Art. 711 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul contestaţiei Contestaţia la executare
| Comentarii |
|
Contestaţia la executare
Art. 711
Obiectul contestaţiei
(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
(4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
| ← Art. 710 Noul Cod de Procedură Civilă Alte dispoziţii... | Art. 712 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de... → |
|---|
Citește mai mult
realizat executarea silită pot obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.Pe calea contestaţiei la executare se poate ataca:
a) executarea silită însăşi;
b) încheierile date de executorul judecătoresc;
c) orice act de executare;
d) refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită;
e) refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii;
f) încheierea instanţei de încuviinţare a executării silite.
Titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească poate forma obiect al contestaţiei la executare dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 NCPC şi
A se vedea S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, op. cit., p. 250-260.
Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac. Astfel nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5392/2008, www.scj.ro).
Modalitatea defectuoasă în care dispoziţiile clare ale hotărârii (ce recunosc, în procedura Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără să pună acordarea acestora în sarcina unităţii deţinătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a lor, conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire nu
dacă sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia1'1.
Celelalte titluri executorii pot forma obiectul contestaţiei la executare dacă legea nu prevede o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lor.
2. împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie. în ultimul alineat al art. 711 se arată că partea interesată poate solicita ca, în cadrul contestaţiei la executare, să se împartă bunurile proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie.
Situaţia premisă avută în vedere de text este aceea ca executarea silită să privească bunuri asupra cărora debitorul sau terţul garant au un drept de proprietate comună, pe cote-părţi sau în devălmăşie.
Pentru a fi incidenţă dispoziţia menţionată, care instituie o derogare de la normele de competenţă teritorială de drept comun, este necesar ca împărţirea bunurilor să fie solicitată de către partea interesată (exprimarea corectă ar fi fost „participantul interesat", deoarece se referă atât la debitor, cât şi la terţul garant). Prin urmare, coproprietarul care nu este participant la executarea silită va putea solicita partajarea doar pe calea dreptului comun. Totuşi, dacă se fac acte de executare asupra unui bun deţinut în copro-prietate, terţul coproprietar va putea formula contestaţie la executare, solicitând inclusiv sistarea indiviziunii, chiar dacă debitorul s-au terţul garant nu a solicitat partajul.
împărţeala bunurilor se face după regulile dreptului comun, chiar dacă se realizează pe calea incidentală a contestaţiei la executare.
3. Subiectele contestaţiei. Pot formula contestaţie la executare cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, şi anume: părţile executării silite (creditorul, respectiv debitorul), terţii garanţi, creditorii intervenienţi, Ministerul Public, în condiţiile art. 92 alin. (1) NCPC, terţii vătămaţi prin efectuarea executării silite, martorii asistenţi, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, în condiţiile anume prevăzute de lege (adjudecatarii bunurilor valorificate silit, administratorul sechestru etc.).
deschide calea contestaţiei la titlu. Cum pretinsa vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare îndeplinit, calea procedurală de îndreptare a acestei neregularităţi nu este aceea a contestaţiei la titlu, reglementată de art. 400 alin. (2) CPC 1865, ci aceea a contestaţiei la executare propriu-zisă, în condiţiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I CPC 1865 (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 718/2008, www.scj.ro).
> Sub imperiul vechii reglementări s-a decis că „lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti ce constituie titlu executoriu poate fi solicitată, în egală măsură, pe două căi procesuale: cea prevăzută de art. 2811CPC 1865, respectiv cea descrisă de art. 399 alin. 1 teza a ll-a din acelaşi cod, pretenţiile, în ambele cazuri, având obiect identic, respectiv lămurirea înţelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti. Nu există însă o opţiune a părţii între cele două căi procesuale, exerciţiul dreptului la acţiune fiind subordonat unei restricţii de ordin temporal, dedusă din prevederile art. 399 CPC 1865, anume începerea executării silite. Se poate recurge la procedura lămuririi hotărârii judecătoreşti oricând până la momentul iniţierii executării, însă, după acest moment, este posibilă doar contestaţia la titlu, în caz contrar dispoziţiile relevante din secţiunea codului referitoare la contestaţia la executare neavând aplicabilitate, ceea ce nu poate fi acceptat. Este fără relevanţă finalizarea executării până la soluţionarea contestaţiei, fiind suficient faptul că această contestaţie a fost formulată anterior finalizării. Obiectul cererii este identic în ambele cazuri, diferind cauza acţiunii, respectiv temeiul juridic al cererii şi folosul practic urmărit în fiecare caz, lămurirea dispozitivului în vederea executării viitoare, respectiv lămurirea acestuia pentru înlăturarea impedimentelor născute în cadrul unei executări începute" (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1493/2011, www.scj.ro).
Nu putem fi de acord cu opinia regăsită într-o decizie de speţă a instanţei supreme, conform căreia, „în cadrul procedurii împărţelii judiciare, reglementată prin art. 6731-673, modalitatea de înfăptuire a împărţelii judiciare trebuie aleasă în aşa fel încât să nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul dintre codevălmaşi" (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 4517/2005, www.scj.ro).
Date fiind dispoziţiile art. 786 alin. (5) NCPC, trebuie remarcat că terţul poprit nu va putea face contestaţie la executare împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de validare.
Pentru formularea contestaţiei la executare trebuie îndeplinite condiţiile generale pentru exerciţiul acţiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 32 NCPC. Interesul terţilor de a formula contestaţie la executare este condiţionat de existenţa unei vătămări cauzate prin executarea silită sau actul de executare contestat.