Decizia civilă nr. 1194/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1194/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 5987 din 14 noiembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat P. N. precum și pe pârâtul intimat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în ședința publică de azi reclamantul a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5987 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea precizata formulata de reclamantul P. N. prin S. C. M. D. în R. și în R. în contradictoriu cu pârâții C. de P. a M. A. și I. și Ministerul Administrației și Internelor și s-a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 141032/(...), emisa de parata C. de P. a M. A. și I., constatând legalitatea deciziei nr. 141032/(...).
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii formulata de reclamant pentru obligarea paratei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilita conform L. nr. 164/2001 și pensia recalculata, cu dobânda legala aferenta.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de pensionarenr. 1. emisă de D. F.-C. din cadrul M. A. și I. s-a stabilit, în temeiul L. nr.
164/2001, dreptul reclamantului la o pensie de serviciu în cuantum de 2492 lei, pensie recalculată la data de 27 decembrie 2010 în baza L. nr. 1., cu un cuantum de 1968 lei.
Reținând incidența prevederilor art. 1 și ale art. 3 alin.1 și 2 din L. nr. 1., ca
și ale H.G. nr. 735/2010, tribunalul a constatat că împotriva deciziei de recalculare, reclamantul a formulat contestație, la comisiile de contestații carefuncționează in cadrul M. Apărării Naționale, M. A. si I. si Serviciului Roman de I., respectând astfel exigențele art. 14 din H.G. nr. 735/2010.
Aliniatul 2 al acestui ultim articol prevede ca deciziile comisiilor de contestație pot fi atacate în instanța, potrivit L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare.
Prin decizia nr. 38/(...) pronunțata de Î. Curte de C. si Justiție, s-a menținut sentința civila nr. 3. a C. de A. C. de suspendare a executării HG nr. 735/2010, iar prin O. nr. 1., aceasta hotărâre de guvern a fost abrogata.
L. nr. 263/2010, prevede o procedura similara de examinare a deciziilor de recalculare care presupune formularea unei contestații, in termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. A. și I.
Conform art. 149 alin.2, procedura de examinare reprezintă o procedura administrativa prealabila, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Termenul legal de soluționare a contestațiilor prevăzut de art. 150 alin. 4 este de 45 de zile de la data înregistrării, iar hotărârile de soluționare ale acestor comisii pot fi atacate la instanța, in termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 151.
T. are competenta de soluționare in prima instanța a acțiunilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor de contestații care funcționează in cadrul M.
Apărării Naționale, dispoziție cuprinsa la art. 153 lit. d din L. nr. 263/2010.
Întrucât reclamantul nu a primit răspuns la contestația sa în termenul legal, a învestit instanța cu soluționarea contestației sale, doar așa putându-se da eficiență accesului său la justiție, drept consacrat de art.21 din Constituție, precum și prin art.6 și art. 13 din C. E. a D. O..
Analizând decizia contestată, instanță a constatat că recalcularea s-a făcut cu luarea în considerare a salariului mediu brut pe economie, conform art. 5 alin.4 din L. nr. 1., reclamantul neputând dovedi veniturile de natură salarială pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare.
Conform art. 1 din O. nr. 1., pensiile prevăzute la 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de
31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Articolul 5 prevede că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării până la data emiterii deciziei de revizuire.
De asemenea, conform art. 6 din același act normativ, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Art. 7 prevede că, "în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1.
Sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.";
Prin decizia contestată, emisă în temeiul L. nr. 1., neabrogată, pensia reclamantului a fost recalificată ca fiind pensie în sensul L. nr. 1., cu toate că inițial a fost calculată în baza L. nr. 164/2001. Ca urmare a acestei recalificări, reclamantul a beneficiat doar de partea contributivă a pensiei. O astfel de ingerință în dreptul său deja câștigat dorește să sancționeze reclamantul, prin solicitarea de anulare a deciziei emisă în temeiul L. nr. 1..
Instanța a apreciat că acesta este interesul pe care reclamantul îl justifică în prezenta cauză. De asemenea, în ipoteza prevăzută de art. 5 sus enunțat, raportat la pensia trecută în decizia contestată, urmează să se regularizeze sumele, după data emiterii deciziei de revizuire.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, că deși prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. sunt constituționale, aceasta nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i Europene a D. O. întrucât aceasta nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C., ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt.
