Decizia civilă nr. 355/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 355/R/2011
Ședința publică din data de 1 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 2260 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată D. R., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecata și în lipsa părților de la dezbateri, Curtea apreciind că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2260 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta D. R. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S., și în consecință a fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantei având în vedere extrasul eliberat de D. de M. și P. S. S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.
1323 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pârâta D. de M. și P. S. S. a fost obligată să-i elibereze reclamantei documente care să ateste vechimea în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Executând hotărârea instanței D.M.P.S. S. i-a eliberat reclamantei adeverința care cuprindea în anexe drepturile salariale primite la S. F. DE B. Z.
.
Pârâta a refuzat să valorifice această adeverință la calculul pensiei reclamantei motivând că aceasta nu corespunde atât sub aspectul formei cât și al fondului.
Adeverința refuzată a fi luată în considerare este un act care emană de la
D. de M. și P. S. S. ca urmare a obligației stabilite prin dispozitivul sentinței civile nr. 1323/(...) a T.ui S., ca urmare a desființării fostului angajator.
Această adeverință este un act oficial DMPS S., răspunde pentru legalitatea și temeinicia ei și până la înscrierea în fals își păstrează valabilitatea, produce efecte juridice.
Din mențiunile arătate în adeverința depusă la dosar rezultă unitatea la care a fost angajată reclamanta, perioada în care a fost angajată, denumirea și cuantumul sporurilor primite, retribuția tarifară. Această adeverință arenumăr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează DMPF S.
Acest act trebuia luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a reclamantei pentru că în caz contrar ar fi lipsită de dreptul ei la asigurări sociale, drept care potrivit art. 1 din Legea nr. 19/2000, este garantat de stat.
De asemenea ar fi încălcat și principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta C. J. de P. S.solicitând în baza art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ. casarea sentinței atacate întotalitate.
În motivarea recursului, pârâta a citat dispozițiile art. 169 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ca și pe cele ale art. 7 alin. (3) din O. nr. 4. și ale art. 18 din Legea nr. 16/1996.
Se subliniază că obligația de a prelua și, implicit, de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la sporurile invocate de reclamanți revine D. Județene a A. N., instituție care refuză preluarea arhivelor invocând lipsa de personal și de spațiu, precum și alte aspecte care nu au nici o relevanță.
Pârâta învederează instanței faptul că a închiriat două spații în vederea păstrării arhivelor preluate de la unele societăți desființate, deși avea același regim de instituție publică ca A. N., deci motivul cererii recurentei de a obliga D. J. a A. N. S. să preia arhiva fostei „F. de B." este fondat și conform cu prevederile legale în vigoare.
Ordonanța Guvernului nr. 39/2006 a fost adoptată tocmai pentru a îndrepta incompatibilitatea apărută între activitatea de bază a caselor de pensii, și implicit a Direcțiilor de M. și P. S., respectiv stabilirea drepturilor de pensie, prin valorificarea adeverințelor și aceea de eliberare a respectivelor documente, în cazul în care arhivele firmelor desființate se preluau de către casele de pensii.
Se citează dispoziții din art. 18 și art. 21 din Legea nr. 16/1996, modificată și completată.
Se fac referiri pe larg la adresa A. N. nr. 5293 din (...), unde se arată că
„A. N. își asumă dispozițiile Legii 474/2006, dovadă fiind ca Ministerul
Administrației și Internelor împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei au întreprins demersurile pentru asigurarea condițiilor minime de înființare a structurilor necesare preluării documentelor de arhivă cu valoare practică la A. N.(…)";.
În acest context, se critică refuzul A. N. - D. J. S. de a prelua arhivele unităților desființate.
În conformitate ce prevederile pct. VI din Anexa la O. nr. 4., privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările și completările ulterioare, adeverințele prin care se dovedesc sporul pentru munca prestată în timpul nopții, sporul de conducere, de toxicitate și de zgomot, precum și alte sporuri cu caracter permanent, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum șisemnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Motivul final al recursului și care surprinde de fapt chintesența acestuia vizează imposibilitatea luării în considerare, la stabilirea pensiei, a unei adeverințe-extras eliberate de D. de M. și P. S. S., chiar conformă în rest prevederilor pct. VI din O. nr. 4., pentru motivul că singura instituție abilitată pentru a elibera astfel de adeverințe în cazul societăților desființate este D. J. a A. N. S.
Ca atare, se lasă a se înțelege că o astfel de adeverință, eliberată de D. de M. și P. S. S., nu se conformează imperativelor aduse de pct. VI din O. nr. 4., mai precis cele referitoare la ștampila unității și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Este nefondată această critică adusă legalității sentinței atacate.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr. 1323/(...) a
T.ui S. s-a dispus obligarea D. de M. și P. S. S. la eliberarea de adeverințe în favoarea reclamanților din acel dosar, printre care și reclamanta intimată din prezenta cauză, care să ateste vechimea în muncă și sporurile de care au beneficiat, reținându-se în motivare că pârâta din acea cauză preluase anterior actele care generează relații de pensie din cadrul S. F. S.A. Z..
Refuzul actual al recurentei de a lua în considerare adeverința eliberată în executarea acestei hotărâri judecătorești intrată în puterea de lucru judecat este abuziv.
Practic, procedând la interpretarea dispozițiilor Legii nr. 16/1996, recurenta apreciază că nu era în competența D. de muncă și protecție socială S. să elibereze menționata adeverință, ci în aceea a D. Județene a A. N. S., sens în care sancționează nelegalitatea clamată prin refuzul de a da curs adeverinței prezentate de pensionar.
Or, se constată că prin raportare la forma inițială a Legii nr. 16/1996, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor revenea M.ui Muncii și P.i Sociale sau direcțiilor județene ale acestuia.
La data când a operat preluarea arhivei S. F. S.A. Z. de către D. de muncă și protecție socială S., Legea nr. 16/1996 fusese modificată, astfel încât prevedea că obligația de preluare a amintitelor documente revine în sarcina caselor județene de pensii.
Prin urmare, invocând nelegalitatea emiterii adeverinței care atestă sporurile de care a beneficiat reclamanta de către D. de muncă și protecție socială S., recurenta își invocă propria culpă, întrucât ulterior datei de 5 iulie
2002 (data intrării în vigoare a Legii nr. 358/2002 prin care s-au adus modificările menționate Legii nr. 16/1996), recurenta trebuia să preia documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor și să elibereze consecutiv copii și extrase după acestea.
Or, în dreptul civil, nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpă).
Cât privește motivele de recurs ce vizează obligația D. Județene a A. N. de a prelua documentele cu valoare practică, Curtea reține că deși într-adevăr, norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligațieide păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina D. Județene S. a A. N., nu s-a probat că ar fi operat în concret transmisiunea acestei obligații care este condiționată prin textul legal de „. în cadrul … direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico - financiare necesare";.
Văzând și prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C. J. de P. S. împotriva sentinței civile nr.
2260 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 1 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.P.D. și A.B.
| ← Decizia civilă nr. 966/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4965/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
