Decizia civilă nr. 642/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 642/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5. din 2 decembrie 2010 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați C. J. DE P. B. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 9 februarie
2012 reclamanta a înregistrat la dosar precizări și înscrisuri cu privire la situația sa financiară, personală și familială atrasă de diminuarea pensiei.
Având în vedere că prin scriptul aflat la fila 10 din dosar reclamanta a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată la numărul de mai sus, contestatoarea M. Z. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. județeană de pensii B.-N., în principal, anularea deciziei nr.95647 din (...) de recalculare a pensiei de serviciu, iar în subsidiar să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a sporurilor necuprinse în carnetul de muncă pe perioada 1992-2001, conform adeverinței pe care o va depune la dosar; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat, în esență, că s-a pensionat cu decizia nr.95647/(...) și urmare a apariției L. 1. i s-a recalculat pensia, rezultând o diminuare de la
3.359 lei lunar la 1.337 lei lunar.
Apreciază că astfel au fost încălcate dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art.20 alin.2 din Constituția României.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând în esență că pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate dacă există o rațiune suficient de puternică, iar pe de altă parte, în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Prin sentința civilă nr. 5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr.9. august 2010 emisă de intimata C. județeană de P. B.-N. a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că reclamanta a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia nr. 95647 din 0(...) emisă de pârâtă, în baza L. nr.567/2004, în cuantum de 3674 lei, până la data de 18 august 2010, când prin decizia nr. 95647/(...) emisă de pârâtă privind recalcularea pensiei de serviciu s-a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie de asigurări sociale de
1337 lei, la un punctaj mediu anual de 1,82377, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010.
Pârâta nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale date de L. nr.1.. Contestatoarea a considerat că în noțiunea de drepturi câștigate ar intra cuantumul pensiei sale de serviciu. T. observat însă că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. În acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003 a C. C..
Prin D. nr. 873/2010 Curtea Constituțională a constatat că pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, cum rezultă din expunerea de motive a legii, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Referitor la critica de încălcare a art. 20 din Constituție, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a examinat și acest aspect, reținând că nu este întemeiată deoarece L. nr.1. nu contravine C.i și a jurisprudenței C. în acest domeniu.
Instanțele judecătorești sunt obligate, în temeiul prevederilor art. 20 din Constituția României, să ignore legile interne și interpretările C. C. a României care contravin reglementarilor internaționale si interpretărilor date acestora de organele abilitate.
În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i. Această verificare nu poate face însă abstracție de jurisprudența C. în materie, care nu garantează dreptul de a continua să primești o pensie într-un anumit cuantum.
Făcând o analiză elaborată a pretinsei încălcări în cazul său a garanțiilor instituite de art. 1 din Primul protocol adițional la C., tribunalul a observat că se poate considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text, că a existat o ingerință în dreptul contestatoarei la pensie de serviciu, dar că aceasta nu a avut ca efect privarea de întreaga pensie, ci doar diminuarea acesteia, că privarea de proprietate a fost prevăzută de lege, că prin adoptarea L. nr.1. s-a urmărit aplicarea aceluiași mod de calcul pentru toate categoriile de beneficiari ai sistemului public de pensii și eliminarea inechităților generate de aplicarea unor criterii diferite pentru aceeași categorie de pensionari, că prin modificarea legii nu se creează o discriminare, ci dimpotrivă se urmărește o egalizare și echilibrare a situațiilor identice și că măsura este proporțională cu scopulurmărit, deoarece prin recalculare se menține dreptul la pensie al contestatoarei într-un cuantum adecvat nevoilor sociale ale acestuia prin compararea cu celelalte pensii și cu categoriile profesionale apropiate.
Deși s-au formulat critici sub aspectul modului de determinare de către intimată a cuantumului punctajului stabilit, nu s-a probat faptul că intimata nu a avut în vedere toate sporurile și premiile realizate de aceasta, tribunalul reținând că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.1., la determinarea cuantumului pensiei contestatoarei fiind luate în calcul toate veniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie, nici referitor la împărțirea punctajului.
