George G Mironescu
| Comentarii |
|
MIRONESCU, George G
(28 ianuarie 1874, Vaslui - 1954)
A absolvit studiile liceale la Bucureşti, ulterior urmând cursurile Facultăţii de Drept şi Litere din capitală. A obţinut titlul de licenţiat în drept (1894) şi titlul de licenţiat în litere şi filosofie (1895). A continuat studiile la Paris, unde a primit titlul de doctor în filosofie (1898).
Revenit în ţară, s-a încadrat procuror la Tribunalul Ilfov. A fost profesor de drept civil şi procedură civilă (din 1903) la Facultatea de Drept din Bucureşti, decan al acestei instituţii (1906-1910). Membru al Partidului naţional ţărănesc, senator şi vicepreşedinte al Senatului. A ocupat diferite funcţii politice: ministru de externe (1931, 1933), ministru de finanţe (1932), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1932-1933), ministru de interne (1928,1933), ministru secretar de stat (1938), membru al Consiliului de Coroană (1938). în activitatea sa politică a fost delegat la Conferinţa de Pace, Paris (1929), reprezentant al României la Societatea Naţiunilor (1929-1930). în 1947 a fost condamnat la 5 ani închisoare, pe considerente politice, dar el s-a ascuns, evitând executarea.
A fost membru de onoare al Academiei Române (31 mai 1939, repus în drepturi 3 iulie 1990).
Activitatea politică este dublată de o semnificativă activitate de cercetare, concretizată într-o importantă serie de lucrări, monografii, articole: Lacunele noului Cod de procedură civilă (1902), Despre acţiunile posesorii (1912), Noţiunile dreptului (1912), Studii juridice (1912), Apercu sur la question roumaine (1919), Problema
Banatului (1919), Enciclopedia dreptului (1922), La politique de la paix (1929), France et Roumanie (1930), Privire generală asupra crizei economice şi financiare (1932), Inovaţiunile Constituţiei din 1938(1939), Cuvântări (2 volume - 1930, 1937).
