Art. 978 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri provizorii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 978
Măsuri provizorii
(1) Dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimţământul titularului face dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.
(2) Instanţa judecătorească poate să dispună în special:
a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
(3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa judecătorească nu poate să dispună încetarea cu titlu provizoriu a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75 din Codul civil, şi dacă măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispoziţiile art. 253 alin. (2) din Codul civil rămân aplicabile.
(4) Instanţa soluţionează cererea potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa şi termenul în care acţiunea de fond trebuie să fie introdusă, sub sancţiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispoziţiile alin. (6) sunt aplicabile.
(5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părţii adverse, instanţa îl poate obliga pe reclamant să dea o cauţiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii dispuse.
(6) Măsurile luate potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(4) anterior introducerii acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului încălcat încetează de drept dacă reclamantul nu a sesizat instanţa în termenul fixat de aceasta, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora.
(7) Reclamantul este ţinut să repare, la cererea părţii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă uşoară, instanţa, în raport cu circumstanţele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora.
(8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Cererea se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauţiunii, instanţa va fixa un termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.
| ← Art. 977 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare... | Art. 979 Noul Cod de Procedură Civilă Reguli aplicabile... → |
|---|
Citește mai mult
mod cumulativ.Din conţinutul art. 978 alin. (1) rezultă că aceste condiţii sunt:
a) Reclamantul sâ fie titularul dreptului de proprietate intelectuala; de asemenea, măsurile pot fi cerute de orice alta persoana care exercita dreptul de proprietate intelectuala cu consimţământul titularului.
Fiind vorba despre luarea unei măsuri provizorii, pe calea ordonanţei preşedinţiale, este suficienta aparenţa dreptului în favoarea reclamantului, pentru stabilirea căreia se vor face cercetări sumare. Dacă prin aceste verificări nu se poate determina existenţa dreptului în patrimoniul reclamantului ori al persoanei cu consimţământul căreia reclamantul exercită dreptul de proprietate intelectuală, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă. Aceeaşi soluţie se va pronunţa şi dacă se nu se probează însuşi consimţământul titularului pentru exerciţiul dreptului de proprietate intelectuală de către reclamant.
Aparenţa dreptului este însă întrunită în favoarea reclamantului dacă acesta dovedeşte că este, de exemplu, titularul drepturilor exclusive asupra unei mărci, indiferent de gradul de distinctivitate (respectiv dacă este o marcă slab distinctivă). Această cerinţă de admisibilitate este, de asemenea, întrunită, chiar dacă înregistrarea mărcii este afectată de un motiv de nulitate absolută ori relativă şi chiar dacă există pe rolul unei instanţe de judecată o cerere în anularea înregistrării ori pentru decăderea titularului mărcii din drepturile asupra acesteia, pentru vreunul dintre motivele prevăzute de art. 46 ori art. 47 din Legea nr. 84/1998.
Dovada aparenţei dreptului se face, de regulă, prin înfăţişarea certificatului de înregistrare emis de autorităţile competente, însă este permisă administrarea de probe - dintre cele compatibile cu procedura ordonanţei preşedinţiale - pentru dovedirea dreptului în cazurile în care protecţia legală este asigurată într-o altă modalitate decât prin înregistrare (în cazul mărcii notorii, al dreptului de autor etc.).
b) Dreptul de proprietate intelectuală face obiectul unei acţiuni de încâlcare ilicite, actuale sau iminente. Cererea având ca obiect luarea unei măsuri provizorii tinde la împiedicarea ori înlăturarea unei acţiuni a pârâtului, care poate fi actuală ori doar iminentă, dar certă ca realizare.
Probele înfăţişate de către reclamant trebuie să fie credibile, de natură a crea convingerea că pârâtul va acţiona de o manieră prejudiciabilă pentru reclamant.
Acţiunea trebuie să fie ilicită, ceea ce înseamnă că pârâtul acţionează fără vreun drept. însă dacă pârâtul face dovada că este, la rândul său, titularul unui drept de proprietate intelectuală ori acţionează cu consimţământul unui titular al unui asemenea drept, cererea reclamantului va fi respinsă. Dacă pârâtul a iniţiat doar demersuri pentru obţinerea protecţiei legale (de exemplu, a depus cerere de înregistrare), până la recunoaşterea dreptului, în condiţiile legii, nu se poate considera că este licită o acţiune de utilizare a obiectului cererii de înregistrare.