În măsura în care contestatoarea a realizat și alte venituri, dar pentru care nu a depus adeverințe la intimată, poate solicita acesteia recalcularea pensiei pe baza actelor pe care va trebui să le depună anexat cererii de recalculare. P. art. 86-88 din L. nr. 1. este prohibit ca beneficiarul pensiei să se adreseze direct instanței de judecată pretinzând recalcularea drepturilor de asigurări sociale, atribuțiile instanței, instituite imperativ de legiuitor, fiind acelea de cenzurare a deciziilor de recalculare, (ne)favorabil, emise de intimată în urma rezolvării cererii de recalculare adresată acesteia în prealabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a arătat în esență că T. a apreciat în mod eronat că nu există o încălcare a C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ingerința trebuie să fie prevăzută de lege - condiție doar aparent satisfăcută prin promulgarea legii 1., întrucât, tot potrivit C.i, legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă. Previzibilitatea trebuie să aibă însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor. Persoanele au astfel un drept la continuitatea acțiunii statale. Reclamanta s-a pensionat în anul 2005, moment în care nu s-a pus problema schimbării legii. Cea mai mare problemă nu este schimbarea legii în sine, ci diminuarea exagerat de mult a veniturilor din pensie.
Raportat la scopul legitim arătat în expunerea de motive a legii, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu au fost calificate de inițiator și adoptate tacit de legiuitor ca având natura juridică a unor măsuri cu caracter excepțional, atunci legea 1. nu se poate întemeia pe disp. art. 53 din Constituție, deoarece lipsește caracterul temporar.
Nu a fost respectată condiția de a exista un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere deoarece diminuarea pensiei reclamantei a fost în procent de 60,2% în condițiile în care scăderea PIB și a bugetului de stat și al asigurărilor sociale a fost de 9% în 2009 și creșterea lui cu 0,1% în 2010.
Măsura nu trebuie să atingă însăși substanța dreptului. În speța de față, diminuarea cu 60,2% a cuantumului pensiei are semnificația atingerii însăși substanței dreptului. În acest sens, cauza Sporrong și Lennroth c. Suediei, cauza Muller c. Austriei, 1974, cauza Kjartan Asmundsson c. Islanda, 2005.
Mai trebuie avută în vedere imposibilitatea cotizării la fonduri de pensii private sau facultative anterior L. nr. 411/(...) privind fondurile de pensii administrate privat și a L. 204/(...) privind pensiile facultative.
Este inechitabilă, așa cum a făcut-o instanța fondului, plasarea tuturor categoriilor profesionale sub semnul egalității după ce acestea și-au încheiat perioada de serviciu, de vreme ce numai unora dintre acestea li s-a luat orice
șansă de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități șiinterdicții totale, în vreme ce alte categorii profesionale (ex: profesori, medici) au beneficiat de astfel de șanse.
Se invocă discriminarea prin faptul că nu au fost desființate pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților- asistenți ai C. C. (decizia 873/2010 a C. C.).
Apoi, în privința recalculării pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1. s-a instituit un regim diferit în sensul că pentru aceștia s-a prevăzut un stagiu complet de cotizare, conform art. 4 al. 2 din H.G. nr. 735/2010 de numai 20 de ani, în vreme ce pentru restul categorii lor foste beneficiare de pensii de serviciu s-a prevăzut conform art. 5 al.
2 din H.G. nr. 737/2010 un stagiu complet de cotizare calculat în funcție de data nașterii, astfel cum e prevăzut în anexa 3 la L. 1..
Aceasta, deși contribuțiile plătite de grefieri au fost de 10,5% din salariul brut, în vreme ce potrivit legilor 164/2001 și 179/2004, CAS plătit de militari și polițiști a fost de 5% din solda brută lunară (hotărârea Abdulaziz Cabales și Balkandali c. Regatul Unit; Buchen c. Cehia).
Și capătul de cerere formulat în subsidiar este fondat. Instanța de fond a apreciat ca fiind implicit inadmisibil al doilea capăt de cerere prin prisma disp. art. 86-88 din legea 1., în lipsa unei cereri prealabil formulate intimatei. T. invocate de instanța de fond (în prezent abrogate, dar reluate în legea
263/2010), se referă la situația calculării pensiei la cererea solicitantului. În speță, s-a operat o recalculare din oficiu a pensiei, situație față de care C. de P. trebuia din oficiu să ia în calcul toate contribuțiile reclamantei la fondul de pensii.
