Constantin C Arion
| Comentarii |
|
ARION, Constantin C
(18 iunie 1 855, Bucureşti -27 iunie 1923, Bucureşti)
Studii secundare în Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Paris. Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza De la puissance paternelle â Rome, en France et en Roumanie (1878). Diplomat al Şcolii de Ştiinţe Politice din Paris.
Şef de cabinet al lui Vasile Boerescu, ministru al Afacerilor Străine (1880). Directoral diviziunii Afaceri politicedin cadrul Ministerului Afacerilor Străine (1880-1881). Avocat în Baroul de Ilfov (1881). Deputat şi senator. Preşedinte al Adunării deputaţilor. Ministrul cultelor si Instrucţiunii Publice (7 iulie 1900-13 februarie 1901; 29 decembrie 1910-14 octombrie 191 2). Ministru de Interne (28 martie 191 2-14 octombrie 191 2). Ministrul Afacerilor Străine (29 martie -14 octombrie 191 2; 5 martie - 24 octombrie 191 8). Ministrul Agriculturii şi Domeniilor (5 aprilie 1913-4 ianuarie 1914). Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (4 iunie - 24 octombrie 1918). Prodecan al Facultăţii de Drept din Bucureşti (decembrie-iunie 1919). Profesor suplinitor de Drept comercial la Universitatea din Bucureşti (1883-1 886). Profesor titular la catedra de Drept comercial a Facultăţii de Drept din Bucureşti (191 3-1923).
în scurta sa carieră didactică, el fost autorul unor Lecţii asupra transporturilor (1913) şi a unui Curs de drept comercial (1915) asupra societăţilor comerciale. Opera sa reprezentativă este lucrarea Elemente de drept comercial (Bucureşti, 1920), în care a analizat probleme controversate precum existenţa unui concept unic asupra actului de comerţ. împreună cu Gheorghe Panu şi Take lonescu, a publicat o lucrare referitoare la diferite aspecte ale proprietăţii imobiliare (Despreţuirea proprietăţii urbane.
Chestiuni interesante cu noţiunile cele mai utile pentru proprietarii de case, 1902). A publicat mai multe broşuri, al căror text l-a prezentat în cadrul unor conferinţe publice susţinute la Ateneul Român: Statul antic şi statul modern (1884), Despre prejudiţii (1886), Bogaţi şi săraci (1890). Ca avocat a publicat concluziile depuse în procesele importante: Concluzii din partea doctorului C. loanid cu Primăria Capitalei relativ la imobilul din Calea Victoriei 100 (1901), Concluzii din partea apelanţilor Obedeanu în proces cu Ministerul de Război (1908), Concluzii din partea lui Froim Fischer în proces cu oraşul Dorohoi (1908). Membru de onoare al Academiei Române (21 mai 191 2).