Cererea poate fi formulată împotriva persoanei care a încălcat ori va încălca un drept al reclamantului, chiar dacă este doar un intermediar (a se vedea, în acest sens, dispoziţiile exprese ale legilor speciale în materie, menţionate în comentariul de la art. 977 NCPC).
c) Exista riscul producerii unui prejudiciu greu de reparat. Nu însăşi producerea unui prejudiciu trebuie dovedită, ci doar iminenţa unei pagube pentru reclamant prin acţiunea pârâtului, care ar fi dificil ori chiar imposibil de reparat.
Poate fi vorba despre un prejudiciu patrimonial ori nepatrimonial, constând în pierderile materiale sau de altă natură pe care reclamantul le va suporta în urma actelor de încălcare (inclusiv pierderea sau diminuarea clientelei, a reputaţiei etc.).
d) Masurile sâ aibâ un caracter provizoriu. Această condiţie presupune, pe de o parte, ca măsurile, prin natura lor, să nu fie definitive, să nu rezolve litigiul în fond. Nu s-ar putea dispune, astfel, anularea unui act juridic în baza căruia acţionează pârâtul şi nici obligarea pârâtului persoană juridică la schimbarea denumirii ori la radierea societăţii sale din registrului comerţului.
Pe de altă parte, măsurile dispuse de instanţă sunt limitate în timp, ca regulă, până la soluţionarea fondului raportului juridic dintre părţi, prin hotărâre judecătorească definitivă, dacă hotărârea prin care s-a adoptat măsura provizorie nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, conform art. 996 alin. (2) NCPC. în aplicarea art. 996 alin. (4), cererea de luare a unei măsuri provizorii va putea fi formulată chiar atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Aşadar, introducerea acţiunii de fond nu reprezintă o condiţie a formulării cererii, însă, spre deosebire de dreptul comun, dacă cererea este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond, formularea acesteia din urmă este obligatorie, în termenul fixat prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora, în condiţiile prevăzute de art. 978 alin. (4) şi (6).
Sancţiunea neintroducerii acţiunii de fond în acest termen este încetarea de drept a mâsurilor\uate anterior introducerii acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului încălcat.
e) Neprejudecarea fondului cauzei. Această cerinţă decurge din condiţia anterioară privind caracterul vremelnic al măsurii solicitate.
întocmai ca în cazul oricărei ordonanţei preşedinţiale, prin cererea de luare a unei măsuri provizorii nu se poate analiza însuşi fondul raportului juridic dintre părţi, însă se „pipăie" fondul, cercetându-se dacă este justificată adoptarea unei asemenea măsuri şi dacă demersul reclamantului nu este unul abuziv, de natură a-l împiedica pe pârât în exercitarea unui drept propriu ori de a incomoda un concurent pe aceeaşi piaţă a produselor ori serviciilor.
Dacă pretenţiile reclamantului nu pot fi soluţionate doar prin cercetarea sumară pe care o realizează instanţa, fiind necesară analiza condiţiilor specifice acţiunii de fond, cererea reclamantului va fi respinsă. Evident, modul de cercetare a pretenţiilor este diferit de la caz la caz, în raport de obiectul şi finalitatea acestora, dar şi de natura sau gravitatea încălcării. Ipoteza cea mai confortabilă pentru instanţă este aceea în care obiectul acţiunii pârâtului este identic ori cvasi-identic obiectului dreptului de proprietate intelectuală pretins încălcat, în celelalte cazuri pretenţiile reclamantului impunându-se a fi cenzurate mai strict.
2. Ipoteza prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale. O situaţie specială este reglementată de art. 978 alin. (3), în cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale.
în această situaţie, instanţa judecătorească poate să dispună încetarea cu titlu provizoriu a acţiunii prejudiciabile doar în cazurile de încălcare a unor drepturi nepatrimoniale şi dacă sunt întrunite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
a) prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave;
b) acţiunea nu este în mod evident justificată, din perspectiva art. 75 Noul Cod Civil;
c) măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate.
Chiar şi dacă sunt întrunite aceste condiţii, instanţa nu poate dispune decât încetarea încâlcârii şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă, ori constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă, astfel cum rezultă din trimiterea expresă la dispoziţiile art. 253 alin. (2) Noul Cod Civil.