Reclamanta recurentă M. Z. a depus la dosar precizări și probe cu privire lasituația sa financiară personală, familială atrasă de diminuarea pensiei, precizări prin care reia considerentele din recurs relative la încălcarea garanțiilor date de art. 1 din Primul protocol adițional la C., la situația de discriminare față de magistrați.
Raportat la D., se arată că este umilitor ca din cauza unei politici a statului, de diminuare substanțială a singurului său venit, să ajungă să dea explicații cu privire la modul în care își gestionează bugetul, fiind chemată să demonstreze că la final de lună rămâne fără bani.
„Familia" sa este formată din o persoană, a avut un statut social în orașul în care trăiește, având un standard mediu, care să-i permită să aibă unde locui, ce mânca, să citească cărți, să asiste la spectacole culturale, să-și petreacă un concediu. Singura sa avere este locuința în care trăiește.
Structurează analiza situației sale pe diferitele nevoi zilnice, existențiale, raportate la pensie brută de 1.341 Ron, netă de 1.224 lei.
Prin măsura eliminării pensiei de serviciu a pierdut un procent de 65%. Apreciază că numai o reducere într-o asemenea proporție ar fi suficientă pentru reținerea disproporționalității.
Adunând cheltuielile cu locuința (întreținerea lunară a locuinței; contravaloarea gazului, a serviciilor de cablu, a curentului electric 90 lei, a apei
și telefonului fix, la care se adaugă și cheltuielile anuale cu impozitul pe locuință, asigurarea locuinței, verificarea anuală a centralei electrice de apartament) rezultă suma de 773 lei.
Cheltuieli cu medicamentele, așa cum rezultă din adeverințele medicale depuse la dosar (suferă de neoplasm ductal mamar stg. în stadiu III A (cancer mamar), insuficiență venoasă cu bloc de ramură dreaptă, osteoporoză dobândită în urma tratamentului sever cu aceste substanțe și început de cataractă), se ridică la suma de 316 lei, conform evaluării făcute de farmacie.
Pe lângă aceste medicamente, tot la indicația medicului de familie, i s-a recomandat, raportat la vârstă și în vederea evitării contractării altor boli mai grave, folosirea de antioxidante, antiinflamatorii, Coenzima Q 10, Omega 3, Omega 6, silimarină, calciu, aspirină, algocalmin, paracetamol, ceaiuri.
Pe parcursul unui an mai intervin răceli, dureri specifice vârstei, ce necesită tratament medical.
Prin urmare se poate constata că numai locuința și medicamentele obligatorii se cifrează la suma de 1089 lei.
Întrucât suferă de afecțiuni grave, cronice, se impune evitarea eforturilor fizice, a intemperiilor, a expunerilor la soare și un regim alimentar bogat în vitamine și proteine, mai hrănitor, sens în care a depus diferite bonuri, la care se adaugă produsele de curățenie a locuinței, produsele de igienă personală pentru
2 persoane, din care a rezultat suma de 558 lei.
Prin urmare, suma totală necesară pentru traiul zilnic, întreținerii locuinței menținerii sănătății, fără alte cheltuieli neprevăzute sau pentru delectare culturală, se ridică la totalul de 1647 lei, peste nivelul pensiilor lor.
În plus reclamanta neputându-se încadra cu cheltuielile lunare în cuantumul pensiei actuale, a fost nevoită să se împrumute la CAR, astfel cum rezultă din adeverința CAR Pensionar nr. 7/(...), în sumă de 2500 lei din care mai are de restituit 1200 lei, adică nouă rate a 150 lei lunar.
A ajuns practic la situația de a nu putea suporta din propriile pensii cheltuielile strict necesare unei vieți decente, rezonabile, fără abuzuri, ceea ce depășește nivelul de proporționalitate impus de instanța europeană.
Toți banii se duc pe întreținere, mâncare, fără să aibă posibilitate de a economisi, astfel încât să aibă o sursă cu care să se poată ajuta în eventualitatea unei boli mai complicate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, sub raportul modului de soluționare a pretențiilor formulate în subsidiar.
