Art. 275 Noul Cod Penal Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri Infracţiuni privind frontiera de stat
Comentarii |
|
Infracţiuni privind frontiera de stat
Art. 275
Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
(1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.
← Art. 274 Noul Cod Penal Răzbunarea pentru ajutorul dat... | Art. 276 Noul Cod Penal Presiuni asupra justiţiei Infracţiuni... → |
---|
Denumirea marginală a textului de incriminare a fost adaptată la conţinutul juridic al infracţiunii, ceea ce a condus la modificarea celei din legea veche. Ca o consecinţă a adăugării unor modalităţi normative noi de comitere a infracţiunii, incriminării analizate i-au fost alocate două alineate, spre deosebire de Codul penal din 1969, unde reţinerea sau distrugerea de înscrisuri era
Citește mai mult
prevăzută în cuprinsul unui singur alineat.Obiectul material al infracţiunii a fost extins, astfel că, în noua reglementare, acesta este format din înscrisuri (ce se regăseau şi în textul de incriminare anterior) şi mijloace materiale de probă.
în noua reglementare, în cazul variantei tip a infracţiunii, s-a renunţat la prevederea expresă ca înscrisul să fi fost emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie. Pentru a constitui obiect material al infracţiunii analizate, este necesar ca mijlocul material de probă sau înscrisul să contribuie la stabilirea adevărului într-o procedură judiciară. O cerinţă asemănătoare exista şi în vechea reglementare, doar că era formulată în alţi termeni -„când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze". De altfel, poate contribui la stabilirea adevărului într-o procedură judiciară numai mijlocul material de probă sau înscrisul emis de ori adresat unui organ judiciar.
în varianta asimilată, obiectul material al infracţiunii poate consta doar într-un înscris necesar soluţionării unei cauze, care fie este emis de, fie este destinat unui organ judiciar.
Elementul material al laturii obiective constă în sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri (în varianta tip) şi în împiedicarea unui înscris necesar soluţionării unei cauze să ajungă la destinatar (în varianta asimilată).
în urma analizei comparative a textelor de incriminare din vechea şi actuala reglementare, se constată că ou fost adăugate alte trei acţiuni prin care poate fi realizat elementul material al laturii obiective, şi anume sustragerea, ascunderea şi alterarea unui mijloc material de probă ori a unui înscris necesar aflării adevărului într-o procedură judiciară. Sustragerea constă în scoaterea mijlocului material de probă sau a înscrisului din stăpânirea unei persoane şi trecerea lui, fără drept, în stăpânirea făptuitorului. Ascunderea presupune acţiunea prin care făptuitorul pune mijlocul material de probă sau înscrisul într-un loc ferit, astfel încât să nu poată fi văzut sau găsit. Alterarea constă într-o intervenţie asupra mijlocului material de probă sau a înscrisului, în aşa fel încât se produce o denaturare a realităţii pe care o exprimă mijlocul material de probă sau înscrisul asupra căruia s-a intervenit.
Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea constituie modalităţi alternative de realizare a infracţiunii, astfel că, pentru existenţa ei, este suficient să se săvârşească numai una dintre aceste acţiuni.
Forma asimilată a infracţiunii se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin acţiunea de împiedicare, în orice mod, a înscrisului ce formează obiectul material al faptei să ajungă la destinatar. împiedicarea se poate realiza atât prin acte comisive, cât şi prin acte omisive.
Legea penală moi favorabilă. Prin condiţiile de incriminare care privesc obiectul material şi elementul material al laturii obiective şi prin regimul sancţionator, reglementarea din Codul penal din 1969 este mai favorabilă.