Art. 986 Noul Cod de Procedură Civilă Căile de atac împotriva unor încheieri Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

încheierile de admitere în principiu pot fi atacate numai odată cu fondul. Acestea sunt supuse aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului litigiului, respectiv numai apelului.

Chiar dacă în apelul făcut împotriva hotărârii apelantul nu precizează în mod expres că declară apel şi împotriva încheierii de admitere în principiu asupra partajului, instanţa de apel va analiza şi legalitatea şi temeinicia acesteia, desigur, ţinând cont şi de limitele apelului, astfel cum rezultă din motivarea căii de atac.

în doctrină aferentă codului anterior a fost criticată soluţia legislativă

Citește mai mult

potrivit căreia încheierea de admitere în principiu nu poate fi atacată separat, ci numai odată cu fondul. Astfel, s-a arătat că în mod greşit prin Legea nr. 219/2005 s-a renunţat la soluţia prevăzută iniţial de O.U.G. nr. 138/2000, care stabilea că, dacă apelul priveşte stabilirea calităţii de coproprietar, cota-parte cuvenită fiecăruia ori masa bunurilor supuse împărțelii, încheierea poote fi atacata înainte de pronunţarea hotărârii pe fond, iar dacă nu se făcuse acest lucru, încheierile nu mai erau supuse apelului în privinţa aspectelor menţionate.

Pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 673^8 CPC 1865, ce îşi au corespondent în actualul art. 986 NCPC, Curtea Constituţională a relevat că, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 6738 CPC 1865 preced hotărârea instanţei asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare şi, în consecinţă, este evident că legiuitorul a avut în vedere ca acestea să poată fi supuse căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului. Totodată, Curtea Constituţională a examinat dacă liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite sau dacă el implică existenţa unor proceduri unice chiar şi pentru situaţii deosebite, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, statuând că semnificaţia art. 21 din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale stabilite de către legiuitor. Legiuitorul poate însă institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu apel sau recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră, la art. 6 parag. 1, dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează fondul cauzei este asigurat accesul liber la justiţie. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în cauza Golder c. Regatul Unit, 1975, a statuat că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept". S-a relevat şi faptul că textul criticat nu afectează nici cota-parte ideală din masa bunurilor care formează proprietatea comună a părţilor şi, cu atât mai mult, dreptul autorului excepţiei de a i se atribui, în urma împărţelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 6738CPC 1865 au ca scop, împreună cu celelalte texte ale capitolului respectiv, ieşirea din starea de indiviziune a coindivizarilor.