Art. 90 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de acordare Asistenţa judiciară Părţile
| Comentarii |
|
Părţile
SECŢIUNEA a 5-a
Asistenţa judiciară
Art. 90
Condiţii de acordare
(1) Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.
(2) Asistenţa judiciară cuprinde:
a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege;
b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou;
c) orice alte modalităţi prevăzute de lege.
(3) Asistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.
(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii speciale.
| ← Art. 89 Noul Cod de Procedură Civilă Renunţarea la mandat şi... | Art. 91 Noul Cod de Procedură Civilă Dispoziţii speciale... → |
|---|
în ceea ce priveşte persoanele fizice, acestea beneficiază de ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008. în schimb, persoanelor juridice nu li se aplică această ordonanţă, ci dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) şi art. 211 din Legea nr. 146/1997.
2. Asistenţa judiciară acordată persoanelor fizice
2.1. Reglementare şi
Citește mai mult
noţiune. Pentru a beneficia de ajutor public judiciar, persoanele fizice trebuie să urmeze procedura reglementată de O.U.G. nr. 51/2008.în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din acest act normativ, ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.
2.2. Beneficiarii ajutorului public judiciar. Ajutorul public judiciar poate fi acordat oricărei persoane fizice, care are domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. în cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, se aplică legea statului membru în cauză.
Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite se determină în funcţie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar. Schimbarea ulterioară a acestora nu mai prezintă relevanţă sub aspectul acordării ajutorului public judiciar.
Pot beneficia de ajutor public judiciar şi persoanele fizice care nu au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României ori al altui stat membru al Uniunii Europene, în măsura în care între România şi statul al cărui cetăţean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu îşi are domiciliul există o legătură convenţională care conţine dispoziţii referitoare la accesul internaţional la justiţie. Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale, accesul internaţional la justiţie poate fi acordat în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii (art. 21 din O.U.G. nr. 51/2008).
2.3. Cauzele în care se poate acorda ajutor public judiciar. Ajutorul public judiciar se acordă în cauze civile (indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti), administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale. Acesta se solicită în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române.
2.4. Formele ajutorului public judiciar. Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau
111 Pentru dezvoltări, a se vedea D. Theohori, C.M. Ilie, M.A. Bîrlog, B. Cristea, Acţiunile civile şi taxele judiciare de timbru. Legea nr. 146/1997 comentată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.
a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui care solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
a) Ajutorul public judiciar sub forma asistenţei prin avocat se acordă conform prevederilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat referitoare la asistenţa judiciară sau asistenţa judiciară gratuită, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 51/2008.
Conform dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, în cazul în care, potrivit art. 11-19 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost încuviinţată cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe. Ca atare, instanţa emite o adresă către baroul respectiv în vederea desemnării unui avocat pentru asistenţa judiciară a părţii solicitante, anexând cererea de ajutor public judiciar şi încheierea de încuviinţare a acesteia, în care se menţionează şi cuantumul onorariului avocatului numit, stabilit potrivit protocoalelor încheiate între instituţii.
în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuţie va desemna, în termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea prevăzută la alin. (1) al art. 72. Decanul baroului are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit avocat, cu consimţământul acestuia, în condiţiile legii.
Potrivit art. 131 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, dacă hotărârea pronunţată în cauza pentru care s-a încuviinţat ajutorul public judiciar este supusă recursului, ajutorul public judiciar acordat în etapa procesuală imediat anterioară în forma prevăzută la art. 6 lit. a) se extinde de drept pentru redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi pentru exercitarea şi susţinerea sa, aceasta constituind o excepţie de la art. 13 alin. (1) din ordonanţă, potrivit căruia ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri. Prevederea în discuţie a fost introdusă prin Legea nr. 76/2012 în contextul existenţei art. 83 alin. (3) NCPC, potrivit căruia la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţiile prevăzute de aceasta. Este de menţionat faptul că art. 131 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, având caracter de excepţie, este de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extins, spre exemplu, în ipoteza apelului sau a altor căi de atac extraordinare diferite de recurs.
în continuare, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârea pronunţată cu drept de recurs, însoţită de copia încheierii de încuviinţare a ajutorului public judiciar, se comunică de îndată baroului de avocaţi, în vederea verificării şi confirmării sau, dacă este cazul, desemnării unui avocat cu drept de a pleda în faţa instanţei de recurs. Pentru recurs avocatul are dreptul la onorariu distinct, stabilit, potrivit legii, de instanţa de recurs. Apreciem că încheierea de încuviinţare a ajutorului public judiciar la care face referire alin. (2) al art. 131 din ordonanţă se referă la încheierea pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este susceptibilă de recurs aferentă acelei etape procesuale, nefiind necesară pronunţarea unei noi încheieri. De asemenea, avocatul care va redacta şi sus ţine cererea de recurs poate fi acelaşi sau nu cu cel care a reprezentat interesele părţii în etapa procesuală anterioară.
