Art. 959 Noul Cod de Procedură Civilă Dreptul de a sechestra o navă civilă Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile Sechestrul asigurător

1. Condiţii pentru formularea cererii. Dacă debitorul împotriva căruia există o creanţă certă este proprietar sau coproprietar de nave civile (armator), aflate în posesia sa ori a unor terţi, dar plasate în aria de jurisdicţie a instanţelor române (art. 28 NCPC), astfel cum prevede art. 951, creditorul poate solicita înfiinţarea sechestrului asigurător asupra navei în condiţiile prezentei secţiuni, precum şi ale Secţiunii 1 a Capitolului I, care se aplică în mod corespunzător, cu respectarea convenţiilor internaţionale asupra sechestrului navelor la care România este parte.

în cel din urmă

Citește mai mult

caz, este necesar să existe un element de extraneitate ce ar putea antrena incidenţa unei convenţii internaţionale asupra sechestrului navelor, ceea ce instanţa de judecată va trebui să constate prin stabilirea circumstanţelor concrete ale pricinii şi, totodată, să reţină că legea de procedură română este cea aplicabilă, potrivit normelor cuprinse în Cartea a Vll-a la care art. 28 alin. (2) NCPC face trimitere.

De asemenea, din interpretarea dispoziţiilor art. 963 alin. (1) care reglementează cererea de autorizare a efectuării unei sau unor călătorii, rezultă că debitorul poate avea doar calitatea de coproprietar de nave, nefiind necesară calitatea de proprietar exclusiv al navei pentru a fi admisibilă cererea de sechestrare a acesteia.

2. Dispoziţii de procedură aplicabile. Dreptul comun în materie. Totodată, această normă indică faptul că secţiunea anterioară (dispoziţii generale în materia sechestrului asigurător) constituie dreptul comun în cazul unei cereri de sechestru atunci când are ca obiect una sau mai multe nave civile, dreptul comun aplicându-se în mod corespunzător (dacă prezenta secţiune nu conţine dispoziţii derogatorii sau nu particularizează anumite aspecte legate de această măsură asigurătorie). Astfel, creditorul trebuie: să fie titularul unei creanţe având ca obiect o sumă de bani, însă măsura asigurătorie are un caracter specializat, întrucât nu mai are ca obiect bunurile mobile sau imobile ale debitorului aflate în posesia sa ori a terţilor, ci nave civile; creanţa să fie certă, constatată în scris şi exigibilă [art. 952 alin. (1)] sau fără a fi constată în scris, dar să fie certă şi exigibilă [art. 952 alin. (2)] ori este titularul unei creanţe certe, constatate în scris, dar care nu este exigibilă [alin. (3) al art. 952], etc.