George Sofronie
Comentarii |
|
SOFRONIE, George
(23 aprilie 1901,Timişeşti, j. Neamţ-4aprilie 1961, Bucureşti)
Studii secundare la Liceul Internat din Iaşi. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Iaşi (1922). Licenţiat al Facultăţii de Litere din Iaşi (1923). Doctor în drept al Universităţii din Bucureşti, cu teza Principiul naţionalităţilor în dreptul internaţional public (1926). Bursier al Fundaţiei Rockefeller la Institutul deînalte Studii Internaţionale de la Geneva şi la Institutul de Drept Internaţional de la Paris (1926-1927).
Avocat. Deputat în Parlamentul României. Prefect al judeţului Bihor. Consilier permanent la Consiliul Legislativ (1946-1948). Decan al Facultăţii de Drept din Cluj (1945-1946). Decan al Facultăţii de Ştiinţe comerciale din Bucureşti (1947-1948). Director adjunct al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti (1948-1952). Profesor de istorie şi drept la Liceul „Emil Gojdu" din Oradea (1923-1928). Conferenţiar definitiv (1928-1931), profesor agregat (1931-1934) şi profesor titular (1934) la catedra de Drept internaţional public a Facultăţii de Drept din Oradea (1931-1934). Profesor la catedra de Drept internaţional public a Universităţii din Cluj (1934-1946). Profesor de Drept internaţional public la Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti (1946-1948). Profesor de Drept internaţional public la Academia de Studii Economice (1952-1961).
Opera sa juridică cuprinde numeroase studii, articole şi monografii referitoare la organizarea Societăţii Naţiunilor, regimul minorităţilor, securitatea internaţională şi problema dezarmării din perioada interbelică: Contribuţii la cunoaşterea Societăţii Naţiunilor(1927), Dezvoltarea contemporană a dreptului internaţional public şi
tendinţele actuale (1928), Protecţiunea minorităţilor de rasă, de limbă şi de religie sub regimul Societăţii Naţiunilor. Studiu de drept internaţional public şi privat (1930), La Procedure en matiere de minorites, devant la Societe des Nations (1931), Securitatea internaţională (1933), Problema păcii internaţionale şi organizarea juridică a păcii (1934), Elementele politice şi juridice ale problemei dezarmării (1934), Stat naţional şi revizionism sub regimul Societăţii Naţiunilor (1935), Problema ilegitimităţii denunţării unilaterale a tratatelor internaţionale (1937), La Position internaţionale de la Roumanie. Etude juridique et diplomatique de ses engagements internationaux (1938), Le facteur economique et le probleme de la Paix (1939), Frontiere et nation en droit internaţional (1944) etc. autor al unor cursuri universitare, publicate în mai multe ediţii (Curs de drept internaţional public. Note şi idei sistematizate, 1936; Curs despre Societatea Naţiunilor, 1936; Curs despre securitatea diplomatică a României, 1938) şi al unui Tratat de drept internaţional public. Principii, instituţii, jurisprudenţă, tendinţe nouă (volumul I, 1940). Lucrarea sa reprezentativă este monografia Principiul naţionalităţilor în tratatele de pace din 1919-1920 (1936), publicată şi în limbile franceză, engleză şi germană. Membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice. Membru al Institutului Social Român si al Institutului de Stiinte Administrative. Decorat cu Ordinul „Coroana României".