Art. 433 Noul Cod Penal Agresiunea împotriva santinelei Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

Agresiunea împotriva santinelei reprezintă o infracţiune nouâ, neavând corespondent în Codul penal din 1969. Prin incriminarea faptei, reţinând importanţa deosebită a serviciului de santinelă, intervenţie, însoţire sau de securitate, legiuitorul a urmărit să acorde o protecţie penală sporită militarului aflat într-un astfel de serviciu.

Infracţiunea examinată se prezintă în două variante normative, varianta tip (alin. (1)] şi cea agravată (alin. (2)J, diferenţa dintre acestea fiind dată de împrejurarea folosirii unei arme şi, respectiv, participarea a două sau mai multor persoane împreună la

Citește mai mult

comiterea faptei, situaţii în care agresiunea împotriva santinelei dobândeşte caracter grav.

Dacă subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană (militar sau civil), subiect pasiv nu poate fi decât santinela sau militarul aflat în serviciu de intervenţie, însoţire sau de securitate.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin una dintre cele două acţiuni prevăzute în norma de incriminare, respectiv acţiunea de ameninţare şi acţiunea de lovire. Acţiunile de ameninţare şi de lovire sunt incriminate distinct în noul Cod penal ca infracţiuni contra persoanei, însă ele au fost prevăzute ca modalităţi alternative de realizare a infracţiunii de agresiune împotriva santinelei, ceea ce caracterizează această din urmă infracţiune ca fiind una complexă. Prin săvârşirea ei se încalcă în primul rând relaţiile sociale referitoare la capacitatea de luptă a forţelor armate, iar în subsidiar relaţiile sociale privitoare la libertatea morală sau la integritatea fizică ori sănătatea persoanei.

Având în vedere urmările specifice infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. 193 NCP), credem că infracţiunea de agresiune împotriva santinelei absoarbe în conţinutul său doar fapta de lovire ce a avut ca rezultat producerea de suferinţe fizice. Atunci când fapta de lovire a cauzat leziuni traumatice ori o afectare a sănătăţii persoanei a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se va reţine un concurs de infracţiuni între infracţiunea de agresiune împotriva santinelei şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută la art. 193 alin. (2) NCP. Atunci când fapta de lovire produce urmări dintre cele arătate la art. 194 NCP, infracţiunea de agresiune împotriva santinelei va intra în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală.

în ipoteza în care făptuitorul realizează (concomitent sau succesiv) acţiunea de ameninţare şi pe cea de lovire, considerăm că se impune a fi reţinută o singură infracţiune de agresiune împotriva santinelei.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate include şi cerinţa ca fapta să fie comisă în timp ce santinela se află în post, respectiv în timp ce militarul se află în serviciul de intervenţie, însoţire sau de securitate. Dacă ameninţarea sau lovirea este comisă în timpul în care santinela sau militarul nu se află în post, însă pentru fapte îndeplinite anterior, în timp ce se afla în post, nu va putea fi reţinută agresiunea împotriva santinelei, ci se va reţine infracţiunea de ameninţare ori cea de lovire sau alte violenţe, bineînţeles, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru aceasta.

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea examinată se comite cu intenţie directă sau indirectă.

în alin. (2) al textului de incriminare sunt prevăzute cele două circumstanţe agravante ale infracţiunii, care se referă la latura obiectivă (săvârşirea faptei prin folosirea unei arme) şi la subiectul activ (comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună).

Folosirea unei arme presupune întrebuinţarea efectivă a unei arme la realizarea ameninţării sau lovirii persoanei vătămate. Pentru reţinerea acestei agravante nu este suficient ca făptuitorul să poarte asupra sa o armă, ci trebuie să o utilizeze la realizarea activităţii infracţionale. Noţiunea de armă are înţelesul explicitat în art. 179 NCP, potrivit căruia armele sunt, în primul rând, instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziţii legale (arme propriu-zise), iar, în al doilea rând, orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac (arme asimilate).

Săvârşirea faptei de doua sau mai multe persoane împreună presupune cooperarea în acelaşi timp a cel puţin două persoane la săvârşirea faptei. Astfel, participanţii pot coopera în calitate de coautori sau cel puţin unul în calitate de autor, iar celălalt sau ceilalţi în calitate de complici concomitenţi.

Legea penală mai favorabilă. Fiind o infracţiune fără corespondent în legea penală anterioară, în cazul agresiunii împotriva santinelei problema legii penale mai favorabile nu se va pune.