Constantin Nacu
Comentarii |
|
NACU, Constantin
(29 iunie 1 844, Bucureşti -21 februarie 1920, Bucureşti)
Studii secundare la Colegiul „Sfântul Sava" din Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de drept din Paris (1867). Doctor în drept la Universitatea din Paris cu teza De certains effets de l'insolvabilite en droit romain et des effets du jugement de la declaration de faillite en droit frangais (1870).
Magistrat (1870-1876). Avocat în Baroul Ilfov. Deputat şi senator. Ministru de Justiţie (2 februarie-16 decembrie 1885), ministru de Finanţe (13 septembrie 1885-1 martie 1 888) şi ministru al cultelor şi Instrucţiunii Publice (1-20 martie 1 888). Censor al Băncii Naţionale. Decan al Baroului Ilfov. Profesor de Drept civil la Universitatea din Bucureşti (1879-1913). Profesor onorar al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1913-1920).
Opera sa cuprinde consistente cursuri universitare, studii şi articole în care se remarcă preocuparea explicării instituţiilor dreptului civil român prin prisma influenţelor franceze şi romaniste. Cursul de Drept civil susţinut la Şcoala de ştiinţe administrative din Bucureşti a fost tipărit sub titlul Principii elementare de drept privat român (două volume, 1873-1874). A publicat prima lucrare ce tratează, în două volume, întreaga materie a Codului civil românesc în comparaţie cu modelul său francez (Comparaţiune între Codul civil român şi Codul Napoleon, 1898-1901). Autorul unui amplu studiu cu titlul Explicaţiunea titlului preliminar al codului civil (1901). Apogeul activităţii ştiinţifice l-a constituit masivul tratat, în trei volume, de Drept civil român (1901-1903), apreciat drept un comentariu „deplin al codului civil, într-o vreme în care profesioniştii erau nevoiţi să recurgă numai la tratatele franceze şi la codurile lacunar adnotate" (Alex. Velescu). Manuscrisul îmbogăţit al unui tratat, preconizat să apară în şase volume, a fost pierdut în timpul ocupaţiei germane a Bucureştiului (1916-1918). Din iniţiativa lui Constantin Nacu a fost publicat, în anul 1 885, un Buletin al legilor şi regulamentelor. O parte din discursurile politice şi din pledoariile sale au fost tipărite în broşuri: Discurs relativ la legea pentru învoieli agricole (1908), Reforma judecătorească (1909), Procesul Societăţii comunale de tramvaie contra Ministerului de Interne (1912), Concluziuni depuse Onoratei Curţi de Apel, s. Il-a Bucureşti, de Societatea comunală a tramvaielor Bucureşti în procesul intentat comunei Bucureşti (1912).