Art. 53 Noul Cod Penal Pedepsele principale Categoriile pedepselor

Noul Cod Penal actualizat 2024 - Legea 286/2009
CAPITOLUL I
Categoriile pedepselor

Art. 53

Pedepsele principale

Pedepsele principale sunt:

a) detenţiunea pe viaţă;

b) închisoarea;

c) amenda.

← Art. 52 Noul Cod Penal Participaţia improprie Autorul şi...  Art. 54 Noul Cod Penal Pedeapsa accesorie Categoriile pedepselor →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 53 Noul Cod Penal Pedepsele principale Categoriile pedepselor




Av. Diana Ionescu 11.07.2016
În dreptul penal român, pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detenţiunea pe viaţă, închisoarea şi amenda. Ele pot fi aplicate singure sau însoţite de pedeapsa accesorie ori de pedepse complementare. Spre deosebire de reglementarea anterioara (art. 53 pct. 1 CP 1969), art. 53 NCP enumeră pedepsele principale fără a mai arăta, în cazul închisorii şi al amenzii, limitele generale, ele fiind specificate în secţiunile pe care noul cod le dedică acestor pedepse.

Noul Cod penal oferă o definiţie legală a detenţiunii pe viaţă, aceasta fiind privarea de libertate pe o durată nedeterminată.
Citește mai mult Detenţiunea pe viaţă este cea mai grea pedeapsă principală, fiind prevăzută pentru cele mai grave infracţiuni, uneori singură (ca în cazul infracţiunii de genocid săvârşite în timp de război), însă de obicei alternativ cu pedeapsa închisorii.

Pedeapsa închisorii este cea mai utilizată pedeapsă principală şi constă în privarea de libertate pe o durată determinată, fiind prevăzută de lege pentru cele mai multe dintre infracţiuni fie ca pedeapsă principală unică, fie ca pedeapsă principală alternativă alături de pedeapsa amenzii, în unele cazuri, sau alături de pedeapsa detenţiunii pe viaţă, în alte cazuri.

Amenda penală este pedeapsa principală ce constă într-o sumă de bani pe care condamnatul trebuie să o plătească statului. Sfera de aplicare a pedepsei amenzii a fost semnificativ extinsă prin noul Cod penal, crescând numărul infracţiunilor pentru care ea poate fi aplicată atât ca pedeapsă singulară, cât şi alternativ cu pedeapsa închisorii.

Conform dispoziţiilor art. 62 NCP, în anumite situaţii, închisoarea şi amenda se pot aplica şi cumulativ.
Răspunde
Dana Toma 29.11.2015
NCP realizează o nouă sistematizare a titlului care reglementează pedepsele. Astfel, succesiunea reglementării corespunde cronologic cu modul în care inculpatul urmează să execute pedepsele, Capitolul al ll-lea fiind dedicat pedepselor principale, Capitolul al III-lea, Secţiunea 1, pedepselor accesoriii, iar Capitolul al lll-lea, Secţiunea a 2-a, pedepselor complementare. Totodată, legea defineşte în mod expres fiecare pedeapsă principală.

Noile dispoziţii nu mai prevăd o secţiune separată pentru regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, acestea fiind prevăzute de art. 31
Citește mai mult din Legea nr. 254/2013. Totodată, scopul pedepsei nu mai este definit de NCP, ci de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 254/2013.

Maximul general al fiecărei pedepse principale nu a mai fost prevăzut de legiuitor în cadrul enumerării pedepselor, ci a fost preferată definirea maximului general în cadrul secţiunii care reglementează respectiva pedeapsă.

Pedepsele aplicabile persoanei juridice, precum şi regimul acestora sunt reglementate în Titlul VI privind răspunderea penală a persoanei juridice (art. 135-151).
Răspunde
defara 3.02.2014
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 53 pct. 1: „Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice. (...) 1. Pedepsele principale sunt: a) detenţiunea pe viaţă; b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani; c) amenda de la 100 lei la 50.000 lei”.

Legislaţie conexă: referitor la interzicerea pedepsei cu moartea, a se vedea:
► art. 22 alin. (3) C. Rom.
"Pedeapsa cu moartea este interzisă."
► Protocolul nr. 13 şi art. 1 din Protocolul nr. 6 adiţionale la CEDO;
► art. 2 alin. (2) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
"(1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat."
Răspunde
defara 3.02.2014
În noul Cod Penal, înlocuirea detenţiunii pe viaţă cu închisoarea de 30 de ani nu mai este obligatorie, ci facultativă, şi operează cu condiţia ca persoana condamnată să fi avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, să fi îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite şi să fi făcut progrese constante şi evidente în vederea reintegrării sociale. înlocuirea operează la împlinirea de către cel condamnat, în timpul executării pedepsei, a vârstei de 65 de ani.
Răspunde