Camil Negrea
| Comentarii |
|
NEGREA, Camil
(25 februarie 1882, Copăcel, judeţul Făgăraş - 3 septembrie 1956, Cluj)
După absolvirea liceului din Blaj (1 898), a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Cluj, unde obţine şi titlul de doctor (1904). Avocat în Baroul Făgăraş (1904-1919). Profesor de Drept civil la Universitatea din Cluj (1 919-1948). Decan al Facultăţii de Drept (1920-1921,1926-1927,1940-1942). Rector al Universităţii din Cluj (1924-1925). A predat cursuri de drept civil austriac şi maghiar, legislaţia funciară şi extinderea legislaţiei româneşti. Prin bogata sa activitate didactică şi ştiinţifică a contribuit la aprofundarea particularităţilor dreptului transilvan, în condiţiile în care legile private ungare şi codul civil austriac au fost menţinute în vigoare până la data de
1 5 septembrie 1943.
în cursuri universitare, studii şi articole a tratat probleme controversate ale dreptului civil - din materia drepturilor reale şi a succesiunilor, propunând soluţii pertinente. A publicat o amplă lucrare în patru volume, în care a realizat o prezentare comparativă a instituţiilor dreptului privat în legislaţia maghiară, austriacă şi românească: Dreptul civil al ţinuturilor ardelene şi ungurene în comparaţiune cu dreptul român (1921 -1930). Reputat specialist în materia cărţilor funciare, a colaborat, în calitate de consilier temporar al Consiliului legislativ, la întocmirea proiectului de cod civil (1936-1938), a legii pentru unificarea cărţilor funciare din 21 aprilie 1938 şi a publicat o valoroasă lucrare teoretică (Noul regim al cărţilor funciare, 1942). Preocupat de problema conflictelor de legi interlocale a publicat mai studii în acest sens: Noul Cod penal şi legiuirile civile valabile în Ardeal (1939), Regimul juridic al gazului metan din Ardeal (1940), Legiuirile civile locale rămase în vigoare după extinderea legislaţiei civile a Vechiului Regat, Le probleme du retablissement de la legislation roumaine en Transilvanie du Nord (1945). Datorită cunoştinţelor de drept maghiar şi austriac a îndeplinit importante misiuni juridice în străinătate: delegat al Ministerului Afacerilor Străine în Comisia pentru reevaluarea bunurilor cedate României prin Tratatul de Pace de laTrianon (1922-1923), delegat guvernamental în Comisia de Reparaţii de la Paris 1925) şi la Tribunalul Arbitrai Româno-Ungar de la Budapesta. A fost consilierul lui Nicolae Titulescu în procesul optanţilor maghiari de la Geneva. Membru titular al Academiei de Stiinte Morale si Politice.