De la data desemnării sau confirmării avocatului potrivit alin. (2) începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac a recursului [art. 131 alin. (4) din ordonanţă].
Instanţa de recurs verifică dacă se menţin condiţiile pentru ajutorul public judiciar acordat conform alin. (1) al art. 131. Dacă instanţa constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile, dispune, prin încheiere, încetarea acestuia şi obligarea părţii la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de stat sub formă de onorariu de avocat, potrivit alin. (2). Dispoziţiile art. 21 din ordonanţă sunt aplicabile. Apreciem că o atare verificare este obligatorie pentru instanţa de recurs, motiv pentru care aceasta îi va pune în vedere părţii care a beneficiat de ajutor public în forma menţionată să depună înscrisurile solicitate de art. 14.
Dacă partea nu a beneficiat de ajutor public judiciar în etapa procesuală anterioară recursului, solicitarea ajutorului public judiciar se face potrivit art. 13 [art. 131 alin. (3) din ordonanţă]. Astfel, partea va fi obligată să formuleze o cerere nouă; cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac şi se soluţionează de urgenţă de un alt complet decât cel care a soluţionat cauza pe fond; prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14; de la data comunicării încheierii prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac.
Potrivit art. 13 alin. (4) din ordonanţă, în cazul admiterii cererii de ajutor public judiciar în condiţiile art. 6 lit. a), instanţa comunică de îndată încheierea solicitantului şi baroului de avocaţi. Baroul este obligat să desemneze în 48 de ore un avocat cu drept de a pleda în faţa instanţei de apel sau, după caz, de recurs. Data desemnării avocatului şi datele de identificare a acestuia se comunică instanţei şi solicitantului în cel mult 48 de ore. în ceea ce priveşte raportul dintre această normă şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în privinţa termenului de desemnare a avocatului de către barou, apreciem că se va aplica norma cu caracter special prevăzută în ordonanţă, însă numai în privinţa desemnării unui avocat în apel sau în recurs.
De la data desemnării avocatului potrivit alin. (4), începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac [art. 13 alin. (5) din ordonanţă].
b) în ceea ce priveşte ajutorul public sub forma plaţii onorariului expertului, traducătorului sau interpretului, prin încheierea de încuviinţare se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit acestora, iar, după prestarea serviciului pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, instanţa va stabili onorariul definitiv, prin raportare la dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 51/2008.
c) în privinţa ajutorului public judiciar sub forma plaţii onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviinţare se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcţie de plafoanele legale şi de complexitatea dosarului la acea dată.
Cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit, de îndată, camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acelei instanţe. Colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia de a desemna,
în termen de 3 zile, un executor judecătoresc, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea menţionată anterior. Preşedintele are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele executorului judecătoresc desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din punct de vedere teritorial (art. 26 din O.U.G. nr. 51/2008).
d) Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 51/2008, în cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare, prin încheiere se vor stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota de reducere, termenele de plată şi cuantumul ratelor.
în ceea ce priveşte ajutorul public judiciar constând în eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, menţionăm că, odată încuviinţată o asemenea cerere, chiar dacă reclamantul nu achită tranşele stabilite de instanţă la termenele fixate prin dispozitivul încheierii, instanţa este în mod legal învestită, astfel că nu este incidenţă sancţiunea anulării cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Soluţia menţionată rezultă din dispoziţiile art. 212 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora în cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Finanţelor Publice/organelor competente pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite. De asemenea, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobarea eşalonării sau a amânării la plată se face concomitent cu transmiterea adresei de debitare a taxelor judiciare de timbru organului fiscal în evidenţa căruia se află debitorul şi care răspunde de încasarea acesteia.
Rezultă, aşadar, că debitorul tranşelor neachitate va fi subiectul unei proceduri de executare silită în caz de neplată voluntară, aspect care exclude soluţia anulării cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată. Ca atare, chiar în ipoteza în care taxa judiciară de timbru, a cărei plată a fost eşalonată sau amânată, nu a fost achitată integral până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului pricinii, instanţa poate proceda la soluţionarea acesteia.
Potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 51/2008, în cazul în care taxele judiciare datorate sunt mai mari decât dublul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar, eşalonarea plăţii se va face astfel încât rata lunară datorată să nu depăşească jumătate din venitul net pe familie, dacă instanţa nu apreciază necesar a se acorda o altă formă de ajutor, mai favorabilă, eşalonarea putându-se face în cel mult 48 de rate lunare.
