Art. 987 Noul Cod de Procedură Civilă Criteriile partajului Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

1. Regula în materie de partaj. Partajul în natură trebuie să constituie regula. Este o soluţie care se desprinde expres din textele anterior citate, care se referă în primul rând la această modalitate. După cum s-a subliniat în practică, dacă un bun sau o masă de bunuri aparţine mai multor persoane, partajul trebuie să le consacre, când este posibil, tot un drept de proprietate, deoarece nu există nicio raţiune a se modifica acest drept, dându-i alt conţinut.

2. Criterii. Textul art. 987 NCPC indică enumerativ, iar nu limitativ, o serie de criterii în baza cărora instanţa poate dispune asupra

Citește mai mult

formării şi atribuirii loturilor, respectiv:

-acordul părţilor;

- mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia;

- masa bunurilor de împărţit;

- natura bunurilor;

- domiciliul şi ocupaţia părţilor;

- faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri, cu acordul coproprietarilor.

Pe lângă aceste criterii legale, instanţa poate avea în vedere şi alte aspecte, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze.

în doctrină s-au făcut unele exemplificări ale unor posibile criterii, cum ar fi: utilizarea îndelungată a bunului de unul dintre copărtaşi; nevoia mai mare a unui copărtaş de bunul supus partajului; imposibilitatea unui copărtaş de a-şi procura un asemenea bun; necesitatea protejării terţului de bună-credinţă dobânditor al unui bun aflat în proprietate comună, prin includerea bunului în lotul înstrăinătorului; necesitatea protejării creditorilor prin includerea bunului în lotul debitorului, pentru a se asigura posibilitatea urmăririi bunului.

în practică, într-o decizie de speţă s-a arătat, de asemenea, că „enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia «altele asemenea», ceea ce permite concluzia că instanţa poate, în afara criteriilor expres menţionate, să ţină cont şi de alte criterii de ordin familial, social, material sau moral, în funcţie de specificul fiecărei cauze. Valoarea lucrărilor de construcţie efectuate de tatăl pârâtului de 10% din valoarea de circulaţie a imobilului nu reprezintă în sine un criteriu determinant care să justifice atribuirea imobilului în favoarea pârâtului. Situaţia familială a reclamanţilor, faptul că au doi copii minori, că locuiesc într-un canton, într-o singură cameră încălzită cu lemne, justifică atribuirea imobilului în favoarea acestora".

Tot în practică s-a decis că, în caz de divorţ, dacă soţii nu s-au înţeles cu privire la atribuirea locuinţei ce a constituit domiciliul comun, nu sunt copii minori rezultaţi din căsătorie, căsătoria a fost desfăcută din vina ambilor soţi, iar împărţirea locuinţei în natură nu este posibilă sau nu este indicată, cum este cazul în speţă, instanţa va stabili căruia dintre soţi i se va atribui locuinţa, luând în considerare mai multe criterii, cum sunt: starea sănătăţii şi veniturile fiecărui soţ, greutăţile familiale, posibilitatea fiecăruia de a-şi procura o locuinţă sau de a locui cu propria sa familie ori cu alte persoane, faptul că unul dintre ei o foloseşte efectiv, precum şi alte împrejurări similare.

3. Evaluarea bunului. La realizarea partajului instanţa trebuie să aibă în vedere valoarea de circulaţie a bunurilor supuse partajului, pe cât posibil, din momentul soluţionării cauzei.

Luarea în considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzura fizică sau morală ori sporul de valoare dobândit, în măsura în care nu sunt rezultatul intervenţiei unuia dintre copărtaşi, să se impute asupra drepturilor tuturor, respectiv să profite tuturor. în situaţia în care uzura sau sporul de valoare sunt determinate de activitatea unuia dintre copărtaşi, diminuarea valorică a bunurilor sau sporul de valoare influenţează numai drepturile acelui copărtaş.

Şi în legătură cu aceste aspecte, în doctrină s-au dat câteva exemple. Astfel, pentru valoarea terenurilor se va ţine cont de: categoria de folosinţă, cultură, importanţa social-economică, calitatea şi proprietăţile solului, relief, gradul de fertilitate, poziţia faţă de localităţi, faţă de mijloacele de comunicaţie, înclinare, preţul practicat în zonă, posibilitatea amplasării de construcţii etc., iar pentru stabilirea valorii construcţiilor se au în vedere materialele de construcţie utilizate, finisaje, locul situării, gradul de seismicitate, starea construcţiei, distanţa faţă de reţelele de apă, canal, gaz, electricitate, preţurile practicate în zonă pentru construcţii similare.

în practică s-a arătat că, cu ocazia împărţelii judiciare, instanţele trebuie să ţină seama de interesele tuturor coproprietarilor, şi nu numai de dorinţa reclamanţilor, care nici măcar nu pentru ei au nevoie de construcţiile şi terenul în litigiu, ci pentru fiul lor.

Textul corespondent din reglementarea anterioară - art. 673^9 CPC 1865 - a format obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constatând constituţionalitatea dispoziţiei legale şi reţinând că textul stabileşte criteriile de care instanţa trebuie să ţină seama la formarea şi atribuirea loturilor pentru realizarea împărţelii judiciare. Examinând aceste criterii legale, Curtea a subliniat că existenţa lor este justificată raţional şi obiectiv, având finalitatea de a îndruma instanţa tocmai pentru a evita arbi-trariul în formarea loturilor şi atribuirea lor acelor părţi care au un drept de proprietate comună. Textul criticat nu prevede, prin reglementarea criteriilor, niciun fel de inegalitate sau discriminare, întrucât, fără a se crea vreo diferenţiere, este aplicabil tuturor părţilor, în aceeaşi măsură. în consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.