Raportându-se la dispozițiile art. 20 din Constituția R. și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la C. E. a D. O., referindu-se la jurisprudența C. (cauza Büchen contra Cehiei, cauza Draon împotriva Franței, C. Stec și alții împotriva Regatului Unit, cauza Akdeejeva vesus Letonia, cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei, C. Străin și alții împotriva R., speța Muller versus Austria, cauza Kjartan Âsmundsson c. Iceland, hotărârea Abdulaziz Cabales și Balkandali c Regatului Unit) se constată că în jurisprudența C. Europene a D. O. s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, că art. 1 din Protocolul adițional la C. nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială; că este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri, cu singura condiție de a respecta art.14.
Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele necontributive sub aspectul incidenței art. 1 din Protocolul adițional.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr.1 la C. nu este un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitări de către stat, care, are sub acest aspect, are o larga marja de apreciere în contextul respectării condițiilor fixate de jurisprudența C.
Ingerința trebuie sa fie prevăzută de lege, condiție satisfăcută în cauză.
Însă legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă, or previzibilitatea poate avea și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.
Persoanele au astfel un drept la continuitatea acțiunii statale, care presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.
Reclamantul s-a pensionat în anul 2005, moment în care nu s-a pus problema schimbării legii.
Totuși, cea mai mare problemă nu este schimbarea legii în sine, ci diminuarea exagerată a veniturilor din pensie.
Față de condiția scopului legitim pentru luarea măsurii, s-a reținut din expunerea de motive a L. 1. că „se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare
și în anul 2010" datorita evoluției crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internaționale; or, arată tribunalul, faptul că documentele adresate creditorilor internaționali conțin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuție nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiții, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreția S.
Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. 1. nu s-ar putea întemeia pe art. 53 din Constituția revizuita deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale,care ar permite evocarea sa, anume, caracterul temporar, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.
A treia condiție este ca ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit; în speță, dreptul la securitate socială a fost atins în substanța sa, fiind încălcat art. 1 din Primul protocol adițional la C.
Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauza împrejurarea ca persoanele respectiva avuseseră în timpul serviciului incompatibilități și interdicții severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin voința si efortul lor propriu sa-si majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit sa asigure acestora un trai decent si după ieșirea la pensie.
În speța de fata discriminarea se refera la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor deși legiuitorul a pretins că este identica, tocmai prin desființarea pensiei de serviciu.
Ca atare, s-a reținut și încălcarea art. 14 din C.
S-au făcut referiri și la decizia nr. 1. a C. C. a R., în care a reținut că
„operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, dar se efectuează doar după intrarea în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. de P. S. a M. A. și I.solicitând respingerea acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta arată, în esență, că odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1. și a H.G. nr. 735/2010, C. de P. S. a M. a procedat la recalcularea pensiilor membrilor de sindicat reprezentați, fiind stabilite noile cuantumuri începând cu (...).
Potrivit prevederilor art. 10 din O. nr. 1. intrată în vigoare la (...), se abrogă
H.G. nr. 735/2010.
Adoptarea O. nr. 1. s-a făcut avându-se în vedere că în termenul prevăzut de L. nr. 1. nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane.
Sunt citate prevederile art. 1 alin. 1 și ale art. 6 din O. nr. 1., care au avut ca efect menținerea în plată a pensiei reclamantului în cuantumul avut în luna decembrie 2010, până la emiterea deciziei de revizuire la care face referire art. 1 din actul normativ mai sus menționat.
Cu alte cuvinte s-a consfințit dreptul reclamanților de a primi începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care se va realiza revizuirea pensiei, conform procedurii instituită de O. nr. 1..
Deși legiuitorul nu a menționat expres nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor emise până la data intrării în vigoare a O. nr. 1., totuși, din precizarea menținerii în plată a cuantumurilor avute în luna decembrie 2010 și după data de
01 ianuarie 2011, rezultă în mod explicit intenția și voința legiuitorului de a lipsi de efecte juridice deciziile de recalculare, care astfel nu produc absolut niciun efect.
