Art. 812 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul urmăririi Bunurile imobile care pot fi urmărite Urmărirea imobiliară
| Comentarii |
|
Urmărirea imobiliară
SECŢIUNEA 1
Bunurile imobile care pot fi urmărite
Art. 812
Obiectul urmăririi
(1) Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.
(2) Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum şi dreptul de superficie.
(3) Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai odată cu fondul dominant căruia îi profită.
(4) Nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(5) În cazul titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informaţiile, lămuririle şi dovezile necesare, precum şi furnizarea cu rea-credinţă de informaţii incomplete în legătură cu existenţa şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanţei permit declanşarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanţei nu depăşeşte 10.000 lei.
| ← Art. 811 Noul Cod de Procedură Civilă Încetarea urmăririi... | Art. 813 Noul Cod de Procedură Civilă Urmărirea imobilelor... → |
|---|
Citește mai mult
ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent". De asemenea, conform art. 538 alin. (1) Noul Cod Civil, „rămân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate, atâta timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinaţie.Procedura urmăririi bunurilor imobile este o formă a executării silite indirecte prin care se valorifică bunurile imobile ale debitorului, în vederea realizării creanţei din titlul executoriu.
Art. 817 alin. (3) NCPC. permite şi urmărirea cotei-părţi determinate a debitorului, fără a mai solicita partajul, text care nu ar putea fi aplicabil însă coproprietari în devălmăşie.
Imobilele dobândite în temeiul art. 9 alin. (8) (text în prezent abrogat - n.n.) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului pot constitui obiect al executării silite imobiliare.
Cazul titlurilor executorii ce privesc creanţe care nu depăşesc 10.000 lei. Un element de noutate în actuala reglementare îl constituie dispoziţiile ultimului alineat [alin. (5)], care instituie o limitare condiţionată a recurgerii la vânzarea bunurilor imobile ale debitorului, în cazurile în care creanţa urmărită este de maxim 10.000 lei. în privinţa acestui text se impun mai multe precizări:
a) în primul rând, trebuie observat că nu este vorba despre o interdicţie totală şi absolută. Mai mult, textul nu induce o negaţie, ci este pozitiv: „vânzarea (...) poate fi făcută", în acest context, este important să stabilim că interdicţia scoaterii la vânzare a bunurilor imobile ale debitorului va opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiţii:
- creanţa constatată prin titlul executoriu să fie în cuantum de cel mult 10.000 lei;
- debitorul să deţină în proprietate bunuri mobile urmăribile sau să realizeze venituri şi acestea să fie valorificabile;
- debitorul să fie de bună-credinţă, în sensul de a aduce la cunoştinţa executorului judecătoresc existenţa în patrimoniul său a acelor bunuri mobile sau de a-l informa cu privire la veniturile pe care le realizează;
b) textul art. 812 alin. (5) teza a ll-a trebuie corelat cu norma de la art. 627 alin. (2) NCPC. în temeiul acestei din urmă dispoziţii, la cererea expresă a executorului judecătoresc, debitorul trebuie să dea „lămuriri în scris în legătură cu veniturile şi bunurile sale". Dacă debitorul refuză în mod nejustificat să furnizeze executorului judecătoresc informaţiile, lămuririle şi dovezile necesare ori dacă furnizează cu rea-credinţă informaţii incomplete în legătură cu existenţa şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanţei, prevederile art. 812 alin. (5) teza a ll-a îndreptăţesc executorul să dispună scoaterea la vânzare a bunurilor imobile ale acestuia, chiar dacă cuantumul creanţei nu depăşeşte valoarea de 10.000 lei. Norma se corelează, astfel, şi cu dispoziţiile art. 627 alin. (3) NCPC, debitorul fiind singurul răspunzător de eventualul prejudiciu creat;
c) bunurile imobile ale debitorului pot face obiect al vânzării silite imobiliare dacă acesta deţine în patrimoniul său alte bunuri mobile, dar valorificarea lor pe calea executării silite se dovedeşte că nu este de natură a satisface creanţa creditorului;
d) o precizare care ne pare extrem de importantă rezidă în terminologia utilizată de legiuitor. Se observă că nu se interzice declanşarea urmăririi silite imobiliare împotriva debitorului când creanţa este mai mică de 10.000 lei, ci doar scoaterea la vânzare a imobilului altfel decât în condiţiile mai sus analizate. Este vorba, deci, despre un incident care afectează exclusiv faza finală a urmăririi, dar nu împiedică desfăşurarea ei până la acel moment. în consecinţă: este posibilă atât încuviinţarea silită a urmăririi imobiliare potrivit art. 664 coroborate cu cele ale art. 818 NCPC, se pot emite somaţia şi comunicările prevăzute de art. 820, se întreprind şi măsurile privind publicitatea urmăririi în cartea funciară, conform art. 821 NCPC, şi se poate stabili chiar şi preţul.
Numai că, după acest moment, executorul care a ales să meargă în paralel şi cu această formă de executare silită indirectă, alături de celelalte forme, trebuie să se oprească şi să observe dacă ceea ce s-a valorificat prin celelalte forme de urmărire îndestulează sau nu creanţa creditorului urmăritor. Or, abia după adjudecarea bunurilor mobile sau după consemnarea sumelor din poprire, executorul va putea avea astfel de informaţii. Ipoteze:
-în cazul în care creanţa creditorului s-a realizat, va rămâne fără obiect urmărirea imobiliară începută, fiind însă necesară radierea somaţiei din cartea funciară, eventual ridicarea sechestrului de pe imobil (dacă s-a dispus o astfel de măsură de indisponibili-zare); practic, ar trebui aplicate regulile de la încetarea executării silite, potrivit art. 702 NCPC;
-în cazul în care creanţa creditorului nu s-a realizat prin celelalte forme, se va trece la scoaterea la vânzare a bunului imobil, potrivit dispoziţiilor art. 834 şi urm. NCPC.
în practică s-ar mai putea ivi unele dificultăţi legate de interpretarea sintagmei „titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 de lei", în sensul că legiuitorul nu distinge dacă această valoare maximă trebuie să fie cea înscrisă în titlul executoriu pe care creditorul îl pune în executare, la care se pot adăuga ulterior înscrisurile cu valoare de titlu executoriu emise de executorul judecătoresc (de pildă, încheierea privind cheltuielile de executare, potrivit art. 669 alineat final NCPC), sau legiuitorul a avut în vedere ca valoarea cumulată a tuturor acestor titluri să nu depăşească 10.000 lei? în ceea ce ne priveşte, deşi legea nu distinge, credem că s-a avut în vedere valoarea din titlul executoriu al creditorului urmăritor, iar nu şi cheltuielile de executare.
Pe de altă parte, în legătură cu aceeaşi sintagmă se mai naşte o întrebare legată inclusiv de titlul executoriu al creditorului urmăritor: valoarea de 10.000 lei să fie cea a debitului principal sau a debitului principal cu tot cu accesorii (dobânzi, penalităţi etc.)? Apreciem că valoarea creanţei urmărite care trebuie să se încadreze în cuantumul de 10.000 lei ar trebui să fie cea stabilită la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare, indiferent din ce ar fi compusă aceasta: doar debit principal (atunci când nu au fost stabilite şi accesorii) sau debit principal cumulat cu accesoriile sale, după caz (atunci când acestea au fost stabilite).