2.5. Condiţiile acordării ajutorului public judiciar. Ajutorul public judiciar se acordă persoanei fizice care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, prin familie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.
De asemenea, se consideră membru al familiei şi persoana care are domiciliul ori reşedinţa comună şi gospodăreşte împreună cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului,
precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.
Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă (plata onorariului avocatului, expertului, traducătorului, interpretului şi al executorului judecătoresc, precum şi facilităţile la plata taxelor judiciare de timbru).
Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare (potrivit dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 51/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 251/2011).
Este de remarcat faptul că pentru ajutorul public judiciar constând în scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare de timbru, plafonul maxim de 10 salarii nu este aplicabil, legea neinstituind nicio limită.
Opinii divergente au fost exprimate în practica judiciară cu privire la posibilitatea acordării ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de repunere pe rol a cauzei, judecarea cauzei fiind suspendată din culpa reclamantului. într-o primă opinie, s-a arătat că ajutorul public judiciar nu s-ar putea acorda pentru această ipoteză, raţiunea acordării facilităţii fiscale fiind aceea a asigurării caracterului efectiv al dreptului de acces la justiţie. Or, într-o atare situaţie, nu ar fi în discuţie ocrotirea dreptului de acces la justiţie, ci stabilirea unei obligaţii de impunere cu titlu de sancţiune pentru conduita culpabilă a reclamantului care a condus la suspendarea judecării cauzei.
într-o a doua opinie, pe care o împărtăşim, s-a arătat că, în lipsa unei dispoziţii legale care să limiteze acordarea ajutorului public judiciar la anumite categorii de cereri, această facilitate cu privire la taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere a cauzei pe rol va fi soluţionată favorabil ori de câte ori petentul va îndeplini cerinţele prevăzute de art. 8 şi art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008.
Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, modificat prin Legea nr. 251/2011, beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. în acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Prin urmare, partea va fi scutită în întregime de plata taxelor judiciare de timbru.
Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%. Prin urmare, în acest caz, partea va beneficia de reducerea cu 50% a cuantumului taxelor judiciare de timbru.
Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.
Aprecierea limitării accesului efectiv la justiţie al solicitantului este atributul instanţei judecătoreşti, care poate acorda ajutorul public în întregime sau în parte, raportându-se la măsura în care costurile certe sau cele estimate ale procesului sunt de natură să afecteze accesul efectiv al solicitantului la justiţie. în acest sens, în practica judiciară s-a apreciat că starea de detenţie a solicitantului poate fi de natură, în circumstanţele cauzei concrete, a-i limita accesul efectiv la justiţie, astfel că se impune admiterea cererii de ajutor public formulate de acesta, prin scutirea de plata taxelor judiciare de timbru aferente pretenţiilor deduse judecăţii.
Potrivit art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public se acordă şi în anumite situaţii speciale, fără analizarea condiţiilor impuse de art. 8, în ipoteza în care prin lege specială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juridică gratuită, ca măsură de protecţie, în considerarea unor situaţii speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut şi altele asemenea. în acest cazuri, legiuitorul a stabilit că ajutorul public judiciar se acordă numai pentru apărarea sau recunoaşterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situaţia specială care a justificat recunoaşterea, prin lege, a dreptului la asistenţă judiciară sau la asistenţă juridică gratuită, sumele fiind avansate în întregime de către stat, fără diferenţierea stabilită la art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008.
în conformitate cu art. 9 din O.U.G. nr. 51/2008, la stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.
Trebuie subliniat faptul că orice fel de venituri cu caracter periodic sunt avute în vedere la aprecierea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, nu doar veniturile impozabile, întrucât textul de lege nu distinge în acest sens, reţinând totodată că O.U.G. nr. 51/2008 transpune Directiva 2003/8/CE de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, art. 5 parag. 2 din directivă stabilind că „situaţia economică a unei persoane este evaluată de autoritatea competentă, ţinând cont de diferiţi factori obiectivi, precum veniturile"111.
De asemenea, la aprecierea condiţiilor de acordare a ajutorului public judiciar, instanţa trebuie să aibă în vedere şi prevederile art. 16 din ordonanţă.
2.6. Stingerea ajutorului public judiciar. Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 51/2008, dreptul la ajutor public judiciar se stinge prin moartea părţii sau prin îmbunătăţirea stării sale materiale până la un nivel care să îi permită să facă faţă costurilor procesului.
Din interpretarea prevederilor enunţate, rezultă că dreptul la ajutor public judiciar are caracter strict personal, nu poate fi exercitat de creditorii solicitantului pe calea acţiunii oblice şi nu se poate transmite succesorilor solicitantului, chiar dacă se transmite acestora calitatea procesuală a antecesorului lor.
