Dimitrie Alexandrescu
| Comentarii |
|
(4 octombrie 1850, laşi - 9 februarie 1925, laşi)
Studii la Institutul Pilat din Lemberg (1860-1861) şi la Liceul Napoleon din Paris (1861-1870). Bacalaureat în litere la Sorbona (1870). Studii juridice la Universităţile din Nancy (1870-1871) şi Paris (1871-1875).
Procuror la Tribunalul laşi (1875). Judecător de şedinţă la Tribunalul laşi (1878). Judecător de instrucţie (1878). Prim-procuror la Tribunalul laşi (1 878). Avocat în Baroul laşi (1880-1899). Procuror general al Curţii de Apel din laşi (mai-octombrie 1899). Procuror general (octombrie 1899 - iunie 1900) şi consilier (iunie-decembrie 1900) la înalta Curte de Casaţie. Secretar general al Ministerului de Justiţie (6 martie 1891 - 21 octombrie 1 892). Deputat (1 888) şi senator (1904-1907) în Parlamentul României. Expert pentru Guvernul Bulgariei în comisia de codificare a dreptului civil (1905). Profesor de Drept civil la Universitatea din laşi (1 894-1925). Decan al Facultăţii de Drept din laşi.
Considerat „întemeietorului studiului comparat de dreptîn România" (M. Hacman), Dimitrie Alexandrescu a fost cel mai prolific autor din literatura juridică românească a acestei perioade. Cele mai semnificative lucrări ale sale sunt ample exerciţii comparative ale legislaţiei civile româneşti cu dreptul roman, vechiul drept românesc şi cu legislaţia modernă din mai multe ţări europene.
Autorul monumentalei lucrări, în 11 volume, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român în comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni străine (1886-1915). Dintre acestea, cinci volume au fost republicate într-o ediţie amplu adăugită. Metoda comparativă a fost abordată şi în lucrarea Droit ancien et modeme de la Roumanie. Etude de legislation comparee (1 897), în care expune principiile şi instituţiile dreptului civil (mai puţin materia obligaţiilor), procedura civilă şi face o incursiune în istoria dreptului românesc de la Pravila lui Vasile Lupu (1646) şi până la apariţia Codului civil (1 864).
A publicat numeroase note de jurisprudenţă, articole şi recenzii în toate revistele de specialitate din România şi în cele mai importante reviste franceze. Dintre alte studii menţionăm: Obligaţiile vânzătorului (1893), Divorţul în dreptul roman şi român (1897), Organizarea politică introdusă deS. Tallius la Roma (1897), Despre contravenţiuni (1906), Părere în chestiunea tramvaielor din Bucureşti (1911), Interpretarea art. 82 şi 84 din legea învăţământului superior cu privire la transferarea unor profesori de la Facultatea de Drept din laşi la cea din Bucureşti (1915).
Preocupat de problema unificării legislative, a încercat elaborarea unui anteproiect de cod civil şi a unui manual de drept civil comparat. Fragmente din Anteproiectul de revizuire a codului civil, elaborat conform însărcinării Comisiunii de unificare a legislaţiei şi din Manualul de drept civil român în comparaţie cu dreptul austriac, maghiar şi rusesc, precum şi cu alte legiuiri străine au fost publicate în revistele „Tribuna juridică" (1921) şi, respectiv, „Curierul judiciar" (1924).
Prin grija romanistului Matei Nicolau au fost publicate postum patru volume din Principiile dreptului civil român - operă inedită tipărită după manuscrisele autorului - cuprinzând doctrina şi jurisprudenţă până la zi, precum şi maximele, aforismele, proverburile şi regulile de drept cele mai cunoscute, române, franceze, germane etc., absolut toate comentate de autor, aşezate în ordinea codului civil, cu aplicarea lor la diferitele materii ale dreptului (1926-1927). Autor al unei comedii într-un act intitulată Rămăşagul sgârcitului (1 879). Director al revistelor „Curierul judiciar" (1900-1907, 1910-191 6), „Tribuna juridică" (1919-1923) şi „Justiţia".
