Decizia civilă nr. 1199/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1199/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 6262 din 6 decembrie 2010 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 28 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestația înregistrată în data de (...) pe rolul T. S., contestatorul
M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. J. de P. S., M. M., F. și P. S. și G. R., anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr.1. din 20 august 2010 emisă de intimata C. J. de P. S. și menținerea deciziei nr.128.197 din (...).
Intimata C. J. de P. S., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de (...) contestatorul a renunțat la cererea îndreptată împotriva intimaților Guvernul României și M. M., F. și P. S.
Prin sentința civilă nr. 6262/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată contestația precizată formulată de contestatorul M. D., în contradictoriu cu intimata C. J. de P. S., pentru anularea deciziei nr. 1./(...) și menținerea deciziei nr. 1./(...), emise deintimată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a acordat pensie de serviciu în baza prevederilor L. nr. 94/1992 și L. nr.217/2008, cu data de (...).
Conform prevederilor art. 3 din L. nr. 1. și a H.G. nr. 737/2010, coroborate cu prevederile L. nr.1. dreptul la pensia de serviciu a contestatorului a fost recalculată prin determinarea punctajului mediu anual stabilind un cuantum al pensiei aferent acestuia, în valoare de 1.755 lei, conform deciziei contestate nr.128.197 din 20 august 2010.
Curtea Constituțională, prin D. nr. 873 din (...) a constatat că art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din L. privind stabilirea unor măsuri în domeniulpensiilor sunt constituționale, respectiv faptul că pensiile de serviciu ale controlorilor financiari-auditori publici externi - calitate pe care a deținut-o și contestatorul - devin pensii în înțelesul L. nr. 1., modificată.
În concordanță cu constatările C. C., tribunalul a reținut că pensia de serviciu are două componente, respectiv pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă se suportă de bugetul asigurărilor sociale de stat, iar suma care depășește acest cuantum se suportă din bugetul statului. Acordarea acestei ultime sume ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu lezează dreptul prevăzut de art. 47 alin. 2 din Constituție privind pensia.
Eliminarea pensiei de serviciu este justificată de criza economică și de necesitatea reformării sistemului de pensii.
Principiul dreptului câștigat se referă la pensiile deja încasate de petent și nu pentru cele care vor fi încasate în viitor. L. nr. 1. nu este retroactivă pentru că modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, respectiv se refuză supraviețuirea legii vechi, reglementând modul de acțiune pentru viitor, în domeniul ei propriu de aplicare.
În speță au fost respectate și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la
C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru că într-adevăr pensia este un bun, care intră sub protecția acestei Convenții.
Așa cum s-a menționat mai sus, doar a doua componentă a pensiei petentului este afectată de decizia contestată, adică suplimentul din partea statului în partea din pensie care rezultă din contribuția contestatorului.
T. a mai reținut faptul că Curtea E. a D. O. a apreciat că diminuarea pensiilor nu este o privare de proprietate, conform hotărârii din 2 februarie
2010 în cauza Aizugurna O. împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor.
De altfel, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însuși structura art. 1 din
Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 87 din L. nr.1., modificată, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. D.,solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei de recalcularea a pensiei nr. 1. din 20 august 2010 si menținerea vechii decizii de pensionare nr. 1. din 24 februarie 2010 emisa de intimata.
În motivarea recursului recurentul critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că s-au încălcat următoarele prevederi legale:
- art.15 alin.2 din Constituție potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale noi favorabile". In virtutea Constituției, o lege se aplica situațiilor născute numai după adoptarea exercitându-si acțiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale in vigoare, nu si situațiilor anterioare, trecute (facto praeterita), cu toate efectele care s-au produs si se produc in timp,datorita situației create la acel moment. Așadar, aplicarea in timp a unei legi este guvernata de principiul neretroactivității legii noi;
- pensia de serviciu pe care a avut-o in plata constituie un drept câștigat ce nu poate fi recalculata in baza unei legi noi, neputând fi nicimodificata, întrucât legea s-ar aplica retroactiv si a fost stabilita sub imperiul legislației anterioare. Așadar, prin această lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor de serviciu stabilite in baza legilor anterioare, ajungându-se sa se încalce chiar substanța dreptului la pensie;
- in acest sens, prin D. nr.375/2005 a C. C. s-a stabilit ca "noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv in privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pe viitor, începând cu data intrării in vigoare a acestora. "In același sens s-a pronunțat aceeași instanța suprema si prin D. nr. 5. care prevede ca "condițiile de exercitare a dreptului la pensie si la alte forme de asistenta sociala se stabilesc prin lege si, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau complete legislația in materie si de a stabili data de la care operează recalcularea, insa orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrării sale in vigoare, pentru a se respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin.2 din Constituție""
De asemenea, prin D. nr.120/2007 Curtea a reținut ca "operațiunea de recalculare privește in mod inevitabil trecutul, pentru ca stagiul de cotizare a fost realizat in trecut, dar se efectuează doar după data intrării in vigoare a ordonanței si are efecte numai pe viitor, pensia recalculata intrând in plata numai la data emiterii deciziei. In cazurile in care din recalculare rezulta un cu antum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic , se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fara a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior;"
- dreptul la pensie este un drept garantat de art.47 alin.2 din Constituția R. ceea ce presupune ca toate categoriile sociale sa beneficieze de acest drept fundamental in funcție de sistemul in care a activat iar după dobândirea lui, nimeni sa nu mai poată fi deposedat de exercițiul acestuia;