Potrivit art. 3 din O. 1. „pentru revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în Anexa nr. 3";, care metodologie reglementează în mod detaliat toate elementele ce trebuie avute în vedere la revizuirea pensiei: determinarea stagiilor de cotizare, stabilirea punctajului mediu anual, valoarea punctului de pensie, veniturile ce se iau în calcul, proceduri tehnico-administrative privind colectarea informațiilor, fără a se face referire la preluarea unor date stabilite prin deciziile de recalculare.
Lipsirea totală de efecte juridice a deciziilor de recalculare a pensiei rezultă și din analizarea expunerii de motive a acestui act normativ, legiuitorul dorind să prevină generarea unui număr mare de litigii pe rolul instanțelor.
În consecință, atât timp cât legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice deciziile contestate și atât timp cât prin art. 6 alin. 2 din O.U.O. nr. 1. s-a restabilit și situația anterioară emiterii deciziei respective, nu mai subzistă niciun interes legitim al reclamantului/. pentru anularea acesteia, consecința anulării deciziei de reca1culare dispusă de instanța de fond fiind identică cu consecința produsă de art. 6 din O. nr. 1. și anume, lipsirea de efecte juridice a deciziei și restabilirea situației anterioare.
Restabilirea situației anterioare nu înseamnă însă anularea sau lipsirea de efecte juridice a L. nr. 1. sau a O. nr. 1., ci aceasta se referă strict la efectele deciziei de recalculare ca act în care se individualizează modul în care s-a aplicat L. nr. 1. de către autoritate, și anume, se consideră că aceasta nu a existat și nici nu a produs niciun efect.
Lipsa actului de aplicare a unei legi ori lipsirea de efecte juridice a acestuia nu are drept consecință inexistența legii, lipsirea de efecte, anularea ori abrogarea acesteia.
În consecință, ceea ce a înțeles legiuitorul să lipsească de efecte juridice este actul administrativ sau actul de aplicare a L. nr. 1., astfel că, reclamantul/. nu ar obține practic niciun folos prin admiterea acțiunii formulate, motivat de faptul că o astfel de hotărâre nu poate avea ca efect lipsirea de efecte juridice ori anularea/abrogarea L. nr. 1. și nici nu poate bloca autoritatea emitentă să pună în aplicare dispozițiile legale și rezultatul acestor operațiuni, respectiv cuantumul pensiei.
Abia în cazul în care autoritatea va revizui pensia reclamantului/. și, în funcție de rezultatul concret acesta se va considera vătămat, va avea dreptul și totodată interesul să formuleze contestație împotriva deciziei de revizuire.
În concluzie, solicită instanței de recurs să constate faptul că repunerea în situația anterioară emiterii deciziilor având ca temei prevederile H.G. nr.
735/2010 a operat prin efectul prevederilor O. nr. 1., astfel încât pronunțarea unei hotărâri judecătorești în același sens în care dispune și actul normativ mai sus menționat nu se justifică.
Prin concluzii scrise reclamantul a solicitat respingerea recursului.
Raportat la D. nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție este de competența fiecărei instanțe a verifica „raportul rezonabil de proporționalitate"; în fiecare dosar supusjudecății. În cauză, pensia reclamantului a fost redusă prin decizia atacată cu 30
%.
Raportat la acest procent de diminuare apreciază că sarcina individuală este excesivă, echivalând cu o lipsire a dreptului recunoscut prin vechea lege.
Pe de altă parte, chiar dacă nu se stipulează în motivarea I., practica CEDO a impus ca aceste măsuri economice adoptate pentru o perioadă de criză economică să fie: - limitate in timp; - să fie identice pentru toate categoriile sociale fără discriminare.
În cazul de față niciunul dintre aceste criterii nu a fost îndeplinit. Pe de o parte, chiar dacă s-ar avea în vedere situația de criză economică, s-ar impune a fi stabilită perioada de timp pentru care ar urma să suporte această diminuare, iar pe de altă parte, se invocă discriminarea între pensia militarilor și a altor categorii de pensii speciale, inclusiv cele ale magistraților și grefierilor. Presupunând că măsurile legislative urmează a combate criza economică, s-ar impune ca toate categoriile de pensionari să suporte această situație și nu, în mod arbitrar, doar anumite categorii.
