Art. 984 Noul Cod de Procedură Civilă Încheierea de admitere în principiu Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 984
Încheierea de admitere în principiu
(1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 983, întocmind în mod corespunzător minuta.
(2) Dacă, în condiţiile legii, s-au formulat şi alte cereri în legătură cu partajul şi de a căror soluţionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive, cererea de raport al donaţiilor şi altele asemenea, prin încheierea arătată la alin. (1) instanţa se va pronunţa şi cu privire la aceste cereri.
(3) Prin aceeaşi încheiere, instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiză va arăta valoarea bunurilor şi criteriile avute în vedere la stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură şi în ce mod, propunând, la solicitarea instanţei, loturile ce urmează a fi atribuite.
| ← Art. 983 Noul Cod de Procedură Civilă Partajul judiciar... | Art. 985 Noul Cod de Procedură Civilă Încheierea de admitere... → |
|---|
Citește mai mult
le au unii faţă de alţii, iar, în situaţia în care obiectul partajului îl constituie o moştenire, instanţa va stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile moştenirii.în prezent, reglementarea vorbeşte expres de admiterea în principiu, prin chiar denumirea marginală a art. 984, dar, la fel ca în vechea reglementare, pronunţarea acestei încheieri nu este obligatorie.
în situaţia în care instanţa are suficiente elemente pentru formarea loturilor, va pronunţa, după dezbateri, direct hotărârea de partaj. Această soluţie rezultă din art. 983 NCPC, care dispune că, dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietari (coindivizari sau devălmaşi), cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care titularii le au unii faţă de alţii. Pe baza acestor elemente, instanţa va proceda la formarea loturilor şi la atribuirea lor.
Dacă însă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere de admitere în principiu, prin care va stabili elementele la care ne-am referit mai sus, întocmind în mod corespunzător minuta, conform art. 984 alin. (1) NCPC. Fiind vorba de o hotărâre judecătorească, dispozitivul încheierii trebuie să se găsească în minuta întocmită cu ocazia deliberării. Opinăm că lipsa minutei atrage nulitatea încheierii, precum şi nulitatea hotărârii, conform art. 425-426 raportat la art. 179 alin. (3) NCPC.
Dacă încheierea nu se pronunţă la termenul când a avut loc „judecata", este necesar să existe încheierea de dezbateri, deoarece altfel nu se poate verifica legalitatea şi temeinicia încheierii de admitere în principiu.
în jurisprudenţă s-a deci că încheierea interlocutorie este pronunţată în urma unei activităţi de judecată, îndeplinind condiţiile unei veritabile hotărâri judecătoreşti, astfel că este susceptibilă de lămurire în sensul dispoziţiilor art. 2811 CPC 1965 (actualmente în baza art. 443 NCPC - n.n.). Tot astfel, s-a decis că încheierea de admitere în principiu este susceptibilă de a fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 281 CPC 1865 (actualmente în baza art. 442 NCPC - n.n.), în cazul în care cuprinde unele greşeli materiale.
încheierea de admitere în principiu pronunţată potrivit art. 984 trebuie şi motivata, potrivit art. 425 NCPC, dat fiind faptul că ea se dă după administrare de probe şi dezbateri contradictorii.
în trecut, instanţa supremă a precizat că o astfel de încheiere de admitere în principiu are autoritate de lucru judecat şi nu se poate reveni asupra a ceea ce s-a hotărât nici în cadrul altui proces, însă nu putem fi de acord cu această soluţie excesivă, putând exista în mod evident numeroase situaţii de natură să determine invalidarea acestei încheieri, prin chiar căile de atac ce pot fi exercitate împotriva sentinţei de primă instanţă, ocazie cu care se atacă şi încheierea de admitere în principiu.
Ea are însă caracter interlocutoriu şi deci leagă instanţa, aceasta nemaiputând reveni, în principiu, asupra a ceea ce s-a stabilit prin încheiere. Caracterul interlocutoriu al încheierii de admitere în principiu este unul relativ, deoarece, prin derogare de la dreptul comun (în materia încheierilor interlocutorii), această împrejurare nu împiedică instanţa să completeze încheierea de admitere în principiu printr-o încheiere suplimentara, dacă, de exemplu, datorită conexării unei cereri reconvenţionale sau unei intervenţii principale, apare necesitatea includerii şi a altor bunuri în masa partajabilă ori, pur şi simplu, în condiţiile la care se referă expres art. 985 NCPC, care stabileşte că, în cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute de art. 984, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii, fără ca, privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o noua încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. în aceleaşi condiţii, instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit.
