Constantin N. Brăiloiu
| Comentarii |
|
BRĂILOIU, Constantin N.
(1809, Craiova -19 iunie 1889, Bucureşti)
Studii liceale la Sibiu. Studii de drept la Paris şi Geneva. Avocat în Baroul Bucureşti. Magistrat: procuror la Divanul judecătoresc din Bucureşti (1834), procuror la Tribunalul de Comerţ (1840), preşedinte al Curţii de Comerţ. Deputat (1842). Director al Eforiei Şcolilor (1 848). Membru al Comisiei Centrale din Focşani (1859). Ministru de Justiţie (aprilie 1861, ianuarie-iunie 1 862). Deputat şi senator (1866, 1869, 1871). Primar al oraşului Bucureşti (1873). Profesor de drept penal şi procedură la Colegiul „Sfântul Sava" din Bucureşti.
Cursurile sale s-au păstrat, într-o formă incompletă, în manuscris. A tradus în limba română legiuiri româneşti redactate în limba greacă: Pravilniceasca Condică a domnului Alexandru loan Ipsilanti (1 841) şi Legiuirea Caragea (1854). în anul 1865, Legiuirea Caragea a fost republicată într-o formă Completată cu legile ce au modificat-o, şi alte dispoziţii legislative speciale, decrete domneşti şi circulare ministeriale, însoţită şi cu Codul politic al Principatelor Unite Române. A fost unul dintre primii jurişti români care a publicat coduri şi culegeri de legi: Condica de Comerciu a Ţării Româneşti (1 858), Colecţiune de legi, ordonanţe şi decrete domneşti (1867). Publicist important, a condus ziarele „Albumul ştiinţific şi literar" şi „Conservatorul progresist".
