Art. 156 Noul Cod Penal Suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale Dispoziţii comune

Bună dimineața...A plecat judecătorul care a făcut cercetarea judecătorească și a venit altul, procesul reluându-se de la capăt. Fapta a fost făcută în august 2020, se poate prescrie peste doi ani?

Suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale constă în oprirea cursului prescripţiei pe tot timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal, după încetarea cauzei prescripţia reluându-şi cursul, iar intervalul anterior suspendării fiind luat în considerare la calcularea termenului de prescripţie. Textul acestui articol corespunde art. 128 alin. (1) şi (3) CP 1969, actuala reglementare separând prescripţia răspunderii penale - deci, inclusiv suspendarea cursului acesteia -

Citește mai mult

de prescripţia executării pedepsei - aşadar, şi faţă de suspendarea cursului acesteia din urmă.

Cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale poate fi suspendat în două cazuri, anume: când o dispoziţie legală împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal (de exemplu, art. 312 şi art. 367 NCPP; art. 9 şi art. 10 NCP etc.) sau când o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat determină acelaşi efect (de exemplu: stare de război, calamităţi naturale etc.). Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru cei care la data săvârşirii erau minori se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru majori (art. 131 NCP), la fel şi termenele de prescripţie pentru infractorul persoană juridică (art. 148 NCP).

Suspendarea prescripţiei răspunderii penale produce efecte in personam, aspect invariabil semnalat în doctrina penală (ţinând cont şi de caracterul strict personal, individual al unor situaţii reglementate în cadrul unor dispoziţii legale care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal). în legătură cu acest aspect, ţinem să semnalăm o potenţială schimbare de optică a legiuitorului; astfel, prin propunerea legislativă înregistrată pe rolul Camerei Deputaţilor cu indicativul PL-x nr. 680/2011, se urmăreşte completarea art. 156 NCP prin introducerea (şi a) alin. (3), având conţinutul următor: „Suspendarea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de suspendare priveşte numai pe unii dintre ei" (s.n.), urmând a opera - ca atare - o convertire a efectelor in personam cu unele in rem în caz de suspendare a cursului prescripţiei răspunderii penale. în acest sens, rămâne de urmărit procesul legislativ.

Cu titlu de probleme speciale în materie, sesizăm unele soluţii divergente care continuă să se menţină şi în actuala reglementare, referitoare la chestiunea dacă în cazul suspendării cursului prescripţiei răspunderii penale operează sau nu prescripţia specială, cât timp art. 156 NCP nu cuprinde o prevedere similară celei din art. 155 alin. (4). Totodată, revenim asupra propunerii legislative mai sus menţionate, conform căreia ar urma ca art. 156 NCP să se completeze şi cu alin. (4), în următorul sens: „Termenele prevăzute în art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o jumătate, vor fi socotite îndeplinite oricâte suspendări ar interveni" (s.n.). Este de observat că inserarea unei asemenea prevederi explicite în textul de lege ar soluţiona ferm controversa doctrinară şi jurisprudenţială actuală, în sensul că ar fi indubitabilă extragerea prescripţiei speciale de sub incidenţa instituţiei suspendării cursului prescripţiei răspunderii penale, unificându-se astfel, în mod salutar, regimul prescripţiei speciale în raport de instituţia întreruperii cursului aceluiaşi termen. Nu se poate însă ignora necorelarea dintre durata acestui termen de prescripţie specială, aşa cum este ea indicată în art. 154 alin. (4) NCP, respectiv aceea care se doreşte a fi inserată în art. 156 alin. (4) NCP. Ne întrebăm dacă discrepanţa este rodul voinţei intenţionate a legiuitorului sau nu, fiind - din punct de vedere ştiinţific - inexplicabil a scinda regimul unei instituţii care trebuie să funcţioneze unitar, neidentificându-se nicio raţiune obiectivă pentru un termen dual (care nu ar fi nici măcar funcţional în concret). Şi în acest sens, rămâne de urmărit procesul legislativ.

În jurisprudenţia înregistrată sub Codul penal din 1969, problema de drept privind calculul prescripţiei speciale în cazul suspendării termenului de prescripţie a răspunderii penale, pe motivul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cursul judecăţii, a primit soluţia potrivit căreia prescripţia specială intervine numai la momentul la care termenul de prescripţie, la care se adăugau jumătate din acel termen - potrivit prevederilor legale în vigoare la data respectivă -şi perioada suspendării judecaţii, s-a împlinit. De lege lata, potrivit noului Cod de procedură penală, ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu constituie temei de suspendare a judecăţii cauzei (art. 367 alin. (9)].