Deşi dispoziţia legală nu face referire decât la situaţia transmisiunii mortis causa a dreptului la ajutor public judiciar, apreciem, în acord cu opinia exprimată în doctrină121, că, faţă de natura sa juridică exclusiv personală, dreptul la ajutor public judiciarîncetează şi în situaţia transmisiunii prin acte inter vivos a calităţii procesuale a solicitantului [de exemplu, în ipoteza în care reclamantul a obţinut scutirea de plata taxei judiciare de timbru în urma admiterii cererii sale de ajutor public judiciar, iar ulterior, în cursul procesului, transmite drepturile sale cu caracter litigios către un terţ, acesta din urmă (în cazul scoaterii reclamantului din proces), preluând calitatea procesuală de reclamant, va fi obligat să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii, având, bineînţeles, dreptul de a formula, la rândul său, o altă cerere de ajutor public judiciar, care va fi soluţionată prin prisma situaţiei sale financiare concrete].
în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru acelaşi obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie comună, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997. Caracterul strict personal al dreptului de ajutor public judiciar este relevant şi în ipoteza coparticipării procesuale, atunci când cererea de chemare în judecată are acelaşi obiect ori când obiectul cererii este un drept sau o obligaţie comună, iar numai unul dintre reclamanţi este îndreptăţit la acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru. într-o asemenea ipoteză, efectul admiterii cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în persoana unuia dintre reclamanţi nu se produce şi asupra celorlalţi coparticipanţi, ci, dimpotrivă, acestora le va reveni obligaţia achitării integrale a taxei judiciare de timbru datorate. Concluzia se întemeiază pe caracterul strict personal al ajutorului public judiciar, ce impune ca remiterea de datorie făcută unui debitor să nu profite şi celorlalţi codebitori. Prin urmare, toţi reclamanţii trebuie să întrunească condiţiile de acordare a ajutorului public judiciar şi, desigur, să învestească instanţa cu o asemenea cerere, pentru a conduce la soluţia exonerării lor de executarea obligaţiei solidare de achitare a taxelor judiciare de timbru.
în ceea ce priveşte îmbunătăţirea situaţiei materiale a solicitantului, considerăm că în cursul procesului, orice persoană interesată va putea sesiza instanţa în acest sens, în primul rând, partea adversă care, la finalul litigiului, dacă va cădea în pretenţii, se va găsi în situaţia de a suporta costurile ajutorului public judiciar acordat părţii care a câştigat procesul, Ministerul Justiţiei fiind cel care avansează cheltuielile suportate de stat pentru solicitant, dar şi instanţa din oficiu, în baza rolului activ.
Dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 vizând procedura de soluţionarea a cererii se vor aplica în mod corespunzător, chiar dacă este vorba despre ipoteza survenirii unei schimbări în situaţia solicitantului, ce nu implică reţinerea relei-credinţe a acestuia în promovarea cererii iniţiale, motiv pentru care, în acest caz, stingerea dreptului la ajutor public judiciar nu va determina incidenţa sancţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 17 alin. (2) din acest act normativ.
2.7. Procedura de acordare a ajutorului public judiciar
A. Competenţa de soluţionare. Potrivit dispoziţiilor art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanţei competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul. în cazul în care instanţa competentă nu se poate stabili, competentă este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa solicitantul.
în ipoteza în care nu se poate determina instanţa competentă în situaţia cererilor formulate de cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât România, cererea se soluţionează de Tribunalul Bucureşti, potrivit art. 43 din acelaşi act normativ.
Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.
Prin urmare, atunci când ajutorul public judiciar se referă la o cerere incidentală care, dacă ar fi fost formulată pe cale separată, ar fi fost de competenţa unei instanţe superioare celei învestite cu cererea principală, cererea de ajutor public judiciar va fi de competenţa instanţei sesizate cu soluţionarea cererii principale.
Dacă partea nu a beneficiat de ajutor public judiciar în etapa procesuală anterioară recursului, solicitarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se face potrivit art. 13 [art. 131 alin. (3) din ordonanţă]. Astfel, partea va fi obligată să formuleze o cerere nouă, competenţa aparţinând instanţei a cărei hotărâre se atacă.
B. Reguli de formulare a cererii de ajutor public judiciar. în ceea ce priveşte termenul de formulare a cererii de ajutor public judiciar, aceasta se poate promova oricând în cursul judecăţii unei cauze, într-o anumită etapă procesuală, soluţia de admitere producându-şi efectele numai în acea etapă procesuală.
Potrivit art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă judiciară de timbru.
în conformitate cu art. 14 al O.U.G. nr. 51/2008, cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind: obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată.
Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.
Cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât România, se depune însoţită de documente justificative, fie prin intermediul autorităţii centrale a statului membru de domiciliu sau de reşedinţă al solicitantului, fie prin intermediul autorităţii centrale române, fie direct la instanţa română competentă potrivit art. 11, cererea şi înscrisurile fiind traduse în limba română.
în situaţia în care solicitantul formulează cerere de acordare a ajutorului public judiciar, instanţa va fixa un termen intermediar pentru soluţionarea acesteia, punându-i în vedere solicitantului toate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea sa, precum şi dispoziţiile art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa, şi sancţiunea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2).
Sub aspectul probatoriului necesar a fi administrat în dovedirea situaţiei materiale a solicitantului şi a familiei sale, în practică s-a evidenţiat faptul că dovezile vor viza toate veniturile cu caracter periodic, precum şi cheltuielile lunare pe care le suportă, regulat, aceştia. Astfel, s-a semnalat că, pe lângă adeverinţa de salariu eliberată de angajator, solicitantul poate depune adeverinţă de venit emisă de organul fiscal de la domiciliul acestuia vizând veniturile impozabile cu care figurează în evidenţele acestei instituţii.
De asemenea, în susţinerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, vor fi ataşate la dosar şi chitanţe/alte înscrisuri doveditoare ale achitării cheltuielilor de întreţinere lunare, fie că sunt plăţi pentru serviciile prestate de diverşi furnizori (pentru servicii de apă şi canalizare sau de alimentare cu gaze naturale ori agent termic etc.), fie că sunt obligaţii legale sau contractuale de întreţinere (pensia de întreţinere plătită de unul dintre soţi unui copil dintr-o altă căsătorie etc.).
Astfel, art. 5 parag. 2 din Directiva nr. 9/CE/2003 prevede că situaţia economică a unei persoane este evaluată de autoritatea competentă a statului membru al instanţei, ţinând cont de diferiţi factori obiectivi, precum veniturile, capitalul deţinut sau situaţia familială, inclusiv o evaluare a resurselor persoanelor care depind financiar de solicitant.
Legiuitorul a mai stabilit că în evaluarea posibilităţii solicitantului de a face faţă costurilor unui litigiu vor fi luate în considerare şi alte venituri decât cele cu caracter salarial, respectiv indemnizaţii, onorarii, rente, chirii ori profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă, instanţa putând solicita autorităţilor şi instituţiilor competente (oficiul registrului comerţului, administraţia financiară, angajatorul solicitantului etc.) informaţii în legătură cu aceste aspecte.
De asemenea, pe lângă toate aceste înscrisuri, solicitantul va trebui să depună şi o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor. Trebuie subliniat că declaraţia pe proprie răspundere nu trebuie să îmbrace în mod necesar forma autentică notarială, reglementarea legală nefăcând nicio precizare în acest sens, fiind, ca atare, suficientă declaraţia în formă scrisă asumată de către solicitant prin semnătură.
Cu privire la efectele juridice ale declaraţiei pe proprie răspundere, menţionăm că aceasta va influenţa modalitatea de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar din perspectiva art. 7 din acelaşi act normativ, care stabileşte că ajutorul public judiciar nu va putea depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare. Prin urmare, în situaţia formulării, în cadrul aceluiaşi proces sau a unor litigii diferite, a unor cereri de acordare a ajutorului public judiciar în diferite forme (asistenţă judiciară gratuită, scutire de la plata onorariului de expert etc.), instanţa are obligaţia, în baza declaraţiei pe proprie răspundere a solicitantului, să aprecieze în ce măsură acesta mai poate beneficia de reglementarea O.U.G. nr. 51/2008.
Dacă solicitantul a formulat în decursul unui an calendaristic o cerere care a fost admisă şi, ulterior, în cursul anului calendaristic următor, o altă cerere, la soluţionarea acesteia din urmă instanţa va avea în vedere şi ajutorul public acordat ca urmare a primei cereri, dacă aceasta se încadrează temporal în ultimele 12 luni anterioare celei de-a doua cereri, prin raportare la salariul minim brut din anul în care aceasta din urmă a fost iniţiată.
Totodată, prevederile alin. (3) al art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 menţionează şi posibilitatea instanţei de a solicita lămuriri şi dovezi părţilor, precum şi informaţii autorităţilor competente (de exemplu, cu privire la obligaţia de întreţinere invocată de către solicitant, instanţa se poate adresa societăţii angajatoare care poate comunica informaţii referitoare la suma poprită lunar din salariul solicitantului). Este indicat ca instanţa să solicite informaţii în legătură cu veniturile impozabile cu care este menţionat în evidenţele organului financiar competent chiar şi în situaţia în care solicitantul prezintă o ade
verinţă de salariu eliberată de angajator, nefiind exclus ca acesta să obţină şi alte venituri suplimentare.