în practica anterioară s-a arătat că, „cu toate că, aparent, textul art. 673^6 (CPC 1865) este formulat în termeni imperativi, interpretarea pur literală nu este utilă, în condiţiile în care clasificarea în funcţie de caracterul normei este legată de scopul urmărit de legiuitor prin prescripţia legală, interesând, aşadar, interpretarea teleologică a normei, dublată de una sistematică, prin raportare la alte dispoziţii normative relevante. Prin art. 6736 se urmăreşte asigurarea unei judecăţi eficiente a cererilor de împărţeală, în sensul nu numai al stabilirii certe a cadrului de administrare a probatoriilor, înlăturându-se dubiul de formulare a obiectivelor în raport de toate pretenţiile supuse judecăţii şi eventuala multitudine a variantelor concluziilor experţilor, corespunzător pretenţiilor părţilor cu interese contrare, însă şi al posibilităţii de corectare a eventualelor erori asupra elementelor descrise de art. 673^5, până la încheierea cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 6737. Asemenea finalitate preconizată de legiuitor este corelată cu un grad sporit de complexitate a cauzei, din perspectiva elementelor prevăzute de art. 673^5, în caz contrar ajungându-se la o fragmentare a judecăţii nejustificată în unele situaţii, când ar fi posibilă o soluţionare rapidă şi eficientă a cauzei chiarşiîn absenţa încheierii interlocutorii prevăzute de art. 673^6. Date fiind aceste elemente, se apreciază că prevederile legale în discuţie au caracter dispozitiv, şi nu imperativ, cu consecinţa conturării unui anumit regim juridic al excepţiei procesuale prin care se valorifică neregularitatea constatată: astfel, excepţia nulităţii decurgând din încălcarea unei norme supletive este relativă, putând fi invocată doar la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate, în speţă prin motivele de apel în condiţiile art. 287 alin. (2) (CPC 1865), fiind vorba despre însăşi nulitatea sentinţei; or, în speţă, excepţia a fost invocată abia în faza recursului, fapt posibil doar dacă excepţia ar fi avut caracter de ordine publică, fiind de reţinut atitudinea procesuală a recurentei-pârâte, care nu s-a prevalat de prevederile art. 6735în cursul judecării fondului, dimpotrivă, a propus probe la termenul la care s-ar fi putut da încheierea în discuţie. Pe de altă parte, nulitatea decurgând din prevederile legale invocate de către recurentă este virtuală, nefiind expres prevăzută de legiuitor, ca atare, vătămarea pricinuită prin actul procedural pretins nul nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Or, în cauză, nu numai că aceasta nu s-a probat, însă nici nu s-a indicat în ce constă presupusa vătămare, motiv pentru care excepţia invocată este neîntemeiată şi din atare perspectivă".
2. Soluţionarea cererilor accesorii partajului. Potrivit art. 984 alin. (2) NCPC, atunci când pe lângă cererea principală de partaj s-au formulat şi cereri accesorii în legătură cu partajul şi de a căror soluţionare depinde efectuarea acestuia ori o cerere de reducţiune a liberalităţilor excesive sau o cerere de raport al donaţiilor şi altele asemenea, instanţa trebuie sâ se pronunţe şi cu privire la aceste cereri tot prin încheierea de admitere în principiu.
Textul are caracter de noutate, însă este firesc ceea ce statuează. Cum ar putea instanţa să stabilească prin încheierea de admitere în principiu calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele sau sarcinile născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, dacă nu ar stabili mai întâi dacă donaţia se raportează sau nu, dacă liberalităţile sunt excesive sau nu etc., dacă nu ar rezolva în prealabil şi aceste cereri accesorii? în fond, încheierea de admitere în principiu are tot natura juridică a unei hotărâri, practic, am putea spune că este o hotărâre parţialâ, pentru că, prin ceea ce dispune, instanţa rezolvă o parte din solicitările privind partajul.
3. Expertiza pentru formarea loturilor. Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
Raportul de expertiză va arăta evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură şi în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite. Expertul este dator să citeze părţile, potrivit art. 335 NCPC, la efectuarea expertizelor. De altfel, şi în jurisprudenţă s-a decis că, în cazul încuviinţării unei expertize pentru formarea şi distribuirea loturilor, expertul trebuie să se deplaseze pe teren şi să citeze părţile, dându-le posibilitatea să facă obiecţii şi să dea indicaţii cu privire la formarea loturilor supuse împărţelii.
Pe de altă parte, s-a decis că, dacă se ordonă expertiza din oficiu, ca fiind indispensabilă pentru soluţionarea partajului, şi toate părţile refuză să avanseze onorariul pentru plata expertului, atunci cererea de partaj urmează să fie respinsă, însă nu suntem de acord cu această soluţie. într-o astfel de situaţie, credem că se poate dispune suspendarea cauzei. în cazul în care pârâţii solicită expertiză, iar ea este hotărâtoare, instanţa nu o poate respinge, pentru că nu a fost solicitată în termen.