3. Conţinutul măsurilor provizorii. în ceea ce priveşte conţinutul măsurilor provizorii, acestea vizează, în special, interzicerea încălcării sau încetarea provizorie a acesteia ori luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
Reclamantul poate fi interesat în obţinerea interzicerii actelor de comercializare ori legate, în orice mod, de comercializarea produselor/serviciilor prin intermediul cărora se produce încălcarea drepturilor sale şi, în general, în obţinerea interzicerii sau încetării oricărui act de încălcare.
în materia dreptului de autor, Legea nr. 8/1996 prevede, ca măsuri posibile: ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de această lege, pentru a împiedica introducerea lor în circuitul comercial; ridicarea de obiecte şi înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în copie, chiar şi atunci când acestea se află în posesia părţii adverse.
în legătură cu măsurile de conservare a probelor, O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială cuprinde dispoziţii de principiu, enumerând măsuri posibil a fi adoptate de instanţă (sub condiţia ca protecţia informaţiilor confidenţiale să fie asigurată): descrierea detaliată cu sau fără prelevare de eşantioane, sechestrul mărfurilor litigioase şi, după caz, al materialelor şi instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau a distribui aceste mărfuri, precum şi documentele în legătură cu acestea.
Măsuri similare sunt prevăzute şi de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care prevede posibilitatea luării de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de această lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri.
4. Instanţa competentă. Cauţiunea. în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de luare a unei măsuri provizorii, în aplicarea art. 997 aceasta revine instanţei competente a se pronunţa în primă instanţă asupra fondului dreptului.
Sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 998-1001 NCPC referitoare la procedura de soluţionare a cererii, calea de atac, transformarea cererii şi autoritatea de lucru judecat.
Prevederi speciale sunt inserate în acest capitol doar cu privire la plata cauţiunii, ce au caracter derogator de la dispoziţiile art. 1056-1063 NCPC. Astfel, odată cu luarea măsurii provizorii ce a constituit obiectul cererii titularului dreptului de proprietate intelectuală sau a persoanei care exercită un asemenea drept cu acceptul titularului, instanţa poate dispune obligarea reclamantului la darea unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă, dacă măsura luată este de natură să producă un prejudiciu părţii adverse. Neplata cauţiunii conduce la încetarea de drept a măsurii dispuse. Deşi legiuitorul nu prevede expres, pentru ca măsura să fie eficientă, este necesară fixarea unui termen de plată, care nu ar trebui să depăşească termenul stabilit pentru introducerea acţiunii de fond.
5. Restituirea cauţiunii. Repararea prejudiciului. Cauţiunea poate fi restituită la cererea reclamantului, în funcţie de soarta acţiunii de fond promovate de către beneficiarul măsurii provizorii, soluţionată prin hotărâre judecătorească definitivă.
Evident, dacă acţiunea va fi admisă, nu există niciun motiv pentru a nu se restitui cauţiunea, nefiind relevant eventualul prejudiciu suferit de către persoana ce a încălcat drepturile reclamantului.
Dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată, reclamantul este ţinut să repare, la cererea părţii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, scop în care a fost indisponibilizată suma de bani plătită cu titlu de cauţiune.
Ţinând cont de această regulă prevăzută de art. 978 alin. (7), cererea beneficiarului măsurii provizorii având ca obiect restituirea cauţiunii se va soluţiona în raport de poziţia exprimată de partea adversă, scop în care se vor cita părţile.
Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, aplicându-se dispoziţiile relevante privitoare la ordonanţa preşedinţială.
Dacă beneficiarul cauţiunii se opune la restituirea acesteia, arătând că solicită daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin luarea măsurii provizorii, cererea de restituire se va respinge, iar prin hotărâre, dacă beneficiarul cauţiunii nu a făcut dovada că a formulat acţiune de fond în legătură cu prejudiciul pretins, instanţa va fixa un termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii.
Neintroducerea acţiunii de fond atrage încetarea de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.
Şi în acest caz sunt incidente prevederile ce reglementează ordonanţa preşedinţială.
în ceea ce priveşte prejudiciul pretins de pârât, instanţa care soluţionează acţiunea de fond, potrivit dispoziţiilor de drept comun ale răspunderii civile delictuale, va putea, în raport cu circumstanţele concrete, fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea lor, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă uşoară.