţă de judecată (nepublică) şi că respectiva şedinţă presupune un termen (acordat de complet) care să permită evidenţierea în sistemul informatizat ECRIS. în aceste condiţii, completul desemnat soluţioneozâ cererea de recuzare în cel mai scurt termen posibil, acesta nefiind întotdeauna în ziua primirii cererii. Oricum, cererea de recuzare nu va putea fi soluţionată de îndată, dacă instanţa consideră necesară ascultarea executorului sau a părţilor.
Partea care solicită suspendarea executării silite până la soluţionarea recuzării va trebui să ataşeze cererii dovada de plată a cauţiunii. Nu se poate solicita termen pentru a se depune cauţiunea. Dispoziţiile art. 1061 alin. (1) NCPC nu sunt aplicabile, deoarece cuantumul cauţiunii este stabilit prin lege, iar achitarea cauţiunii trebuie făcută în prealabil. Cuantumul cauţiunii, când valoarea creanţei nu depăşeşte 1.000 lei, trebuie raportat la titlul executoriu pus în executare silită, fără a include cheltuielile de executare stabilite de executor.
3. înlocuirea executorului. înlocuirea executorului poate fi dispusă:
a) la cererea creditorului;
b) de către instanţa care a încuviinţat executarea silită;
c) doar pentru motive temeinice;
d) doar cu executorul indicat de creditor pentru continuarea executării silite şi
e) dispunându-se, totodată, asupra cheltuielilor de executare efectuate până la momentul înlocuirii.
Procedura înlocuirii executorului de către instanţă nu are legătură cu recuzarea executorului, iar motivele temeinice sunt altele decât motivele pentru care s-ar putea cere recuzarea.
Suspendarea din funcţie a executorului ca urmare a săvârşirii unei abateri discipli-nare, imposibilitatea exercitării temporare a profesiei de către executor din cauze medicale sau de altă natură pot constitui motive temeinice pentru înlocuirea executorului judecătoresc. Nemulţumirile creditorului relative la modul în care executorul efectuează actele de executare nu constituie motive temeinice în sensul art. 652 alin. ultim.
Cheltuielile de executare efectuate până la momentul executării vor fi restituite de către executor doar dacă înlocuirea a fost justificată de faptele culpabile ale acestuia (nemo auditur propriam turpitudinem allegans). Instanţa de executare trebuie să se pronunţe expres şi motivat cu privire la eventuala restituire a cheltuielilor de executare efectuate până la data înlocuirii.