Din punct de vedere juridic diminuarea pensiilor nu este permisa de lege, deoarece drepturile de pensii sunt imprescriptibile si nu pot fi cedate total sau parțial, iar potrivit art.44 din legea fundamentala - dreptul de proprietate este garantat si ocrotit de lege;
- reducerea pensiilor dovedește ingerința statului si determina privarea parțiala de proprietate in sensul reglementarii art. l din Protocolul 1 la C.(dreptul la pensie este un bun);
- de asemenea s-a încălcat Protocolul 1 al CEDO si a libertăților fundamentale care statuează protecția proprietății private "
- s-au încălcat in mod flagrant si dispozițiile art. 20 din Constituția R.;
- Recurentul invocă și faptul ca nu a avut parte de un proces echitabil, existând o discriminare in sensul art. 14 din Constituție atunci când persoane aflate in situații identice sau comparabile se bucura de un tratament preferențial unele fata de altele - in dos.nr.(...), 7885, 7886 din
2010 ale T. S. colegii săi au câștigat procesul identic cu al său;
- A mai susținut recurentul că în cauza s-au încălcat drepturi fundamentale de care a fost privat: dreptul de pensie de serviciu, dreptul de proprietate, dreptul la securitate sociala, principiul neretroactivității legii civile, art. 20 din Constituție care prevede ca reglementările din pactele si tratatele internaționale la care R. a aderat fac parte din dreptul intern - si au prioritate in aplicare, principiul drepturilor câștigate, principiul discriminării, etc. și că prin sentința recurată este încălcată practica judiciara constanta a CEDO in materie (cauza Stec si alții împotriva Regatului Unit - 2006 Kjartan Asmundsson c.Iceland application no. "(...)" Buchen cla Cehiei din 2002 Akdejeva vis Letonia 2007, Muller vis Austria
Pressos Compania Naviera SA si alții c la B. - hotărârea din 20 nov. 2005 , etc.
Pârâta C. J. de P. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj.
Prin precizările scrise depuse la data de (...) recurentul reclamant a arătat că prin diminuarea pensiei sale cu 71% a fost atins dreptul său la securitate socială în esența sa, fiind încălcat art. 1 din Protocolul 1 al C.i Europene a D. O. și constituie un caz de discriminare conform C.i.
A menționat recurentul că veniturile nete ale familiei sale sunt de
2736 lei (1606 lei pensia sa și 1136 lei pensia soției sale), iar cheltuielile lunii decembrie 2011 sunt de 2123 lei, reprezentând cheltuieli cu energie electrică, gaze naturale, apa și canalizare, abonament audio, alimente și medicamente.
În probațiune recurentul a depus la dosar copie decizie de pensionare privind pe M. V. și copii chitanțe privind plata serviciilor de furnizare energie electrică, apă și canalizare, gaze naturale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A.constată următoarele:
Prin art.1 lit. h din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului C. de C. au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. S. a emis decizia nr.1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1755 lei care înlocuia pensia de serviciu de 5982 lei, acordată prin decizia nr. 1./(...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art.
16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în
baza art. 20 din Con stituție raportat la a rt. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la
C. pentru apărarea drepturilor omul ui ș i a libertăților funda mentale (dreptulla respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspecteloranalizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin
deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica
autoritate de jurisdi cție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L.
nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun
nu puteau face reev aluări în temeiul art . 16 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art.
124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicareaacesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din
Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari depensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din
28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39
și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât este reglementată de
nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplinăconcordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporți onalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care eaînsăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți
- de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația
socială pentru pensi onari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele
măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie
lunară, du pă cum vor trebui identifi cate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a
fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă
(încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretatca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c.
Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe m otivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un
efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele CEDO din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticilereclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 217/2008.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
1755 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în anul 2010 încuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A.
D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, recurentul a menționat că veniturile nete ale familiei sale sunt de
2736 lei lunar și depus chitanțe pentru cheltuielile de întreținere și cele pentru diferite servicii, care nu conturează o situație excepțională ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îi lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, diminuarea pensiei neaducând atingereobligațiilor lunare de plată și cheltuielilor comune ale acestuia și ale familiei sale.
Referitor la jurisprudența apreciată de recurent ca fiind relevantă în cauză, Curtea de A. reține că jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurentă.
De asemenea, în legătura cu jurisprudența altor instanțe care au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de recalculare emise în temeiul L. 1., se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din R., se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 6262 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: A.B.
| ← Decizia civilă nr. 3562/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4198/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