În ceea ce privește celelalte criterii auxiliare de apreciere a proporționalității măsurii de reducere a cuantumului pensiei, respectiv „. integrală a mijloacelor de existență";, menționează că nu a cerut ajutor social ci respectarea unui drept legal dobândit în urma activității de o viață în slujba apărării țării. Simpla mențiune că ar fi necesar a face dovada că nu are mijloace de existență reprezintă o umilință și o jignire prin asimilarea situației reclamantului cu asistații sociali.
Ceea ce analizează CEDO este reducerea proporțională a tuturor pensiilor în caz de criză economică, or firesc a se aplica și altor categorii de pensionari inclusiv magistraților, principiul nediscriminării fiind de asemenea analizat de C.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect/lipsită de interes în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este
„recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În privința fondului, se constată că, deși aparent nu există o critică punctuală de fond în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta mizând în principal pe critica grefată pe excepția lipsei de interes, în fapt, se conturează și o critică de nefondare, în contextul în care recurenta subliniază că restabilirea situației anterioare nu poate însemna anularea sau lipsirea de efecte juridice a L. nr. 1.. Or, prin sentință s-a reținut în special caracterul neconvențional al L. nr.
1., pentru a fi admisă acțiunea.
Curtea reține că prin art.1 lit. b din L. nr.1., pensiile de stat ale polițiștilor au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza veniturilor efectiv realizate.
În aplicarea acestui act normativ, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - D. F.-C. a emis decizia nr. 141032/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1968 lei care înlocuia pensia militară de stat de 4343 lei, acordată prin decizia nr.
141032/(...) (filele 49-50 dosar fond).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale
C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. su nt constituționale, î n raport cu dispoziți ile
constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea îndrepturi, art. 44 - dr eptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea critic ată pe temeiul nere troactivității, dar și în baza art. 20 di n
Constituție raportat la art. 1 din Protoc olul nr. 1 adițional l a C. pentru apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fostînlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost
stabilite inițial (conf orm statutelor profe sionale ale categoriil or de persoane vizat e)
a fost deja const atată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discrimi nare instanțele de d rept comun nu
puteau face reevalu ări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), aprevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C.
Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este leg ală, întrucât este reg lementată de nr. 1.,
și urmărește un „s cop legitim";, de util itate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptuluila respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce
reprezintă o circum stanță importantă î n identificarea pre miselor de analiză a
raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii
beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei
marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoanevizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au
fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemnizația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși săconstate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.
Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din
18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune d e apreciere în fiecar e
cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva
R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr.
44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a
reținut că reforma si stemului de pensii n u a avut un efect ret roactiv și nu a adus
atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu .
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curteaa reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una
lipsită de justificare, iar Curtea Constitu țională a concluzion at că natura profesi ei
constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privir e la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele CEDO din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1968 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, ca și celei medii pentru limită de vârstă pentru anul 2011, ce se situează pe lunile ianuarie-septembrie între 860-901 lei,conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, nu s-au formulat precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, arătându-se că nu a cerut ajutor social ci respectarea unui drept legal dobândit în urma activității de o viață în slujba apărării țării și că simpla mențiune că ar fi necesar a face dovada că nu are mijloace de existență reprezintă o umilință și o jignire prin asimilarea situației reclamantului cu asistații sociali.
Raportat la aceasta, Curtea reține că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, iar Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De asemenea, prin considerentele elaborate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 2. pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
Or, prin raportare la cuantumul pensiei recalculate în comparație cu pensia medie pentru limită de vârstă, nu se poate constata că reclamantul ar suporta o sarcină individuală excesivă, ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, denatură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Referitor la jurisprudența apreciată de tribunal ca fiind relevantă în cauză,
Curtea de A. reține că jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se constată însă că tribunalul nu a indicat la care anume jurisprudență a
C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei (în perioada anterioară, în care reclamantul a ieșit la pensie).
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța națională nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de tribunal ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, în care erau în vigoare dispoziții care reglementau posibilitatea obținerii unei pensii de serviciu) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., instanța va admite recursul declarat și va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii, neținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. împotriva sentinței civile nr. 5987 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul
S. C. M. D. în R. și în R. în numele și pentru P. N., în contradictoriu cu pârâții C. de P. S. a M. A. și I. și M. A. și I., având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 94506/(...) emisă de C. de P. S. a M. A. și I.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 5040/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2966/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
