Art. 669 Noul Cod de Procedură Civilă Cheltuieli de executare Sesizarea organului de executare Efectuarea executării silite
| Comentarii |
|
Efectuarea executării silite
SECŢIUNEA 1
Sesizarea organului de executare
Art. 669
Cheltuieli de executare
(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.
| ← Art. 668 Noul Cod de Procedură Civilă Excepţii de la... | Art. 670 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea şi... → |
|---|
a) partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi de executare este obligată sâ avanseze cheltuielile necesare în acest scop;
b) debitorul suportâ cheltuielile de executare.
Soluţia avansării cheltuielilor de executare de către partea interesată în efectuarea actului ori realizarea activităţii este pragmatică, deoarece, în cazul neîndeplinirii obligaţiei
Citește mai mult
de avansare a sumelor necesare, actul de executare ori activitatea nu sunt efectuate, acest lucru putând afecta însăşi executarea silită, dacă partea interesată este creditorul.Dat fiind caracterul „silit" al executării, legiuitorul prezumâ culpa debitorului şi stabileşte regula că acesta suportă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite.
Regula suportării cheltuielilor de către debitor comportă două excepţii, şi anume:
a) suportarea cheltuielilor de executare de către creditorul care a renunţat la executare şi
b) suportarea cheltuielilor de executare conform unor prevederi legale exprese.
în cea de-a doua excepţie se înscriu: prevederea art. 658 alin. (1), din care rezultă că debitorul nu va putea fi ţinut să suporte cheltuielile efectuate de agenţii forţei publice pentru sprijinirea îndeplinirii prompte şi efective a actelor de executare, la cererea executorului judecătoresc (aceste cheltuieli, prilejuite de executare, sunt suportate de către stat); prevederea art. 722, conform căreia cheltuielile de executare rămân în sarcina creditorului în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau executarea silită însăşi; prevederea art. 770 alin. (3), conform căreia primul adjudecatar al bunului sau bunurilor mobile, care nu consemnează preţul, va suporta atât cheltuielile vânzării, cât şi eventuala scădere a preţului obţinut la a doua vânzare; prevederea art. 849 NCPC, conform căreia adjudecatarul care nu depune preţul va suporta cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului.
Deşi nu există o prevedere expresă, cheltuielile de executare aferente actelor de executare desfiinţate ca urmare a perimării vor fi suportate de către creditor, deoarece dispoziţiile art. 696 NCPC trimit la culpa creditorului.
Debitorul suportă cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. întrucât orice obligaţie dintr-un titlu executoriu trebuie adusă la îndeplinire de bunăvoie la momentul scadenţei, legiuitorul îl prezumă pe debitor în întârziere şi stabileşte că acesta va suporta cheltuielile stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare, chiar dacă debitorul nu este înştiinţat despre începerea executării silite până la încuviinţarea acesteia de către instanţă. Debitorul nu va fi obligat să plătească cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare, dacă instanţa nu încuviinţează executarea silită.
în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.
Executarea de îndată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi raportul între cheltuielile datorate şi activitatea efectiv prestată de către executor sau avocat sunt chestiuni de fapt lăsate de legiuitor la aprecierea executorului.
Acesta va putea fi obligat potrivit dreptului comun la acoperirea prejudiciilor cauzate agenţilor forţei publice sau terţilor prin manifestarea opoziţiei la executare.
2. Stabilirea cheltuielilor de executare. Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin încheiere, ţinând seama de costurile efectuării executării silite, în care sunt incluse onorariile executorului şi, dacă este cazul, ale avocatului, în baza dovezilor prezentate de partea interesată.
Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de judecată, regăsită în alin. (3) al articolului analizat, se desprinde concluzia că, pentru intra sub incidenţa textului analizat, o cheltuiala trebuie sâ fie prevăzută de lege ori sâ fie necesara desfâşurârii executârii. Prin urmare, executorul va putea aprecia dacă cheltuielile efectuate cu avocatul în faza de executare sunt sau nu necesare executării.
încheierea prin care executorul stabileşte cheltuielile de executare poate fi atacatâ cu contestaţie la executare de către partea interesată, în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă pe parcursul executării sunt stabilite cheltuieli de executare prin mai multe încheieri, termenele în cadrul cărora pot fi atacate cu contestaţie la executare sunt distincte.
Aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi (3) NCPC în cazul încheierilor executorului care stabilesc cheltuieli de executare nu înseamnă că instanţa ar putea reduce anumite cheltuieli de executare din oficiu, fără ca partea să fi atacat în termen încheierea prin care au fost stabilite.
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 718 NCPC, debitorul nu este ţinut sâ plâteascâ vreo cauţiune dacă prin contestaţia la executare formulată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare solicită şi suspendarea executării acestora.
Dacă, din orice motive, cheltuielile de executare nu pot fi recuperate de la debitor, acestea vor fi plătite de către creditor, iar acesta le va putea recupera ulterior de la debitor în cadrul termenului de prescripţie.
încheierea executorului judecătoresc prin care sunt stabilite cheltuielile de executare este titlu executoriu atât pentru executor împotriva debitorului sau, după caz, a creditorului, cât şi pentru creditor împotriva debitorului. încuviinţarea iniţială a executării silite îşi extinde efectele şi asupra încheierilor executorului de stabilire a cheltuielilor de executare.