Art. 155 Noul Cod Penal Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
Dispoziţii comune
Art. 155
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale
(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
(3) Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 154 Noul Cod Penal Termenele de prescripţie a răspunderii... | Art. 156 Noul Cod Penal Suspendarea cursului prescripţiei... → |
|---|
Am făcut plângere penală în anul 2020 împotriva admin. de bloc pentru că și-a angajat fata pe postul de Administrator deși aceasta trăiește și lucrează în Spania.
Deci un contract de muncă fictiv.
Semnătura angajatorului a fost falsificată.
S-a întocmit un dosar pt. Fals și uz de fals, au început cercetările, și ieri am primit înștiințarea că dosarul a fost clasat pt. că fapta s-a prescris.
Păi când a fost făcut dosarul nu a văzut că e depășit termenul de cercetare?
Fapta a fost comisă în anul 2015 -2018 și a mai fost comisă în anul 2029.
S-au făcut o parte din cercetări timp de doi ani
Citește mai mult
și după doi ani a fost prescris.Nu înțeleg nimic.
Eu am depus plângere în anul 2020!
Mulțumesc!
Citește mai mult
prevederilor art. 123 alin. (l)-(3) CP 1969, spre deosebire de care se observă abandonarea concepţiei care limita întreruperea cursului prescripţiei doar la actele care trebuiau comunicate învinuitului/inculpatului în desfăşurarea procesului penal (noul Cod penal reprezentând, în acest sens, o reglementare mai puţin favorabilă decât Codul penal din 1969).Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele generale prevăzute la art. 154 alin. (1) NCP au fost depăşite cu încă o datăm- corespunzător alin. (4)-, instituindu-se astfel termene speciale, reglementare care îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 124 CP 1969-prescripţia specială. Durata termenelor speciale astfel prelungite se calculează (tot) de la data săvârşirii infracţiunii, şi nu de la momentul ultimei întreruperi care a avut loc, termenele speciale ale prescripţiei răspunderii penale începând să curgă indiferent câte întreruperi ar interveni de la data săvârşirii infracţiunii şi împlinindu-se -în acord cu principiul legii penale mai favorabile - la data prevăzută de lege. „Altfel spus, termenul de prescripţie specială prevăzut de legea veche are valenţe constituţionale în măsura în care ultraactivează, aplicându-se faptelor comise sub imperiul său şi care, în acord cu principiul securităţii juridice, nu au fost judecate definitiv până la apariţia legii noi. Totodată, termenul de prescripţie specială prevăzut de legea nouă este constituţional în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative".
Dat fiind curentul de opinie (angajat pe moment în proces de devenire legislativă) care apreciază că noua legislaţie penală a fost elaborată în considerarea ideii de aplicare a legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, iar nu prin apreciere globală, un punct de vedere polarizat pe acest subiect mult dezbătut susţine că şi prescripţia ar putea constitui o asemenea instituţie cu aplicare autonomă în timp, astfel încât ar fi posibilă alegerea termenelor de prescripţie dintr-o lege (unde acestea sunt mai favorabile), în pofida optării pentru o altă lege (mai favorabilă sub acest aspect) în privinţa încadrării juridice a faptei şi a limitelor de pedeapsă ale acesteia. Ţinând cont de configurarea preconizată a alin. (2) al art. 41, ce se doreşte a fi adăugat Legii de punere în aplicare a noului Cod penal („Prevederile art. 5 şi 6 din Codul penal nu se aplică cu privire la imprescriptibilitatea răspunderii penale ori a executării pedepselor pentru unele infracţiuni"), suntem de opinie că instituţia prescripţiei nu trebuie şi nu urmează a fi receptată drept instituţie cu aplicare autonomă în procesul identificării legii penale mai favorabile. în acest sens, s-ar putea argumenta că, atunci când legiuitorul stabileşte, potrivit unei concepţii unitare, limitele speciale de pedeapsă pentru diferite infracţiuni, aflate într-o anumită relaţie reciprocă, conform unei veritabile grile de apreciere, acesta urmăreşte şi corelarea lor corespunzătoare cu viziunea de ansamblu relativă la durata termenelor prescripţiei răspunderii penale.
Dispoziţiile alin. (5) referitoare la admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, care face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale (text fora corespondent pe planul reglementării anterioare), vizează acel „act procedural prin care persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal" în termen de o lună „din ziua în care a luat cunoştinţă că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa şi nu fusese cerută judecarea în lipsă. (...) Dacă cererea de redeschidere a procesului penal este admisă în principiu, este desfiinţată de drept hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate şi cauza va fi rejudecată potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal" (Secţiunea a 4-a din Capitolul V al Titlului III din partea specială a noului Cod de procedură penală, art. 466-470). Se poate ridica problema dacă dispoziţiile în cauză urmează a fi sau nu cenzurate prin prisma instituţiei prescripţiei speciale (şi anume dacă admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal trebuie - sau nu - neapărat realizată înainte de împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale), urmând a se determina astfel dacă alin. (5) al art. 155 NCP constituie sau nu o excepţie în raport de prevederile alin. (1) al aceluiaşi articol.
Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru cei care la data săvârşirii erau minori se întrerup în condiţiile prevăzute de lege pentru majori (art. 131 NCP), la fel şi termenele de prescripţie pentru infractorul persoană juridică (art. 148 NCP).
► art. 123: „întreruperea cursului prescripţiei. (1) Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. (3) întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei”;
► art. 124: „Prescripţia specială. Prescripţia înlătură
Citește mai mult
răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată”.Daca termenul de prescriptie este de 5 ani?