Art. 432 Noul Cod Penal Sustragerea de la serviciul militar în timp de război Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

Sustragerea de la serviciul militar în timp de război, incriminată în art. 432 NCP, are corespondent în infracţiunea denumită „Sustragerea de la serviciul militar" prevăzută în art. 348 CP 1969.

Conţinutul juridic al celor două infracţiuni din vechiul şi noul Cod penal este aproape identic, cu deosebirea că în noua lege penală generală se incriminează sustragerea de la serviciul militar doar când aceasta este comisă în timp de război sau pe durata stării de asediu. în Codul penal din 1969, fapta de sustragere de la serviciul militar era incriminată inclusiv atunci când se comitea în timp de

Citește mai mult

pace.

De altfel, în contextul actual, fapta de sustragere de la serviciul militar în timp de pace nu mai este posibilă, având în vedere că, în baza dispoziţiilor Legii nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, începând cu data de 1 ianuarie 2007, executarea serviciului militar obligatoriu, în calitate de militar şi militar cu termen redus, a fost suspendată. Pe durata stării de război, a stării de mobilizare şi a stării de asediu, executarea serviciului militar dobândeşte caracter obligatoriu, în condiţiile legii.

Ca o consecinţă a modificării conţinutului infracţiunii în sensul arătat, denumirea marginală a textului de incriminare a fost pusă în acord cu noul conţinut, fiind completată cu formula „în timp de război".

Sustragerea de la serviciul militar în timp de război este o infracţiune care vizează relaţiile sociale referitoare la capacitatea de luptă a forţelor armate, solicitând din partea cetăţenilor români îndeplinirea serviciului militar atunci când acesta este obligatoriu.

Textul de incriminare nu cere vreo calitate specială subiectului activ, însă infracţiunea nu poate fi comisă decât de persoana care are obligaţia de a executa serviciul militar în timp de război sau pe durata stării de asediu. Potrivit art. 3 alin. (5) şi (5‘) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine obligatorie pentru bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a efectua serviciul militar. De asemenea, la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.

Participaţia penală sub forma coautoratului nu este posibilă, întrucât îndatorirea de efectuare a serviciului militar are caracter personal. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în forma instigării şi a complicităţii, instigator sau complice putând fi orice persoană.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, norma de incriminare prevede patru modalităţi alternative de realizare, şi anume: provocarea de vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simularea unei boli sau a unei infirmităţi, folosirea unor înscrisuri false sau a oricăror alte mijloace.

Provocarea de vâtâmâri integrităţii corporale sau sânâtâţii presupune o activitate materială ce are ca rezultat producerea de vătămări asupra integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei care urmăreşte să se sustragă de la serviciul militar. Această activitate poate fi executată de însăşi persoana care suportă vătămarea (autovătămare) sau de o altă persoană, la solicitarea şi cu acordul celui vătămat. în această din urmă situaţie, dacă cel care provoacă vătămarea cunoaşte scopul urmărit de făptuitor, atunci va răspunde penal, în calitate de complice, la infracţiunea de sustragerea de la serviciul militar în timp de război.

Simularea unei boli sau a unei infirmităţi implică o prefacere, o încercare de inducere în eroare în sensul că persoana ar suferi de o boală sau ar prezenta o infirmitate pe care în realitate nu o are. Bineînţeles, boala sau infirmitatea simulată trebuie să fie dintre acelea care, dacă ar fi reale, l-ar face pe făptuitor inapt pentru serviciul militar.

Folosirea unor înscrisuri false înseamnă prezentarea în faţa autorităţilor militare a unor acte scrise ce atestă fapte, împrejurări nereale care, dacă ar fi adevărate, l-ar exclude pe făptuitor din categoria persoanelor pentru care legea prevede obligaţia serviciului militar.

Folosirea oricăror alte mijloace presupune realizarea de către făptuitor a oricărei acţiuni ce conduce la înlăturarea obligaţiei de îndeplinire a serviciului militar (de exemplu, comite o infracţiune gravă pentru a fi arestat preventiv).

Condiţia de timp este esenţială în cazul infracţiunii examinate. Astfel, fapta de sustragere de la serviciul militar va constitui infracţiune doar atunci când este comisă în timp de război sau pe durata stării de asediu.

Latura subiectivă a infracţiunii, dat fiind scopul special urmărit de făptuitor, acela de a se sustrage de la serviciul militar, presupune doar forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Sub aspect procesual, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, spre deosebire de Codul penal anterior, care prevedea că punerea în mişcare a acţiunii penale se efectua numai la sesizarea comandantului [art. 348 alin. (2) CP 1969).

Legea penală mai favorabilă. Prin condiţiile de incriminare, dat fiind că în noul Cod penal nu mai este incriminată şi fapta de sustragere de la serviciul militar în timp de pace, mai favorabilă este legea nouă.

Prin regimul sancţionator, pentru faptele comise pe durata stării de asediu, mai favorabilă este legea veche, în timp ce pentru faptele comise în timp de război, legea nouă este cea favorabilă.