Constantin D. Stătescu
| Comentarii |
|
STĂTESCU, Constantin D.
(1930-1990)
A absolvit cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, unde a urmat o carieră universitară: asistent şi lector la disciplina drept civil (1967), conferenţiar şi profesor (1979). Concomitent a desfăşurat şi o carieră politică - deputat, membru al Consiliului de Stat (1967-1975), vicepreşedintele comisiei juridice a Marii Adunări Naţionale, iar apoi vicepreşedinte şi preşedinte (1975-1977) al Curţii Supreme.
A fost ulterior ministru al Justiţiei (1977-1979) şi ambasador în Olanda (1984-1990).
Contribuţia sa ştiinţifică la dezvoltarea dreptului civil este incontestabil reprezentată de lucrări elaborate: Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale (1980), Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane (1984), Drept civil. Drepturile reale (1988), Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, vol. 7 (1971), Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, vol. 2 (1972), Drept civil. Teoria generală a obligaţii lor (1971,1992,1993,1995,1997, 1998, 2002,2008).