La aprecierea situaţiei financiare concrete a solicitantului trebuie avute în vedere şi drepturile reale existente în patrimoniul solicitantului. Spre exemplu, dacă solicitantul nu are niciun venit, însă deţine în patrimoniu trei bunuri imobile, modalitatea de soluţionare a cererii sale va avea în vedere acest aspect, în sensul că acesta are posibilitatea valorificării oricăruia dintre cele trei imobile, în vederea achitării obligaţiilor fiscale către stat, instanţa solicitând informaţii în legătură cu chiriile practicate pe piaţa liberă pentru imobile similare. Instanţa trebuie să manifeste totuşi rezervă în aceste situaţii, stabilind de la caz la caz modalitatea de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public, prin prisma art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia europeană şi a art. 8 din acelaşi act. De exemplu, instanţa nu va respinge ca lipsită de temei cererea formulată de un solicitant, titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil cu destinaţia de locuinţă pentru acesta şi pentru membrii familiei sale, cu motivarea că solicitantul ar putea obţine venituri din închirierea locuinţei şi, în acest fel, ar fi în măsură să achite taxa de timbru, pentru că s-ar nesocoti în mod grav dreptul de protejare a bunurilor şi a vieţii sale private.
Instanţa are obligaţia ca, la primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, să-i pună în vedere solicitantului faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa, precum şi sancţiunea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în situaţia prevăzută de art. 17 alin. (2).
încuviinţarea acordării ajutorului public judiciar nu reprezintă pentru solicitant scutirea şi de plata cheltuielilor de judecata avansate de cealaltă parte, pe care trebuie să le suporte în temeiul culpei sale procesuale, conform 453 NCPC.
Acordarea facilităţilor privind accesul la justiţie nu presupune şi prejudicierea intereselor părţii colitigante, statul neputând interveni în raporturile dintre particulari. Dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008 se referă strict la obligaţiile financiare pe care le are o persoană faţă de stat (prin reprezentanţii săi, instanţele judecătoreşti, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), pentru serviciile asigurate în desfăşurarea activităţii judiciare.
C. Soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar. Asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, instanţa se va pronunţa prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu, analizând înscrisurile depuse de părţi şi de autorităţile competente la dosar, părţile nefiind citate la soluţionarea cererii (art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008). Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei se va realiza tot în şedinţă publică, conform art. 402 NCPC.
Dispoziţiile art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008 menţionează că ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se pretinde pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale.
Dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedeşte că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură.
în privinţa posibilităţii respingerii acordării ajutorului public judiciar ca urmare a refuzului solicitantului de a urma una dintre procedurile alternative de soluţionare a unui litigiu, apreciem, în concordanţă cu doctrina juridică111, că legiuitorul a avut în vedere doar procedurile facultative (medierea, procedura succesorală notarială), care ar fi putut fi refuzate de solicitant.
Ajutorul public judiciar mai poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum şi în cazul în care cererea decurge din activitatea efectuată în calitate de profesionist sau dintr-o activitate independentă desfăşurată de solicitant.
Instanţa trebuie ca, în cadrul lămuririlor şi informaţiilor solicitate părţilor şi autorităţilor competente, să urmărească şi aceste aspecte, în sensul de a stabili dacă cererea a fost formulată în mod abuziv, şi anume dacă solicitantul dispune de mijloacele necesare acoperirii cheltuielilor judiciare sau intenţionează trenarea judecăţii cauzei prin prelungirea duratei procesului cu durata necesară soluţionării uneia sau mai multor astfel de cereri.
în legătură cu ipoteza în care costul estimat al ajutorului public judiciar este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, proporţionalitatea măsurilor impuse de stat prin această reglementare cu ingerinţa în accesul liber la justiţie justifică o limitare a situaţiilor în care se acordă ajutorul public judiciar, în măsura în care dreptul nu este afectat în însăşi substanţa sa.
Cu privire la situaţia în care ajutorul public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale, considerăm că o astfel de apreciere în cadrul considerentelor încheierii de soluţionare a cererii, chiar în condiţiile existenţei unei ample definiţii a termenilor vizaţi în doctrina juridică121, este dificil de menţionat, mai ales prin prisma unei evidente antepronunţări a judecătorului asupra îndeplinirii condiţiilor exercitării acţiunii civile sau chiar asupra temeiniciei fondului pricinii. Aceasta va cauza fie inaplicabilitatea practică a dispoziţiei legale, fie formularea, după pronunţarea unei astfel de încheieri, a unei declaraţii de abţinere a judecătorului de la judecata pricinii sau a unei cereri de recuzare din partea solicitantului.
