Istrate Micescu

MICESCU, Istrate

(22 mai 1881, Ploieşti -22 mai 1951, Aiud)

A absolvit Liceul „Ion Brătianu" din Ploieşti (1899). Licenţiat al Facultăţii de Drept din Paris (1903). Studii de specializare în Drept roman la Universitatea din Miinchen. Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza La personalite morale et l'indivision comme constructions juridiques. Etude de technique juridique (1907).

Avocat în Baroul Argeş (1905-1907). Avocat în Baroul de Ilfov (1907-1945). Decan al Baroului de Ilfov (1923-1925, 1925-1928). Decan de onoare a Baroului de Ilfov (1936). Deputat (1919-1920, 1927, 1931) şi senator (1939) în Parlamentul României. Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Ministru al Afacerilor Străine (29 decembrie 1937 -10 februarie 1938). Ministru al Justiţiei (24 noiembrie 1939 - 10 mai 1940). Conferenţiar definitiv (1912-1920) şi profesor suplinitor (1920-1930) la catedra de Drept civil a Universităţii din Bucureşti. Profesor agregat (1930-1932) şi profesor titular (1932-1945) la catedra de Drept civil comparat a Universităţii din Bucureşti.

Opera sa juridică cuprinde mai multe cursuri litografiate de drept civil: Curs de Drept civil. Teoria generală a patrimoniului, teoria bunurilor, drepturi reale (1923), Drept civil. Bunuri (1924), Curs de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor (1933), Curs de drept civil. Teoria generală a drepturilor de creanţă (f.a.). A publicat în broşuri o parte din discurile sale politico-juridice: Le probleme des minorites ethniques par rapport aux assises constitutionnelles et legales de l'Etat Roumain et â la souverainete maîtresse de la Societe des Nations (1937), Două discursuri în cadrul Noii Constituţii (1940). A fost unul dintre principalii autori ai Constituţiei din anul 1938. Deţinut politic după anul 1948.

Alte personalități juridice:

Comentarii despre Istrate Micescu