Raportat la modul de soluționare a petitului principal, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. B. N. a emis decizia nr.9. august 2010 prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de 0(...) o pensie de asigurări sociale de 1337 lei care înlocuia pensia de serviciu de 3359 lei, acordată prin decizia nr. 95647/0(...) și majorată în timp la acest nivel.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și
Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit.a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 -egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) -nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unordrepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea criticată pe temeiul nere troactivității, dar și în baza art. 20 di n
Constituție raport at la art. 1 din Protocol ul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea
L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au
fost stabilite inițial ( conform statutelor p rofesionale ale categ oriilor de persoane
vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, inst anța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu
puteau face reevalu ări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizeiîn baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva
„dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate";
(cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element
ce reprezintă o circum stanță importantă în identificarea premiselor de analiză a
raportului de prop orționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii
beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei
marje generale a diminuării pensiilor s peciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială
pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pe nsia medie lunară,
după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a
D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan
Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de proporționalitate nu este de cât o chestiune de apreciere în fiecare
cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectare a inegalități lor existente între diferitelesisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, cons tituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibrabugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a
reținut că reforma si stemului de pensii n u a avut un efect ret roactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu .
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță,
Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că a ceastă diferență nu
este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1337 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul
2010 în cuantum de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamanta a arătat faptul că apreciază umilitor să ajungă să dea explicații cu privire la modul în care își gestionează bugetul, fiind chemată să demonstreze că la final de lună rămâne fără bani. Cheltuielile curente cu întreținerea personală, întreținerea locuinței, medicamente pentru sine se ridică la suma de 1551 lei
(suma corectă a cheltuielilor indicate de recurentă), plus obligația de restituire a unui credit în rate de câte 150 lei pe lună pentru un credit.
Raportat la aceasta, Curtea reține că în raport de obiectul și cauza litigiului, având în vedere că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, a considerat oportun ca în acest cadru procesual, să solicite precizarea concretă a situației de fapt atrasă de aplicarea măsurii contestate, având în vedere că la fel, Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De altfel, această solicitare a instanței s-a dovedit a fi în consens cu considerentele elaborate ulterior de Înalta
Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, unde s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
În speță, s-au depus facturi pentru cheltuielile de întreținere și cele pentru diferite servicii (abonament TV, telefon), acte medicale, bonuri pentru medicamente și alimente și o situație detaliată a cheltuielilor lunare și anuale pentru întreținere, medicamente, servicii și utilități, alimente și obiecte necesare pentru uzul zilnic.
Curtea apreciază că în raport de pensia lunară a reclamantei, nu se poate constata că aceasta a suportat o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Chiar dacă este cert disconfortul creat prin trecerea bruscă de la un cuantum al pensiei generos la unul mult mai restrictiv, Curtea are în vedere că prin statuările C. de la S. în cauzele similare cu care a fost sesizată, s-a subliniatcă doar în cazul în care s-ar constata că măsura s-ar dovedi în mod manifest lipsită de bază rezonabilă sau disproporționată, s-ar putea pune problema unei încălcări a garanției oferite de art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Or, în speță, deși situația descrisă și probată de recurentă este serioasă, cu referire la starea acesteia de sănătate și la necesitatea de a urma tratament medicamentos și regim alimentar, se constată că în raport de cuantumul pensiei, care depășește, cum s-a văzut, pensia medie pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010, situându-se la nivelul dublului acesteia, și raportat la cheltuielile pe care orice pensionar trebuie să le suporte pentru întreținere și utilități, cuantumul pensiei reclamantei este de natură a-i asigura mijloacele de subzistență, chiar prin raportare la obligația acesteia de a restitui un împrumut angajat în luna în care s-a procedat la recalcularea pensiei sale.