Modele de minută pentru situaţia în care s-a încuviinţat în tot sau în parte cererea de ajutor public judiciar în privinţa taxelor judiciare de timbru pot fi următoarele: „Admite cererea de ajutor public judiciar. Scuteşte reclamantul de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de x lei. Fără cale de atac." sau „Admite în parte cererea de ajutor public judiciar. Reduce cuantumul taxei judiciare de timbru de la suma de x lei la suma de y lei. Dispune eşalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de y lei în 3 rate lunare, a câte z lei fiecare, cu scadenţa pe data de 10 a fiecărei luni. Respinge cererea reclamantului de scutire integrală de plata taxelor judiciare de timbru. Cu drept de cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare".
D. Căi de atac împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de acordare a ajutorului public judiciar. împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Prin urmare, încheierea de respingere a cererii de ajutor public judiciar sau de admitere în parte a acestuia se comunică părţilor interesate, care au posibilitatea formulării căii de atac a reexaminării.
Cererea de reexaminare se soluţionează tot în camera de consiliu, însă de un alt complet, cu citarea pârtilor (în lipsa unui text expres derogatoriu vizând necitarea, ar trebui aplicată regula generală), de această dată încheierea fiind definitivă, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012.
Conform art. 17 din acelaşi act normativ, orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea, ajutorul public judiciar nefiind suspendat în cursul noilor cercetări.
Dacă instanţa constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credinţâ, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar, la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendâ în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea.
împotriva încheierii prin care a fost soluţionată sesizarea formulată de partea adversă se poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, ceea ce înseamnă că actul judiciar trebuie comunicat părţilor în vederea formulării căii de atac. Cererea de reexaminare se soluţionează de un alt complet, prin încheiere definitivă, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012.
E. Consecinţele acordării ajutorului public judiciar. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a sumelor de care a fost scutită partea care a câştigat procesul. Prin urmare, cheltuielile de judecată ale ambelor părţi vor fi suportate de partea care a pierdut litigiul, aceasta fiind nevoită să suporte nu doar propriile cheltuieli, ci şi pe cele efectuate de partea care a obţinut câştig de cauză, atât cele avansate de aceasta din urmă, cât şi cele de plata cărora a fost scutită prin admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
Astfel, minuta pronunţată într-o astfel de cauză va avea, cu privire la acest aspect, următorul conţinut: „Admite cererea de chemare în judecatâ formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul B. (...) în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, obligă pârâtul la plata către stat a sumei de Z lei, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul, sub forma X. Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei în cuantum de Y lei, cu titlu de cheltuieli de judecatâ (...)”.
în situaţia în care partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia [art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008]. Aceasta nu înseamnă însă că dispoziţiile art. 453 alin. (1) NCPC nu-şi găsesc aplicabilitatea, astfel încât, la cererea părţii care a câştigat procesul, partea căzută în pretenţii va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, întrucât ajutorul public judiciar nu reprezintă decât scutirea de propriile cheltuieli. De altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, la primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, i se va pune în vedere solicitantului faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi stabilite în sarcina sa.
Instanţa poate dispune însă, odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acţiunea a fost exercitată abuziv [art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008].
Referitor la forţa juridică a încheierii cuprinzând obligaţia de plată a sumelor prevăzute la art. 17 alin. (2) şi art. 18, legiuitorul a stabilit că aceasta constituie titlu executoriu, fiind comunicat din oficiu organelor competente.
Ca atare, în cazul în care cererea a fost făcută cu rea-credinţă şi solicitantul a fost obligat la plata unei despăgubiri şi a unei amenzi, precum şi în situaţia în care partea căzută în pretenţii a fost obligată la plata către stat a acestor sume, încheierea prin care se stabilesc aceste obligaţii va fi comunicată organelor fiscale competente, urmând a fi pusă în executare în conformitate cu normele fiscale.
De asemenea, potrivit art. 502 din ordonanţă, în situaţia în care, prin hotărâre definitivă, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sâ restituie ajutorul public, procedura de restituire fiind cea prevăzută la capitolul III din ordonanţa de urgenţă.
2.8. Ajutorul public judiciar acordat cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau altor persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuita pe teritoriul unui stat membru. Conform art. 41 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar poate fi solicitat şi de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât România.
Persoanele care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene şi nici nu au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României sau al vreunui stat membru pot beneficia de ajutor public judiciar numai dacă între România şi statul ai cărui cetăţeni sunt sau pe al cărui teritoriu domiciliază sau îşi au reşedinţa există încheiată o convenţie privind accesul internaţional la justiţie111. în caz contrar, ajutorul public judiciar se poate acorda doar în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii, conform art. 21 din O.U.G. nr. 51/2008121.
