Corneliu Botez
| Comentarii |
|
BOTEZ, Corneliu
(?-1928)
Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1891), a activat ca secretar general în cadrul Ministerului Justiţiei, fiind membru în diferite comisii de unificare legislativă. A fost membru al Institutului Social Român, preşedinte al secţiei juridice la Institutul de Ştiinţe Administrativeşi consilier la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (1920).
Activitatea sa a fost legată de Consiliul Legislativ interbelic, Corneliu Botez fiind iniţiatorul unui anteproiect de lege (1920) privind organizarea unui consiliu legislativ permanent. A făcut parte din primul consiliu din ianuarie 1926.
Contribuţia sa la unificarea Codului de Procedură Civilă, privind în special competenţa instanţelor, capacitatea părţilor, acţiunea şi comunicarea ei, întâmpinarea, şedinţele şi poliţia lor, ordonanţele prezidenţiale, asigurarea probelor a fost manifest apreciată de Alexandru N. Gane, în calitate de Preşedinte al Consiliului Legislativ, dar şi de bun prieten.
Dintre lucrările sale, abordând diferite aspecte de drept, amintim: Condiţiunea juridică a moştenitorilor neregulaţi, (1891), Gajul în dreptul roman şi român, (1896), Caracterele luptei pentru drept şi secretul profesional, (1897), Dreptul şi societatea, (1897), Evoluţia dreptului în legislaţia germană, (1921), Arbitrariul administrativ şi legalitatea, (1926).
A fost preocupat de activitatea judecătorească, elaborând o serie de culegeri de practică judiciară: Codicele de şedinţă, (1902), Codicele de şedinţă, voi. II, (1907), de studii deontologice: Icoana judecătorului de ocol, (1911), Magistratura, (1919), precum şi unele culegeri de legislaţie: Lege asupra taxelor de timbru, (1904), Noul codice, (1908), Noul codice, (1922-1925), Legiuiri silvice, (1923), Lege asupra taxelor de timbru, 2 voi., (1925-1927).
