Traian Ionașcu
| Comentarii |
|
IONAŞCU, Traian
(17 aprilie 1897, laşi -19 noiembrie 1981, Bucureşti)
A absolvit Liceul Internat din laşi (1915). Licenţiat al Facultăţii de Drept din laşi (1918). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza L'evolution de la notion de cause dans Ies conventions â titre onereux. Etude de la doctrine et de l'extension de la notion de cause en jurisprudence (1923). Doctor docent în ştiinţe juridice (1955).
Director general al învăţământului universitar din Ministerul Instrucţiunii Publice (1929-1931). Consilier temporar în cadrul Secţiei a Il-a de drept privat din cadrul Consiliului Legislativ. Rezident regal al Ţinutului Prut (1939-1940). Membru al Comisiei pentru elaborarea Codului civil şi a legislaţiei civile (1948-1953). Deputat în Marea Adunare Naţională. Preşedinte al Comisiei juridice a Marii Adunări Naţionale (1957-1975). Director al Institutului de Cercetări Juridice din cadrul Academiei Române (1959-1971). Profesor suplinitor la catedra de Drept internaţional privat a Facultăţii de Drept din Cernăuţi (1923-1924). Profesor agregat la catedra de Drept comparat a Facultăţii de Drept din Cernăuţi (1924-1925). Profesor agregat (1925-1927) şi profesor titular (1927-1929) la catedra de Drept civil comparat de la Universitatea din laşi. Profesor la catedra de Drept civil a Universităţii din laşi (1929-1942). Profesor de Drept civil la Facultatea de Drept din Bucureşti (1942-1968). Profesor la Facultatea Internaţională de drept comparat de la Strasbourg (1960-1976). Om de ştiinţă emerit (1964).
Opera sa cuprinde numeroase studii, cursuri universitare şi monografii în domeniul dreptului civil românesc şi al dreptului privat comparat. Reprezentative sunt monografiile sale asupra noţiunii de cauză (Les recentes destinees de la theorie de la cause dans les obligations, 1931), a răspunderii civile delictuale (Principiile şi tehnica reparaţiei prejudiciilor în dreptul civil (1938), a persoanelor juridice (Persoanele juridice. Drepturile de proprietate socialiste şi celelalte drepturi reale principale, 1962) şi a contractelor economice (Teoria generală a contractelor economice, 2 volume, 1963-1965). O atenţie deosebită a acordat studiilor comparative dintre instituţiile juridice româneşti şi cele franceze: Particularităţile dreptului civil român faţă de cel francez, în materie de liberalităţi (1935), Speţe alese din jurisprudenţă civilă română şi franceză (1936), Despre posesiune şi uzucapiune în Franţa şi România (1937). în calitate de profesor la Universităţile din laşi şi din Bucureşti a publicat mai multe cursuri universitare cuprizând întreaga materie a dreptului civil: Succesiuni şi liberalităţi (1928), Teoria generală a obligaţiilor (1930), Dreptul familiei, împărţirea bunurilor şi posesia (1931), Probe, contracte speciale, credit civil şi regim matrimonial (1931), Proprietatea şi celelalte drepturi reale. Starea şi capacitatea persoanelor (1933), Cursul de drept civil aprofundat. Despre garanţiile reale imobiliare şi cartea funciară după dreptul în vigoare şi proiectul Consiliului legislativ (1937), Cursul de drept civil român. Introducere, familia, bunuri, posesia şi caracterele generale ale proprietăţii, starea şi capacitatea persoanelor, persoane juridice (1938), Ideea de aparenţă şi rolul ei în dreptul civil modern (1943), Introducere în studiul dreptului civil (1947), Teoria generală a obligaţiilor în dreptul civil român de democraţie populară (1950), Curs de drept civil. Persoane fizice (1957). A colaborat cu studii substanţiale în mai multe lucrări colective: Teoria şi practica litigiilor precontractuale (1962), Persoana fizică în dreptul R.P.R. (1963), Dreptul de proprietate socialistă şi alte drepturi reale principale de tip nou în dreptul R.P.R. (1964), Căsătoria în dreptul R.P.R. (1964), Organizaţiile socialiste ca persoane juridice în România (1967), Tratat de drept civil. Partea generală (1967), Drepturile reale principale în Republica Socialistă
România (1978). A fost un colaborator constant al unor reviste prestigioase apărute în străinătate: „Revue trimestrielle de droit civil", „Revue generale du droit, de la legislation et de la jurispru-dence", „Revue internaţionale de droit compare", „American Journal of comparative law".
Cavaler al Legiunii de Onoare a Republicii Franceze (1931). Membru corespondent (1963) şi membru titular (1970) al Academiei Internaţionale de Drept Comparat de la Haga. Membru activ al Asociaţiei de Drept Internaţional de la Londra şi al Societăţii de Legislaţie Comparată din Paris. Membru corespondent la American Institut of Comparative Law and Legislation din Washington, Instituto di Studi legislativi din Roma şi Internationale Verinigung fur Recht und Sozialphilosophie din Berlin. Membru corespondent (21 martie 1963) şi membru titular (1 martie 1974) al Academiei Române. Membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din România (1970).