Cererea formulată de aceştia se depune, însoţită de documente justificative, fie prin intermediul autorităţii centrale a statului membru de domiciliu sau de reşedinţă al solicitantului, fie prin intermediul autorităţii centrale române, fie direct la instanţa română competentă potrivit art. 11 din ordonanţă. Cererea, precum şi înscrisurile doveditoare se depun traduse în limba română, faţă de aspectul că procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se desfăşoară în această limbă.
Autoritatea centrală română asistă solicitantul, asigurându-se ca cererea să fie însoţită de toate documentele conexe pretinse de autoritatea competentă a statului solicitat.
Acordarea ajutorului public judiciar pentru aceste categorii de persoane se va realiza în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetăţenii români, respectiv în condiţiile impuse de art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 13, art. 14 şi art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008*11.
Cererile şi documentele conexe, transmise sau primite în conformitate cu prevederile Capitolului VI din O.U.G. nr. 51/2008 sunt scutite de formalitatea legalizării sau de orice altă formalitate echivalentă.
Este de menţionat art. 44 din ordonanţă, potrivit căruia ajutorul public încuviinţat acestor persoane include, în afara formelor prevăzute la art. 6, următoarele:
a) cheltuielile pentru traducerea înscrisurilor depuse de beneficiar şi care au fost solicitate de instanţă sau de autoritatea cu atribuţii jurisdicţionale în vederea soluţionării cauzei;
b) asigurarea unui interpret îr procedurile în faţa instanţei/autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale;
c) cheltuielile deplasării în România, pe care beneficiarul asistenţei sau o altă persoană trebuie să o facă la cererea instanţei ori a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale ori în cazul în care legea prevede prezenţa obligatorie a uneia dintre aceste persoane.
3. Asistenţa judiciară acordată persoanelor juridice. în privinţa persoanelor juridice, art. 90 alin. (4) NCPC prevede că acestea pot beneficia de facilităţi numai sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii speciale. Prin urmare, persoanele juridice nu beneficiază de apărare şi asistenţă gratuită printr-un avocat desemnat de barou, de ajutor privind plata expertului folosit în cursul procesului sau de plata executorului judecătoresc etc., ci numai de facilităţi în privinţa plăţii taxelor judiciare de timbru.
Facilităţile acordate persoanelor juridice privind plata taxelor judiciare de timbru, condiţiile de acordare şi regulile procedurale aferente sunt prevăzute în Legea nr. 146/1997.
Instanţa acordă persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în următoarele situaţii prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997:
a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;
b) plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii, indisponibili-zate.
în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în alte cazurin care, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, apreciază că plata taxei de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.
în primul rând, este de menţionat aspectul că persoana juridică nu beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 51/2008, care vizează exclusiv persoanele fizice.
Din moment ce O.U.G. nr. 51/2008 descrie procedura de soluţionare a ajutorului public judiciar ce poate fi acordat persoanelor fizice, rezultă că art. 211 din Legea nr. 146/1997 reglementează procedura de judecată a cererii de acordare a acestor beneficii legale pentru persoanele juridice.
Este însă de remarcat faptul că regulile instituite de art. 211 din Legea nr. 146/1997 nu sunt diferite de cele prevăzute şi expuse detaliat în O.U.G. nr. 51/2008.
Astfel, cererea de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru se soluţionează fără citarea părţilor, instanţa stabilind un termen în acest sens, în camera de consiliu. încheierea pronunţată se va comunica nu numai solicitantului, dar şi părţii adverse, dacă este cazul, pentru a se da posibilitatea acestora să exercite cererea de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Cererea de reexaminare este de competenţa unui complet de judecată diferit de cel care a pronunţat încheierea atacată şi se soluţionează tot în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012. Dat fiind faptul că legea nu prevede aspectul potrivit căruia cererea de reexaminare s-ar soluţiona fără citare, se poate desprinde concluzia că sunt incidente prevederile de drept comun vizând citarea părţilor.
în al doilea rând, facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele juridice pot cuprinde exclusiv amânarea, reducerea sau eşalonarea plăţii taxelor judiciare de timbru, iar nu şi scutirea de plata acestora.
Facilităţile menţionate în precedent pot fi acordate fie separat, fie cumulativ, ţinându-se cont de principiul disponibilităţii care guvernează şi această procedură.
în timp ce pentru persoanele fizice, pe lângă posibilitatea scutirii parţiale sau totale de plata taxei judiciare de timbru, legiuitorul a stabilit eşalonarea plăţii taxelor judiciare în cel mult 48 de rate lunare, pentru persoanele juridice eşalonarea se poate face numai pe parcursul a cel mult 2 ani.
în cazul eşalonării sau amânării, instanţa va transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Finanţelor Publice/organelor competente pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite. în titlul executoriu se vor menţiona şi codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum şi orice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare.