Constantin Moroiu
| Comentarii |
|
MOROIU, Constantin
(22 noiembrie 1800, Bucureşti -13 aprilie 1847, Bucureşti)
Discipol al logofătului Ştefan NestorCraiovescu. Unul dintre primii bursieri români trimişi la studii în străinătate. Studii de drept la Universitatea din Pisa (1820-1 824). Doctor în drept al Universităţii din Pisa (1824). Secretar al Sfatului Consultativ (1835-1839), instituţie de control a legalităţii hotărârilor judecătoreşti. Ridicat la rangul de paharnic de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica (6 decembrie 1839). Considerat „întemeietorul învăţământului dreptului în Ţara Românească" (Constantin C. Angelescu). Profesor la Colegiul „Sfântul Sava" (1825-1847), unde a predat cursuri de drept roman, drept penal şi drept comercial. în această calitate a elaborat, în jurul anului 1830, un curs de drept criminal şi a realizat traduceri din Instituţiile lui lustinian şi din legislaţia comercială franceză. Autorul unui manuscris, redactat între 1 decembrie 1 827 - 1 7 octombrie 1929, asupra regimului penitenciar (Disertaţie pentru îndreptarea puşcării din Bucureşti cu o arătare pe scurt de sistema temniţilor inglizeşti şi cu o instrucţie pentru dipartamentul de criminal). împreună cu Ion Hei iade Rădulescu a editat ziarul „Curierul românesc" (aprilie 1820). Traducător din literatura italiană (Văduva vicleane, comedie în trei acte în proză, rumânită din italieneşte de Costache Moroiu, 1836).
