Art. 434 Noul Cod Penal Sustragerea de la luarea în evidenţa militară Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

Infracţiunea de sustragere de la luarea în evidenţa militară, în forma sa simplă prevăzută la alin. (1) al art. 434 NCP, nu are corespondent în legea penală anterioară. Sustragerea de la luarea în evidenţa militară comisă în timp de război, prevăzută la alin. (2) al art. 434 NCP, se aseamănă cu infracţiunea denumită „Sustragerea de la recrutare", prevăzută în art. 353 CP 1969.

Potrivit normelor cuprinse în Codul penal din 1969, în sfera ilicitului penal intra fapta de sustragere de la recrutare în timp de război (art. 353).

Recrutarea reprezintă activitatea efectuată de centrele militare, ce

Citește mai mult

constă în selecţia şi stabilirea aptitudinilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare, repartizarea şi trimiterea cetăţenilor români, bărbaţi, la unităţile militare pentru îndeplinirea serviciului militar. în condiţiile în care, începând cu data de 1 ianuarie

2007, executarea serviciului militar obligatoriu, în calitate de militar şi militar cu termen redus, a fost suspendată, incriminarea faptei de sustragere de la recrutare pe timp de pace nu se justifică. însă executarea serviciului militar este obligatorie, în anumite condiţii prevăzute de lege, pe durata stării de război, a stării de mobilizare şi a stării de asediu. De aceea, există obligaţia legală pentru cetăţenii români, bărbaţi, ca, în termen de 6 luni de la împlinirea vârstei de 18 ani, să se prezinte la centrele militare pentru luarea în evidenţa militară, exprimarea opţiunilor privind modalitatea de îndeplinire a îndatoririlor militare, în situaţiile de război, a stării de mobilizare şi a stării de asediu.

încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea penală"1 a titularului ei sub aspectul infracţiunii de sustragere de la luarea în evidenţa militară, care va îmbrăca forma simplă, atunci când neprezentarea are loc în timp de pace, sau forma agravată, în cazul în care încălcarea obligaţiei de prezentare se produce în timp de război sau pe durata stării de asediu.

Pornind de la definiţia recrutării, care, în esenţă, presupune luarea în evidenţa militară a cetăţenilor încorporabili, cu stabilirea aptitudinilor militare şi apoi repartizarea la unităţile militare, reţinând că în Codul penal din 1969 era incriminată fapta de sustragere de la recrutare atunci când era comisă în timp de război, se constată că forma agravată a infracţiunii de sustragere de la luarea în evidenţa militară se aseamănă cu fapta ce era incriminată în art. 353 CP 1969.

Prin incriminarea faptei de sustragere de la luarea în evidenţa militară s-a urmărit întărirea capacităţii de luptă a forţelor armate, prin realizarea în bune condiţii a activităţilor de luare în evidenţa militară, selecţia şi stabilirea aptitudinilor şi a opţiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare.

Subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât o persoană care are obligaţia legală de a se prezenta la centrul militar pentru luarea în evidenţa militară. Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 395/2005, obligaţia de luare în evidenţa militară revine cetăţenilor români, bărbaţi, care au împlinit vârsta de 18 ani.

Nu pot fi subiect activ al infracţiunii examinate persoanele în cazul cărora nu există obligaţia de îndeplinire a serviciului militar, respectiv: alienaţii şi debilii mintali, cei clasaţi inapţi pentru serviciul militar cu scoatere din evidenţă, conform baremului medical, personalul hirotonit sau ordinat care aparţine cultelor religioase prevăzute de lege, personalul consacrat oficial ca deservent al unui asemenea cult, călugării care au o vechime în mănăstire de cel puţin 2 ani, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe timpul executării pedepsei, precum şi cei arestaţi preventiv sau trimişi în judecată, până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluţionat cauza penală.

Sustragerea de la luarea în evidenţa militară nu este susceptibilă de săvârşire cu participaţie penală în forma coautoratului, întrucât obligaţia de prezentare pentru luarea în evidenţa militară are caracter personal. Infracţiunea poate fi comisă cu participaţie penală în forma instigării şi a complicităţii.

Elementul material al laturii obiective constă în activitatea de sustragere de la luarea în evidenţa militară, selecţia, stabilirea aptitudinilor şi a opţiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare.

Sustragerea poate consta fie în acte comisive (de exemplu, ascunderea făptuitorului într-un loc izolat, plecarea din ţară a acestuia), fie în acte omisive (ne-prezentarea la ora, data şi locul precizate în înştiinţarea adresată făptuitorului de către autoritatea militară competentă). Aşa după cum exprimă însuşi termenul „sustragere", acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să aibă caracter fraudulos, adică să nu existe vreo cauză serioasă şi credibilă care să îl fi pus pe titularul obligaţiei de prezentare pentru luarea în evidenţa militară în imposibilitatea obiectivă de a-şi îndeplini această îndatorire.

Timpul comiterii activităţii de sustragere prezintă importanţă pentru corecta încadrare în drept a faptei, în sensul că sustragerea realizată în timp de pace atrage reţinerea formei simple a infracţiunii, în timp ce sustragerea comisă în timp de război sau pe durata stării de asediu are caracter mai grav, impunând reţinerea formei agravate a infracţiunii.

Latura subiectivă presupune vinovăţia sub forma intenţiei directe sau indirecte.

Consumarea infracţiunii are loc la momentul împlinirii termenului legal de 6 luni în care făptuitorul are îndatorirea de a se prezenta pentru luarea în evidenţa militară. în calcularea termenului se porneşte de la data la care făptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.

Legea penală mai favorabilă. în cazul formei simple a infracţiunii, care reprezintă o incriminare nouă, problema aplicării legii penale mai favorabile nu se va pune.

în cazul formei agravate, care se aseamănă cu infracţiunea de sustragere de la recrutare prevăzută în art. 353 CP 1969, dat fiind că cele două infracţiuni sunt sancţionate la fel (închisoarea de la unu la 5 ani), problema legii penale mai favorabile se va examina doar prin prisma condiţiilor de incriminare, situaţie în care legea veche apare ca fiind mai favorabilă.