Aurelian Ionașcu
| Comentarii |
|
IONAŞCU, Aurelian
(3 aprilie 1903, laşi -21 septembrie 1990, Cluj)
Studii la Liceul Internat din laşi. Licenţiat al Facultăţii de Drept din laşi (1925). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza La copropriete d'un bien (1930).
Membru în comisia de întocmire a noului cod civil (1936-9140). Expert juridic al României în Comitetul Internaţional tehnic al Experţilor juridici aerieni. Director al Centrului de Ştiinţe Sociale din Cluj-Napoca. Avocat în cadrul Biroului Colectiv de Asistenţă Juridică din Cluj (1955-1965). Decan al Facultăţii de Drept din Cluj (1942). Conferenţiar la catedra de Drept civil de la Facultatea de Drept din laşi (1930). Conferenţiar (1930-1931) şi profesor agregat (1931-1934) la catedra de Drept civil a Facultăţii de Drept din Oradea. Profesor la catedra de Drept civil a Facultăţii de Drept din Cluj (1934-1973). Profesor consultant a Universităţii din Cluj (1973-1990). Profesor al Universităţii de Drept, Economie şi Ştiinţe Sociale din Paris-Pantheon-Assas (1971). Visiting professor al Facultăţii de Drept a Universităţii Catolice din Louvain (1968,1977, 1980)/
Opera sa cuprinde numeroase studii, cursuri universitare şi monografii de drept civil românesc şi drept privat comparat. Principalele direcţii de cercetare s-au concretizat în lucrările: Indivi-ziunea ca formă a juridică de apropiere a bunurilor în sistemul legislaţiilor latine (1931), Elements de legislation industriellei 933), Reparaţiunea daunelor cauzate în stare de necesitate (1934), Teoria generală a coposesiunei în dreptul civil român (1935), Mijloacele juridice de protecţie a sănătăţii în căsătorie şi în afara căsătoriei (1936), Actele de stare civilă în dreptul român (1939), Drept civil. Partea generală (1963), Probele în procesul civil (1969). A coordonat şi colaborat cu studii la mai multe volume colective: Rudenia în dreptul R.S.R. (1966), Dreptul de autor în Republica Socialistă în România (1969), Tratat de drept civil. Partea generală (1972), Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român (2 volume, 1973-1978), Filiaţia şi ocrotirea minorilor în dreptul Republicii Socialiste România (1980).
Preocupat de dezvoltarea culturii juridice româneşti a publicat medalioane ale unor jurişti celebri (M. Cantacuzino, C. Negrea, N. Titulescu, Al. Angelescu, M. Eliescu, G. Sofronie, A. Rădulescu) şi amplul studiu La Science du droit au cours du dernier siecle: Roumanie (1976). Om de ştiinţă emerit (1969). Secretar şi raportor la cel de al doilea Congres internaţional de Drept comparat de la Haga (1937). Membru activ al Societăţii de legislaţie comparată din Paris, Institutului de Studii Legislative din Roma, Asociaţia Internaţională de Drept Comparat din Paris. Membru corespondent al Institutului American de Drept şi Legislaţie Comparată din Washington. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din România. A obţinut premiile „C.G. Vernescu" (1940) şi „Simion Bărnuţiu" (1972) acordate de Academia Română.
Alte personalități juridice:
Comentarii despre Aurelian Ionașcu
