Art. 974 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de înfiinţare Sechestrul judiciar
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Sechestrul judiciar
Sechestrul judiciar
Art. 974
Procedura de înfiinţare
(1) Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor.
(2) În caz de admitere, instanţa va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, dispoziţiile art. 955 aplicându-se în mod corespunzător.
(3) În cazul bunurilor imobile se va proceda şi la înscrierea în cartea funciară potrivit art. 954 alin. (3).
(4) Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Dispoziţiile art. 953 alin. (4) şi cele ale art. 958 se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 973 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... | Art. 975 Noul Cod de Procedură Civilă... → |
|---|
Ca atare, sechestrul judiciar nu ar putea fi solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, întrucât cele două proceduri speciale sunt reglementate prin norme proprii, măsura
sechestrului fiind ea însăşi vremelnică (la fel ca orice măsură asigurătorie), iar pentru cazurile urgente dispoziţiile art. 976 NCPC prevăd o soluţie distinctă pe cale de ordonanţă, anume numirea unui administrator provizoriu; în plus, art. 974 alin. (4)
Citește mai mult
face trimitere la prevederile art. 953 alin. (4) din materia sechestrului asigurător, cel din urmă text privind aplicarea din materia ordonanţei preşedinţiale doar a dispoziţiilor art. 998 alin. (4) referitoare la posibilitatea amânării pronunţării cel mult 24 de ore şi motivarea ordonanţei în cel mult 48 de ore de la pronunţare.2. Reguli de judecată. Cererea se soluţionează cu citarea părţilor. întrucât este o procedură de urgenţă, dispoziţiile art. 159 teza a Il-a NCPC sunt aplicabile în mod corespunzător, astfel încât judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei (deci în mai puţin de 5 zile), menţiune ce se va face în cuprinsul actului de procedură.
încuviinţarea sechestrului judiciar este lăsată la latitudinea instanţei de judecată, care este în măsură, în raport cu circumstanţele cererii, să aprecieze asupra oportunităţii măsurii.
Procedura se derulează în şedinţă publică, în absenţa unei norme derogatorii care să plaseze soluţionarea cererii în camera de consiliu.
3. Cauţiunea. Spre deosebire de cauţiunea prevăzută în cazul sechestrului asigurător (în cazurile în care se datorează, fie că legea prevede în acest sens, fie că instanţa apreciază că este necesară, potrivit distincţiilor de la art. 952), când achitarea acesteia se dispune la primirea cererii, anterior soluţionării ei, la sechestrul judiciar cauţiunea se datorează în cazul admiterii cererii şi, în toate situaţiile, numai dacă instanţa apreciază că este utilă consemnarea unei cauţiuni; de asemenea, şi cuantumul cauţiunii este lăsat la aprecierea instanţei, care va trebui să se orienteze în raport de limitele stabilite prin dispoziţiile art. 1056 NCPC, şi anume până la 20% din valoarea obiectului cererii, în cazul sechestrului judiciar acesta nefiind niciodată neevaluabil în bani, pentru a fi aplicabilă limita maximă obiectivă de 10.000 lei stabilită prin aceeaşi normă.
4. Desfiinţarea de drept a sechestrului judiciar. Dacă se apreciază în sensul plăţii unei cauţiuni, chiar prin încheierea de admitere a cererii instanţa va stabili cuantumul ei, fixând şi un termen înăuntrul căruia reclamantul va trebui să facă dovada achitării. Dacă reclamantul nu se conformează, sechestrul judiciar va fi desfiinţat de drept, constatare ce are loc printr-o încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor, sens în care prevede art. 955 la care face trimitere art. 974 alin. (2) NCPC.
5. Formalităţi de publicitate imobiliară. Dacă măsura sechestrului judiciar are ca obiect bunuri imobile, se va proceda şi la înscrierea lui în cartea funciară, potrivit art. 954 alin. (3) NCPC, iar înscrierea va face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.
