Ioan Ionescu-Dolj
| Comentarii |
|
IONESCU-DOLJ, Ioan
(14 septembrie 1875, corn. Boureni, Dolj - 4 iunie 1947, Bucureşti)
A urmat şcoala primară în Boureni şi apoi a absolvit Liceul CaroI1 din Craiova (1894). A fost ajutor de subprefect în plasa Câlnic, judeţul Gorj, după care s-a înscris la Universitate la Bucureşti, unde a ales dreptul. A obţinut licenţa în drept în 1898, ca şef de promoţie. Ulterior a fost numit ajutor de judecător la judecătoria Pogoanele, judeţul Buzău, înaintând ierarhic judecător la Tribunalul Fălciu, Tecuci şi Tutova (1906), apoi preşedinte al Secţiei de notariat (1910) la Tribunalul Ilfov. A fost de asemenea consilier la Curtea de Apel Ilfov (1914) şi apoi consilier la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (1921).
A lucrat la Comisia pentru unificare legislativă, după formarea României Mari, în cadrul subcomisiei pentru unificarea dreptului penal şi de procedură penală, alături de profesorii V. V. Pella, O. Teodoreanu, G. Vrăbiescu si I. Rădulescu (1920). A ocupat funcţia de secretar al Ministerului de Justiţie (1923).
A fost numit în 1925 preşedinte al Secţiei de Drept Public a Consiliului Legislativ. A fost coordonatorul activităţii de elaborare a Codului Penal Carol al ll-lea (1938). Ulterior este numit prim-preşedinte al Consiliului (1938-1942).
A activat ca profesor de drept penal şi procedură la Şcoala Superioară de Ştiinţe de Stat, la care a fost şi director (1906 -1937). A ţinut cursul de drept penal aprofundat la Institutul de Drept Penal, de pe lângă Facultatea de Drept, Bucureşti (1932) şi la centrul de pregătire tehnică administrativă, de pe lângă Institutul de ştiinţe administrative (1936).
împreună cu V.V. Pella, a fost redactorul Revistei de Drept Penal şi ştiinţă Penitenciară. A fost membru al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, al Uniunii Internaţionale de Drept Penal şi preşedinte al Cercului de studii penale (1935).
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în secţia istorică (nu exista o secţie juridică - 1928).
Este autorul unui Curs de Procedură Penală Română (1937), al unei monografii despre Criminaliceasca Condică a Domnitorului Barbu Ştirbei din 1852 şi a colaborat la publicarea Codului Penal Adnotat.
