Art. 668 Noul Cod de Procedură Civilă Excepţii de la comunicare Sesizarea organului de executare Efectuarea executării silite

întrucât prin acest articol se instituie anumite excepţii, ele sunt de strictă interpretare, potrivit reguli consacrate în adagiul latin exceptio est strictissimae interpretationis. După cum s-a arătat în comentariul de la art. 666, excepţiile de la comunicare vizează doar titlul executoriu şi somaţia. Excepţiile de la comunicare nu sunt excepţii de la încuviinţarea executării silite.

Articolul 668 debutează cu sintagma „nu este necesară comunicarea", care conţine o nuanţă suplimentară faţă de sintagma „nu se va notifica" folosită în art. 390 CPC 1865. Dacă vechea formulare interzicea

Citește mai mult

comunicarea în anumite cazuri - fără a stabili o sancţiune pentru nerespectării interdicţiei -, actuala formulare lasâ posibilitatea efectuării comunicării, chiar pentru situaţiile exceptate, atunci când creditorul solicită sau atunci când executorul consideră utilă această procedură. Totuşi, în lipsa solicitării creditorului, executorul va fi rezervat în a considera utilă comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, eventuala utilitate trebuind să fie motivată de interesul executării.

în cazurile reglementate la art. 674 NCPC, debitorul este decăzut din termenul de plată, iar starea patrimonială a acestuia impune realizarea urgentă a actelor de executare.

Cazul ordonanţelor şi încheierilor pronunţate de instanţa şi declarate de lege executorii nu figura printre excepţiile de la comunicare în vechea reglementare. Pentru stabilirea domeniului de aplicare al dispoziţiilor cuprinse în pct. 2 al art. 668, trebuie observate următoarele aspecte:

a) textul are în vedere doar ordonanţele şi încheierile care nu sunt definitive şi sunt puse în executare în baza faptului că legea le declară executorii;

b) în cazul ordonanţelor sau încheierilor executorii, dar puse în executare silită după momentul rămânerii lor definitive, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun privitoare la înştiinţarea debitorului;

c) ordonanţele şi încheierile cu privire la care instanţa a încuviinţat executarea provizorie în condiţiile art. 449 NCPC nu intră sub incidenţa excepţiilor de la comunicare, deoarece nu sunt declarate executorii de lege, ci de către instanţă;

d) textul nu se aplică sentinţelor şi deciziilor, chiar dacă acestea sunt declarate de lege executorii şi sunt puse în executare înainte de a fi definitive.

Se circumscriu domeniului de aplicare al dispoziţiilor art. 668 pct. 2: încheierea pronunţată de instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau de preşedintele instanţei de executare, prin care se stabileşte despăgubirea pe care trebuie să o plătească cel care a pricinuit amânarea judecăţii sau a executării silite (art. 189, art. 190); încheierea prin care instanţa stabileşte drepturile băneşti cuvenite martorului (art. 326); ordonanţa preşedin-ţială (art. 996); ordonanţa de plată (art. 1024 NCPC) etc.