Deşi norma se referă doar la formalităţile de publicitate imobiliară, apreciem că, întrucât sechestrul judiciar poate fi dispus şi în privinţa bunurilor mobile [de exemplu, acţiuni - bunuri mobile incorporale - care pot alcătui garanţia creditorului, astfel cum prevede art. 972 alin. (2) lit. c)], dacă acestea sunt supuse unor formalităţi de publicitate, art. 974 alin. (3) va trebui interpretat în sensul obligativităţii efectuării şi a acestei publicităţi mobiliare, fiind suficient că norma de trimitere - art. 954 alin. (3) - le menţionează în mod expres.
Dată fiind topografia alin. (3) în contextul art. 974 -între dispoziţia referitoare la cauţiune şi cea privind calea de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru judiciar - se poate concluziona în sensul că instanţa, în dispozitivul încheierii pe care o va pronunţa (pentru ipoteza admiterii cererii), va fi ţinută să dispună înscrierea măsurii în cartea funciară.
Or, executarea măsurii se realizează prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că, în completare, dispoziţiile din procedura executării silite sunt pe deplin aplicabile; prin urmare, chiar în absenţa unei dispoziţii a instanţei în acest sens, atare obligaţie intră în atribuţiile executorului judecătoresc la momentul executării măsurii, întrucât art. 741 NCPC stabileşte în mod expres obligaţia executorului de a solicita efectuarea formalităţilor de publicitate a bunurilor sechestrate, după cum în mod similar dispune şi art. 740 cu privire la sechestrul bunurilor afectate anterior unor garanţii reale.
6. Cale de atac. Cererea de sechestru judiciar are caracter contencios şi se soluţionează prin încheiere, care poate fi atacată numai cu opel.
încheierea prin care se încuviinţează cererea de sechestru asigurător este executorie de drept, astfel cum prevede art. 448 alin. (1) pct. 7 NCPC, în absenţa unei dispoziţii exprese în secţiunea dedicată acestei proceduri speciale.
în consecinţă, decizia instanţei de apel nu este supusă recursului, sens în care dispune în mod expres art. 483 alin. (2) teza finală.
Totodată, împotriva încheierii va putea fi formulată contestaţie în anulare sau revizuire, dacă sunt îndeplinite condiţiile specifice de admisibilitate a acestor căi de atac.
Norma este incidenţă atât în cazul în care măsura se dispune pe cale principală, cât şi atunci când se soluţionează o cerere incidentală sau accesorie.
Dacă cererea se soluţionează în primă instanţă de curtea de apel, calea de atac va fi recursul (ce va fi soluţionat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), astfel cum prevede în mod derogatoriu art. 958 NCPC, normă la care art. 974 alin. (3) face trimitere.
Termenul de apel (ori, după caz, de recurs) este de 5 zile de la pronunţare, astfel că norma analizată conţine o derogare de la regulile de drept comun în materie de apel [30 de zile de la comunicare, potrivit art. 468 alin. (1) sau art. 485 alin. (1) cu referire la recurs], atât în privinţa duratei lui, cât şi a momentului de la care acesta începe să curgă; regula curgerii termenului de la pronunţarea hotărârii a fost confirmată sub aspectul constituţionalităţii sale, chiar dacă instanţa constituţională a analizat dispoziţiile identice din codul anterior referitoare la recursul în materia perimării, raţiunile fiind aceleaşi în ce priveşte soluţia adoptată.
Declanşarea termenului de apel (sau de recurs) de la pronunţare este condiţionată de legalitatea procedurii de citare a părţilor pentru data când s-a soluţionat cererea de sechestru judiciar, pentru că, în cazul unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 229 NCPC referitoare la termenul în cunoştinţă sau a altor neregularităţi privind citarea, instanţa de judecată nu se afla în situaţia de a se pronunţa, ci avea obligaţia de a dispune amânarea judecăţii în condiţiile art. 153 NCPC, sub pedeapsa nulităţii, întrucât o procedură viciată echivalează cu neîndeplinirea ei; or, raţiunea citării este aceea ca părţilor să le fie respectat dreptul la apărare şi ele să aibă posibilitatea prezentării la termenul de judecată şi participării la dezbateri şi, deci, şi la pronunţarea hotărârii în şedinţă publică, date fiind prevederile art. 402 NCPC.