Art. 988 Noul Cod de Procedură Civilă Atribuirea provizorie Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 988
Atribuirea provizorie
(1) În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 987. Prin încheiere, ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.
(2) Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui acestuia bunul.
(3) În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.
| ← Art. 987 Noul Cod de Procedură Civilă Criteriile partajului... | Art. 989 Noul Cod de Procedură Civilă Atribuirea definitivă... → |
|---|
în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun.
Principiul în materie
Citește mai mult
de partaj este ca, păstrându-se drepturile cuvenite fiecărui părtaş, instanţa să evite fărâmiţarea excesivă a terenurilor, care poate duce la diminuarea valorii lor economice sau la atribuirea unor loturi neconstruibile, când este vorba de locuri de casă. Pe de altă parte, partajul prin atribuire se impune şi în cazul în care unul dintre copărtaşi a construit pe terenul indiviz în timpul stării de indiviziune şi este posibilă formarea loturilor, pe întreaga avere indiviză, în aşa fel încât să se poată lăsa acestui copărtaş imobilul cu terenul aferent.2. Condiţiile atribuirii bunului. O asemenea atribuire se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) împârţealo în natura nu este posibila ori, deşi este posibila, ar determina o scădere importanta a valorii bunului ori o modificare a destinaţiei economice care ar echivala cu o paguba. Astfel, dacă ar fi vorba despre împărţirea unei locuinţei în natură, o asemenea soluţie poate fi dispusă de instanţă doar în situaţia în care prin partajarea imobilului bun comun se realizează două unităţi locative distincte funcţionale, astfel încât, privite separat, să aibă caracteristicile unei unităţi locative de sine stătătoare, în sensul de a cuprinde una sau mai multe camere de locuit cu dependinţele aferente (baie, bucătărie, hol). Cât timp nu poate fi realizată o astfel de funcţionalitate prin divizarea locuinţei, instanţa nu trebuie să o partajeze în natură, ci se impune ca imobilul să fie atribuit unuia dintre copărtaşi, iar celuilalt să i se acorde sulta;
b) sâ existe cererea unui coproprietar formulată în acest sens. însă, atunci când mai mulţi coproprietari solicită instanţei atribuirea în natură, aceasta se va face ţinându-se seama de criteriile enumerate în art. 987 NCPC.
3. încheierea prin care se atribuie bunul unui coproprietar. Potrivit art. 988 alin. (1) teza a lll-a NCPC, asupra atribuirii instanţa se pronunţă printr-o încheiere, în cuprinsul căreia stabileşte şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul trebuie să depună sumele de bani ce reprezintă echivalentul valoric al cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari (sultele).
în practica anterioară s-a arătat că „ceea ce prezintă relevanţă în procesul de partaj este consemnarea propriu-zisă a sumei cu titlu de sultă la dispoziţia creditorului. Formulând critici sub aspectul condiţiilor de formă pentru procedura specială a ofertei de plată urmate de consemnaţiune, recurentul a ignorat faptul că oferta reală de plată a fost făcută în cadrul unui proces de partaj, ceea ce atrage particularităţile impuse de procedura specială a partajului judiciar. Recipisa de consemnare a sumei a fost depusă în faţa instanţei de partaj, întrucât acesteia îi revenea competenţa de a lua act de achitarea sultei în procedura atribuirii provizorii a bunului imobil supus partajării, faţă de consecinţele îndeplinirii acestei obligaţii procesuale asupra cursului procedurii partajului judiciar, după cum acesteia îi revine şi competenţa de a dispune asupra predării recipisei către creditorul obligaţiei de plată a sultei, la cererea acestuia, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de partaj".
Dacă sumele s-au depus în termenul fixat, instanţa va pronunţa direct o hotărâre asupra fondului, prin care va atribui definitiv bunul copărtaşului căruia iniţial i se atribuise bunul în mod provizoriu. Dacă însă în termenul fixat copărtaşul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul nu consemnează sumele de bani, atunci instanţa va atribui provizoriu bunul altui coproprietar.
Tot practica a evidenţiat faptul că „raţiunea atribuirii provizorii este aceea de a asigura protecţia copărtaşilor care nu au beneficiat de atribuirea în favoarea lor a bunului, căci prin consemnarea sumei ce corespunde sultelor ce li se datorează se asigură certitudinea că beneficiarul atribuirii are posibilitatea de a plăti sulta, neajungându-se în situaţia ca, ulterior partajului, copărtaşii cărora li s-au acordat sulte să întâmpine dificultăţi în executarea creanţei lor ori chiar să suporte eventuala lipsă de lichidităţi a debitorului sultei. Prin urmare, dispoziţiile art. 673 alin. (1) CPC 1865 - actualul art. 988 NCPC - sunt edictate în beneficiul părţilor ce urmează a primi sultă, nesocotirea lor fiind de natură a le aduce, potrivit celor deja expuse, o vătămare susceptibilă de a atrage nulitatea hotărârii pronunţate. Pentru identitate de raţiune, trebuie considerat că dispoziţiile art. 673CPC 1865 - actualul art. 988 NCPC - sunt aplicabile chiar şi atunci când bunul este partajabil în natură, însă copărtaşilor nu li se pot atribui loturi de egală valoare, caz în care, fiind necesară plata de sulte, intenţia de protecţie avută în vedere de prevederile legale în discuţie este necesar a fi reţinută în beneficiul creditorilor sultei.