Art. 708 Noul Cod de Procedură Civilă Întreruperea prescripţiei Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită
Comentarii |
|
Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită
Art. 708
Întreruperea prescripţiei
(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:
1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;
2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;
4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;
6. în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.
(3) Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.
← Art. 707 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea... | Art. 709 Noul Cod de Procedură Civilă Repunerea în termenul... → |
---|
Intrebarea mea este....mai am sanse sa deschid o actiune in judecata sa recuperez banii din urma sau nu.
Multumesc anticipat...cu respect J.L
Au efect întreruptiv al cursului prescripţiei următoarele acţiuni:
a) depunerea cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent. Depunerea cererii de executare la un alt organ decât organele de executare reglementate prin lege nu întrerupe cursul prescripţiei. Prescripţia nu este întreruptă dacă
Citește mai mult
executarea silită a fost respinsă, a fost anulată ori dacă cererea de executare s-a perimat sau cel care a făcut-o a renunţat la ea;b) depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori. Din punctul de vedere al efectelor cu privire la cursul prescripţiei, cererea de intervenţie este asimilată de legiuitor cu cererea de executare, astfel că, aplicând corespunzător dispoziţiile din alin. ultim al art. 708, ajungem la concluzia că prescripţia nu se întrerupe dacă cererea de intervenţie nu a fost încuviinţată de către instanţă, s-a renunţat la ea de către creditorul intervenient ori a fost anulată sau perimată de către instanţă;
c) îndeplinirea în cursul executării silite a unui act de executare. în privinţa acestui caz de întrerupere, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 678 NCPC relative la constatarea efectuării actelor de executare. Spre deosebire de cererea de executare şi cererea de intervenţie anulate de către instanţă, care nu au efect întreruptiv, considerăm că actul de executare are efect întreruptiv de prescripţie, chiar dacă ulterior acesta ar putea fi anulat prin intermediul contestaţiei la executare; raţionamentul este justificat de faptul că, spre deosebire de art. 700 alin. (5) şi art. 703 NCPC, alin. (3) al art. 708 vorbeşte despre executarea silită, fără a se referi la actele de executare, respectiv de faptul că pct. 4 al alin. (1) nu distinge în privinţa întreruperii prescripţiei după soarta actului de executare îndeplinit;
d) depunerea cererii de reluare a executării. După cum s-a arătat şi la art. 704 alin. (1), depunerea cererii de reluare a executării la executorul judecătoresc are efect întreruptiv de prescripţie doar dacă a fost formulată înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită;
în practică s-a decis că, în situaţia în care titlul executoriu îl constituie o hotărâre pronunţată de o instanţă străină, dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, această hotărâre nu poate fi pusă în executare pe teritoriul României în absenţa unei hotărâri de exequatur. Cererea formulată pentru recunoaşterea hotărârii pronunţate în alt stat constituie un act începător de executare, care are ca efect întreruperea cursului prescripţiei, respectiv ştergerea prescripţiei începute anterior, iar noul termen de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de exequatur" (I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 6888/2011, www.scj.ro).
e) are, de asemenea, efect întreruptiv îndeplinirea de câtre debitor; înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia (dar nu după împlinirea termenului de prescripţie), a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
Actele ori faptele efectuate de către debitor în alt scop decât acela al îndeplinirii obligaţiei prevăzute în titlul executoriu nu au efect întreruptiv, chiar dacă, prin jocul raporturilor juridice, sunt imputate asupra obligaţiei din titlul executoriu, fiind considerate plăţi valabile ale acesteia (de exemplu, debitorul urmărit execută o obligaţie faţă de un alt debitor al creditorului urmăritor, iar plata este considerată valabilă, deşi raportul juridic care a determinat-o a fost desfiinţat).
în fine, recunoaşterea datoriei de către debitor întrerupe cursul prescripţiei, indiferent de modul în care a fost făcută, cu condiţia ca aspectul recunoaşterii să fie probat.
f) alte cazuri prevăzute de lege în mod expres ca având efect întreruptiv cu privire la cursul prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.
Articolul 405^2 alin. (1) lit. c) CPC 1865 prevedea că cursul prescripţiei se întrerupe pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu în condiţiile art. 453 alin. (2) din respectivul cod. Noul Cod nu conţine o prevedere similară, deoarece actualmente, în cazul hotărârilor executorii, dar nedefinitive, nu începe să curgă termenul de prescripţie [art. 705 alin. (2) teza a ll-a NCPC], astfel că nu se poate pune problema întreruperii cursului prescripţiei.
2. Diferenţa între suspendare şi întrerupere. Principala diferenţă dintre suspendare şi întrerupere este aceea că, în cazul celei din urmă, începe să curgă un nou termen de prescripţie, după fiecare întrerupere, pe când, în cazul celei dintâi, termenul scurs înainte de suspendare se adaugă termenului scurs ulterior.