Decizia civilă nr. 1347/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1347/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: D. C. G.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 5267 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de av. R. O. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegație pentru asistență judiciară - oficiu și solicită în probațiune efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a se comunica decizia nr. 2000/1983 prin care a fost suspendată pensia de invaliditate a reclamantei.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune solicitată de reprezentanta reclamantei recurente.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, motivat pe faptul că reclamanta a fost pensionată pentru invaliditate în anul 1983, iar pârâta a trecut-o din oficiu la pensia pentru limită de vârstă. Cu cheltuieli de judecată, conform referatului pentru plata onorariilor din fondurile M.ui
Justiției.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2114/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta S. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. 2., dorind să supună judecății decizia de pensionare pentru limită de vârstă.
Prin notele de ședință de la filele nr. 46-54 dosar de fond, la data de
(...), reclamanta a arătat că a fost angajată la C. D. T. până în anul 1974, din anul 1975 a fost angajată la Î. C. de S. M. T. ca muncitor necalificat, iar în anul 1983 a fost pensionată de boală gradul II.
Ulterior, i s-a suspendat pensia de gradul II și, cu toate că în anul
1988 comisia de expertiză a stabilit că îndeplinește condițiile pentru a fi înscrisă la pensie de invaliditate, pârâta nu a respectat actele doveditoare date de comisie și nu i s-a rezolvat situația. A fost obligată astfel ca în anul
1988 să se angajeze din nou la același loc de muncă, iar în 1993 a căzut în timpul serviciului și și-a fracturat mâna operată.
Reclamanta a apreciat că pârâta a făcut mai multe greșeli când i-a suspendat plata pensiei și a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie ce i se cuvin, întrucât pensia nu i-a fost stabilită în mod corect și a daunelor morale în valoare de 30.000 euro, „întrucât a trecut peste expertiza medicală si a trimis-o la lucru";.
Reclamanta a mai susținut că încă din anul 1983 a contestat mereu pensia stabilită, a plătit expertiză contabilă, iar în anul 2003 a fost pronunțată în favoarea sa sentința nr. 490, în dosarul nr. 2507/2009.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității acțiunii întrucât se invocă situații din anul 1988 și petiții formulate de către reclamantă începând cu 2002, la care s-a răspuns în datele de (...), (...), (...).
Pârâta a invocat si excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că asupra aceleiași cereri instanța s-a mai pronunțat în dosarele nr.
2507/2003 si nr. 658/2005 ale T. C.
La judecarea cauzei în fond, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5267/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția tardivității acțiunii, invocata de pârâta C. J. de P. C., s-a respins ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat invocata de pârâtă și s-a respins ca tardiv formulata acțiunea formulată de reclamanta S. M., împotriva pârâtei C. J. de P. C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost pensionată pentru invaliditate iar ca urmare a nemenținerii în grad de invaliditate de către comisia de expertiză medicală conform art. 24 din Legea nr. 3/1977, pensia de invaliditate acordată reclamantei începând din anul 1983 a fost sistată, aspect analizat prin sentința civilă nr.490/(...), pronunțată în dosarul nr. 2597/2003 al T. C. și prin decizia nr. 2. pronunțată în dosarul nr. 6170/2003 al Curții de A. C.
În cadrul judecății purtate în dosarele mai sus menționate, reclamanta a invocat aceleași aspecte pe care le-a reiterat în prezentul dosar, respectiv a apreciat că pensia din 1998 nu este corectă întrucât a fost pensionată pentru invaliditate în anul 1983, ulterior anului 1983 s-a angajat în muncă și din culpa intimatei în anul 1998 nu a fost trecută din oficiu din pensia de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, impunându-se anularea deciziilor nr. 59241/2000 si nr. 59241/2002.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicarea către petent. Potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensionare necontestată în acest termen este definitivă.
Decizia de pensionare nr. 2. (f.15 din dosar nr. 2507/2003), privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă, a fost comunicată reclamantei cel târziu la data de (...) când aceasta a înregistrat dosarul nr.
2507/2003 al T. C. în cadrul căruia a solicitat verificarea dosarului de pensie din anul 1983 în care a fost pensionată pentru invaliditate.
In acest dosar au mai fost supuse judecății decizia nr.59241/(...), decizia nr. 59241/(...) și decizia nr. 59241/(...) .
Prin urmare, s-a reținut că acțiunea reclamantei formulată la data de (...), prin care aceasta a contestat decizia de pensionare din 1983 și a celor din anii 1993, 1998 și 2000, este tardiv introdusă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 87, art. 88 din Legea nr.
19/2000 instanța a admis excepția tardivității acțiunii, invocata de pârâta C. J. de P. C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta consideră că în mod greșit a fost calculată pensia acesteia începând cu anul 1983 și până în anul 1998, aceasta fiindu-i stabilită în procent de 75% și nu de 85%, astfel cum prevedea legea.
Recurenta a mai arătat că în mod eronat prima instanță a respins și cererea acesteia de obligare a intimatei la plata daunelor morale solicitate, deși din anul 1983 este purtată pe drumuri pentru soluționarea cererilor sale privind drepturile de pensie la acrea era îndreptățită.
Se mai invocă faptul că decizia de pensie nr.2. nu i-a fost comunicată niciodată.
În recurs a fost încuviințată cererea recurentei de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, în temeiul art.6-81 și a art.14 din O.U.G. nr.51/2008. Analizând recursul formulat de reclamanta S. M., prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a soluționat excepția tardivității, respectiv a prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză de către intimată. Astfel, chiar dacă decizia privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă nr.24470/(...) emisă de C. P. al J. C., în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, nu ar fi fost comunicată la data respectivă, aceasta a fost anexată de către reclamantă cererii de chemare în judecată formulată la data de (...), astfel încât, cel mai târziu la această dată recurenta avea cunoștință de acest act. În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că, întrucât această decizie nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege, respectiv cel de 30 de zile prevăzut de art.52 din Legea nr.3/1977, dreptul la acțiune al reclamantei era prescris la data de (...), data formulării cererii de chemare în judecată în prezenta cauză. Recurenta apreciază că în dosarul nr.2507/2003 al T. C. ar fi investit instanța cu soluționarea altor pretenții legate de această decizie de pensionare. Chiar dacă aceasta ar fi fost situația în speță, Curtea consideră că orice aspecte legate de modul de stabilirea a pensiei prin această decizie, deci în special problemele privind calculul pensiei trebuiau invocate în termenul stabilit de lege. Prin neinvocarea acestor aspecte în termenul legal, această decizie de pensie a rămas definitivă în ceea ce privește elementele de calcul a pensiei de invaliditate. Pentru toate aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță. În temeiul disp.art.23 O.U.G. nr.51/2008, se va stabili onorariu avocat din oficiu în sumă de 300 lei, în favoarea avocatului R. O. M., ce va fi achitat din fondurile M.ui Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 5267 din 17 noiembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Stabilește onorariu avocat din oficiu în sumă de 300 lei, în favoarea avocat R. O. M., ce va fi achitat din fondurile M.ui Justiției. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. D. C. G. I.-R. M. GREFIER G. C. Red.CM/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia civilă nr. 239/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1196/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
