Eugeniu Speranția
| Comentarii |
|
SPERANŢIA, Eugeniu
(6 mai 1888, Bucureşti -11 ianuarie 1972)
Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din Bucureşt (1910). Doctorîn filosofie al Universităţii din Bucureşti (1912). Studii de specializare la Universitatea din Berlin (1913-1914).
Profesor în învăţământul secundar (191 3). Director al învăţământului Superior la Secretariatul General al Instrucţiunii Publice din Cluj (mai 1920-ianuarie 1921). Profesor de Filosofie la Academia Teologică Ortodoxă din Oradea (1924-1934). Conferenţiar suplinitor (1921-1927) şi conferenţiar definitiv (1927-1931) la catedra de Filosofie a Dreptului şi Sociologie din cadrul Facultăţii de Drept din Oradea. Profesor agregat (1931 -1934) şi profesor titular (1934) la Facultatea de Drept din Oradea. Profesor la catedra de Filosofie de Dreptului a Universităţii din Cluj (1934-1949).
Opera sa juridică cuprinde mai multe studii şi monografii de sociologie a dreptului şi logică juridică: Introducere în sociologie (1938), Principiul raţiunii suficiente în logica juridică (1940), Principiile fundamentale ale sociologiei (1944). autor al unor studii şi cursuri universitare de filosofie juridică şi de enciclopedie a dreptului: Sur les fondements metaphysiques du droit positif]), Curs de filosofia dreptului (1932), Principii fundamentale de filozofie juridică (1936), Lecţiuni de enciclopedie juridică cu o introducere istorică în filosofia dreptului (1936), Considerations philosophiques sur la plasticite du code civil napoleonien (1940), Droit laîque, droit transcendant et obligativite (1944), Introducere în filosofia dreptului (1944). A publicat literatură în versuri şi în proză: Casa cu nalbă, 1 9 7 5- 1 9 7 6 (1926), Pasul umbrelor şi al veciei 1930), Poezii (1966), Iniţiere în poetică (1968). Epurat din învăţământul superior şi interzis în perioada comunistă, a reuşit să publice lucrări memorialistice: Amintiri din lumea literară (1967), Figuri universitare (1967). Membru al Societăţii Române de Filosofie (1915). Membru al Societăţii Scriitorilor Români (1919). Membru în „Internationale Vereinigung fur Rechtsphilosophie" din Berlin (1928) şi în „Institut International de Philosophie du Droit et de Sociologie juridique" (1937). Cavaler al ordinului Coroana României (1928).
