Decizia civilă nr. 1542/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1542/R/2011
Ședința publică din data de 4 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1927 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată Ș.
E., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1927 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis contestația formulată de contestatoarea Ș. E. în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. M..
Intimata as fost obligată să recalculeze pensia contestatoarei stabilită prin decizia nr. 2./(...), în sensul includerii în baza de calcul a pensiei,a veniturilor realizate cu titlu de spor de acord, conform adeverinței nr. 226/(...) eliberată de SC I. SA - I. de C. și P. M. B. M., noile drepturi stabilite conform prezentei urmând a fi acordate începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, legiuitorul consacrând astfel principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă .
D.le art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de
15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Apoi, potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 226/(...) emisă de SC I. SA, reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada: (...) - (...) în acord global conform Legii
57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), fila 18 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de acesta în acord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul 389/1972, art. 23 al. 1 din Legea 19/2000 instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. DE P. M.,solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, recurenta invocă faptul că Legea nr. 3/1977 nu condiționa stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementa vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Invocă în acest sens art. 149 din vechiul cod al muncii - Legea nr.
10/1972, care prevede că "neplata contribuției de asigurări sociale de către unitate, nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin..". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de bază principiul contributivității, caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurări sociale era aceea că se realiza, de regulă, fără contribuția directă a asiguraților. Prin urmare, până la data de 1 aprilie 2001 când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, angajații nu datorau contribuție individuală de asigurări sociale. Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr.4/2005, veniturile reglementate de art. 164 din Legea nr. 19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din Legea nr.19/2000 nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective.
Instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ și nici în adeverința eliberată de angajator nu se menționează acest aspect. Conform Legii nr. 57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (Legea nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Raportat la incidenta prevederilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcareaprevederilor art. 164 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr.19/2000. Conform acestor dispoziții, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sa nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art.4 alin.2 din OUG nr.4/2005, în sensul că sporul de acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și a mențiunii din anexa la OUG nr.4/2005 unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord.
Prin aplicarea Legii nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României și prevederile art.1 din
Codul civil.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. e art. 23 alin.1 și art.78 din Legea nr.19/2000 și încălcarea dispozițiilor art.164 alin.1, 2 și 3 din aceeași lege, respectiv încălcarea pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, a invocat și considerentele Deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 30 din (...).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantei au fost stabilite începând cu data de (...), prin decizia nr. 2..
La data de (...) reclamanta s-a adresat pârâtei C. J. de P. M. solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate prin muncă în acord global.
Deși a fost depusă și adeverința nr. 226/(...)9 emisă de SC I. SA, din care reiese că în perioada 1978 - 1997 reclamanta a realizând venituri suplimentare în acord global pentru care s-au achitat cotele la bugetul asigurărilor sociale de stat, pârâta a emis adresa nr. 132465/(...), prin care a comunicat că nu va proceda la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestor venituri - fila 2 dosar fond.
În atare situație, reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.
4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, act normativ care în art. 1 stabilește că obiectul recalculării îl reprezintă „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001";.
Prin urmare, dispozițiile legale invocate de recurentă exced cadrului procesual, astfel încât criticile formulate în recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor OUG 4/2005 sunt nefondate.
Curtea reține că veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele la contribuția de asigurări sociale. Introducerea acestor sporuri în baza de calcula contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din
Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 - 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.
19/2000 prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă
(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediulrural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; l) alte sume acordate potrivit legii."
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Prin Decizia nr. 30/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de recurentă, a fost respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem alasigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, însă Curtea reține că prin soluția adoptată de Î. nu a fost dată o interpretate a normelor de drept aplicabile în speță, soluția fiind de respingere, astfel că nu se poate susține caracterul obligatoriu pentru instanțe conform art. 329 alin.
4 C.proc.civ.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1927 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. R. M. G. L. T. S. C. B.
G. G. C.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:C. V; G. B.
| ← Decizia civilă nr. 2050/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1336/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
