Art. 153 Noul Cod Penal Prescripţia răspunderii penale Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Dispoziţii comune
Dispoziţii comune
Art. 153
Prescripţia răspunderii penale
(1) Prescripţia înlătură răspunderea penală.
(2) Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.
(3) Prescripţia nu înlătură răspunderea penală nici în cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. b) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie, generală sau specială, la data intrării în vigoare a acestei dispoziţii.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 27/2012 - pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 16 martie 2012, Monitorul Oficial 180/2012;
| ← Art. 152 Noul Cod Penal Efectele amnistiei Dispoziţii comune | Art. 154 Noul Cod Penal Termenele de prescripţie a răspunderii... → |
|---|
Citește mai mult
cazurilor prevăzute de lege) şi pentru orice infractor (persoană fizică majoră ori minoră - art. 131 NCP - sau persoană juridică-art. 148 NCP).în unele situaţii este posibilă luarea, în condiţiile legii, a măsurilor de siguranţă (art. 107 alin. (3) NCP].
Potrivit art. 25 alin. (5) NCPP, în acest caz, instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă.
Art. 153 NCP reproduce parţial dispoziţiile art. 121 CP 1969, înscriind în alin. (2) şi (3) infracţiunile imprescriptibile, anume: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise (alin. (1)]; infracţiunile de omor, omor calificat, precum şi cele intenţionate urmate de moartea victimei (alin. (2)]. De asemenea, prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor de omor, omor calificat şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie, generală sau specială, la data intrării în vigoare a Legii nr. 27/201211'. Potrivit reglementării actuale - într-o privire comparativă cu Codul penal din 1969-, apreciem că sfera infracţiunilor imprescriptibile trebuie determinată în acord cu modificările intervenite la nivel nominativ, cât şi al conţinutului normativ. Astfel, considerăm că, în contextul actualei reglementări, şi unele norme de incriminare complexe cu altă denumire marginală decât cele explicit indicate de lege sunt parte a categoriei infracţiunilor imprescriptibile, în măsura absorbţiei unei asemenea fapte (de exemplu, ultrajul sau ultrajul judiciar tanatogenerator - art. 257 alin. (1) sau art. 279 alin. (1) NCP; atentatul care pune în pericol securitatea naţională -art. 401 NCP].
Este de menţionat şi proiectul de modificare legislativă supus dezbaterii publice ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, care vizează introducerea unui nou articol (art. 41) în Legea de punere în aplicare a acestuia, în următorul sens: „(1) în aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi 6 din Codul penal, se stabilesc şi se aplică, pentru fiecare instituţie de drept penal autonomă, dispoziţiile mai favorabile din legile penale succesive. (2) Prevederile art. 5 şi 6 din Codul penal nu se aplică cu privire la imprescriptibilitatea răspunderii penale ori a executării pedepselor pentru unele infracţiuni". Credem că se acreditează, astfel, ideea extragerii prescripţiei din sfera instituţiilor cu aplicare autonomă în timp (în considerarea punctului de vedere potrivit căruia aceasta ar fi viziunea noului legiuitor penal asupra principiului mitiorlex).
Citește mai mult
acestei dispoziţii”.Legislaţie conexă:
► Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 26 noiembrie 1968, ratificată prin Decretul nr. 547/1969 (B. Of. nr. 83 din 30 iulie 1969);
► Convenţia europeană din 25 ianuarie 1974 privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război, ratificată prin O.G. nr. 91/1999 (M. Of. nr. 425 din 31 august 1999).
în privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie, sunt incidente următoarele modificări:
- s-a prevăzut expres că, în cazul infracţiunilor continue, termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, în cazul infracţiunilor
Citește mai mult
progresive, de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act;- în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major sau, în caz de deces al minorului înainte de împlinirea majoratului, de la data decesului.
Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.