Raportat la statutul social al reclamantei și la necesitatea asigurării unui surplus care să îi permită economii și cheltuieli voluptorii, se constată că din acest punct de vedere, nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici Curtea de la S. nu a apreciat că din neasigurarea unui nivel al venitului din pensie care să acopere aceste nevoi ar putea rezulta o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adițional la C., or statuările acestor Curți sunt obligatorii pentru instanța de recurs, care nu poate interpreta și aplica dispozițiile C.i decât în limitele indicate prin jurisprudența specifică a C. Europene a D. O., iar pe ale deciziilor în interesul legii, din perspectiva considerentelor acestora.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se constată însă că reclamanta recurentă nu a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța de recurs nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de recurentă ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare L. nr. 567/2004 care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni,având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantei, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Relativ la capătul de cerere subsidiar, se reține că recurenta a depus la dosarul de fond adeverința nr. 1771/(...) emisă de Tribunalul Bistrița Năsăud, prin care se atestă de către fostul angajator sporurile de care aceasta a beneficiat.
Or, în cazul pensionarilor ale căror pensii speciale au fost recalculate prin aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., deși grație trimiterii pe care o face art. 7 din L. nr. 1. la procedura de recalculare prevăzută de L. nr. 1., sunt aplicabile dispozițiile art. 169 din L. 1. (care reglementează recalcularea pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia), nu poate fi acceptată interpretarea extensivă care a fost dată acestui text de lege în cazul celorlalți pensionari, pensionați în baza propriilor cereri în temeiul L. nr. 1..
În cazul pensionarilor din sistemul public, s-a interpretat acest text, al art. 169 din L. nr. 1. (care trimite la art. 85 și 86 din L. nr. 1.), în mod extensiv, în sensul obligativității depunerii unei cereri de recalculare la C. J. de P., și doar refuzul acesteia să fie atacabil în instanță, și pentru cazul solicitării de valorificare a unor adeverințe care relevau venituri neluate în considerare la calculul pensiei, iar nu numai pentru noi stagii de cotizare nevalorificate.
În schimb, în cazul persoanelor ale căror pensii speciale au fost recalculate în baza L. nr. 1., situația este diferită, în sensul că recalcularea pensiilor acestora și trecerea la un nou mod de stabilire a pensiei a fost făcută din oficiu, fără a exista o cerere și chiar în contra voinței lor (cum se vede din promovarea prezentei acțiuni), astfel încât nu poate fi reținută ca o culpă a acestora faptul că nu au depus la C. J. de P., din timp, dovezi exhaustive cu privire la veniturile relevante pentru stabilirea drepturilor de pensie în sistem contributiv.
Or, raportat la caracterul intempestiv al trecerii de la un sistem de pensie la altul, bazat pe un alt mod de calcul, în condițiile în care pentru stabilirea pensiei de serviciu nu era necesară probarea tuturor veniturilor salariale contributive din perioada activă, nu se conturează vreo culpă a pensionarilor pentru inexistența la dosarul de pensie a acestor dovezi.
Ca atare, solicitarea acestora, făcută direct în instanță, de a se recalcula pensia prin luarea în considerare a sporurilor de care au beneficiat, nu poate fi respinsă, mai cu seamă că s-a comunicat o copie a adeverinței cu pârâta, care avea prilejul de a face apărări pertinente în cadrul procesului cu privire la relevanța veniturilor din adeverință la calculul pensiei. Evident, drepturile astfel recalculate se cuvin de la data recalculării pensiei în baza L. nr. 1., având în vedere că lipsirea reclamantei de beneficiul acestei creșteri a veniturilor sale din pensie nu îi este imputabilă.
Luarea în considerare a acestor sporuri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al L. nr. 1., potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 1. stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute,până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de
1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile L. nr. 4., statuează că
„baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor: sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție; indemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de munca; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii.";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de
15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporurile evidențiate în adeverința depusă de reclamantă.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 1., potrivit cărora
„punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a L. nr. 1., nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1-3 C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind 1 C.proc.civ., va admite recursul în limitele arătate, modificând sentința conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta M. Z. împotriva sentinței civile nr.
5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta M. Z. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B.-N. și în consecință:
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei privind pe reclamanta M. Z. cu luarea în considerare a sporurilor necuprinse în carnetul de muncă, aferente perioadei ianuarie 1992 - martie 2001, menționate în adeverința nr. 1771/(...) emisă de T. B.-N., începând cu data de 0(...).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. I.
| ← Decizia civilă nr. 3039/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 469/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
