Decizia civilă nr. 2543/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2543/R/2012
Ședința publică din data de 22 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 994 din 2 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 22 mai 2012 pârâta intimat intimată a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la instanță în data de (...) reclamanta P. E. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 165012/(...) și obligarea acesteia din urmă să îi plătească diferența dintre pensia de serviciu acordată în baza L. nr. 567/2004 și pensia revizuită, sume calculate cu rata inflației de la data de (...) și până la plata efectivă.
În motivare a arătat că în conformitate cu dispozițiile L. nr. 1. i s-a recalculat pensia de serviciu, fiind emisă decizia de recalculare nr. 165012/(...), decizie pe care a contestat-o în instanță iar prin sentința civilă nr. 1322/(...), pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), i s-a admis contestația și s-a dispus anularea acestei decizii. Sentința mai sus arătată a fost atacată cu recurs de către intimată, dosarul aflându-se pe rolul C. de A. C., nefiind soluționat până la această dată.
D. de revizuire nr. 165012/(...) este nelegală deoarece revizuiește o decizie de recalculare a pensiei contestată în instanță și anulată în instanță. Această decizie a încălcat principiul neretroactivității, al dreptului de proprietate asupra pensiei obținută în mod legal, în baza unei legi anterioare apariției L. nr. 1., drept protejat de
J. C.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 994 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fostrespinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 165012/(...) emisă de pârâtă s-a revizuit pensia reclamantei în conformitate cu OUG nr. 5. stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1061 lei, punctajul mediu anual fiind stabilit la 1,44680 puncte.
Anterior, s-a recalculat pensiei de serviciu în temeiul art. 3 din L. nr. 1., iar prin decizia din (...) reclamantei i s-a acordat pensia de asigurări sociale în cuantum de
1061 lei, punctaj mediu anual de 1,44680.
Împotriva deciziei de revizuire, reclamanta a formulat contestație solicitând anularea acesteia și revenirea la drepturile stabilite prin decizia emisă conform sentinței civile nr.667/2008 a T. C. și deciziei civile nr.1108/R/2009 a C. de A. C.
Conform prevederilor art.1 alin.1 din O.nr.5., pensiile prevăzute la art. lit.c-h din
L. nr. 1., care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc din oficiu de către casele teritoriale de pensii. În activitatea de revizuire trebuie să se țină seama de prevederile art.11 alin.1 din Normele metodologice de calcul privind revizuirea pensiei care arată că pentru perioadele anterioare datei de (...), asiguraților prevăzuți la art.1 lit.c-h din L. nr.1., li se iau în calcul veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar.
Procedura de stabilire, plată, recalculare, reluare și încetare a pensiilor revizuite este cea prevăzută de L. nr.263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
Pensia, ca drept fundamental, este o formă de prestație de asigurări sociale plătite lunar în baza legii, inerentă și indisolubil legată de calitatea de pensionar obținută în baza unei decizii de pensionare cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor. P. prevederilor art. 1 din L. nr. 1., în vigoare la data stabilirii pensiei de serviciu, dreptul de asigurări sociale este garantat de stat și se exercită prin sistemul public de pensii.
Pe de altă parte, dispozițiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia de serviciu a reclamantei, reglementată printr-o lege specială are două componente și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului. P. contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat care nu se subsumează dreptului fundamental al pensiei.
Prin urmare, pensiile speciale, instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective pot fi reduse sau eliminate în perioadele de criză economică și financiară ori atunci când se impune cu necesitate reformarea sistemelor de pensii prin eliminarea inechităților existente în domeniu.
Ceea ce ocrotește C. E. a D. O. este dreptul la pensie ca drept fundamental, astfel cum acesta este reglementat în legislația internă a fiecărui stat, în cazul
României dreptul fundamental la pensie este cel rezultat pe baza principiului contributivității. Acest drept nu a fost afectat prin măsura revizuirii pensiei cuvenite reclamantei (cauza Jankovic vs. Croația din (...) și cauza Domalewski vs. Polonia din (...)).
Diminuarea veniturilor reclamantei prin eliminarea din cuantumul pensiei sale a suplimentului primit din partea statului peste ceea ce i s-ar fi cuvenit potrivit principiului contributivității a fost determinată de o situație excepțională datorită crizei economico-financiare globale și de eliminarea inechităților existente în sistem. Singura categorie exceptată fiind magistrații întrucât potrivit legislației europene aceștia trebuie să se bucure de independență care presupune și asigurarea unei pensii cât mai apropiată de salariul avut în perioada anterioară pensionării (cauza Cooper vs. Regatul Unit în anul 2003).
Principiul egalității în schemele ocupaționale de securitate socială din Directiva
E. nr. 96/97/CEE se referă la egalitate între persoanele ce se află în situații similare neputând fi extrapolat la categorii profesionale distincte.
P. jurisprudenței C., în principiu, nu este exclusă libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziții legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa pe viitordrepturile ce decurg din legislația în vigoare (cauza Hasani vs. Croația și cauza
Zielinski, Pradal, Gonzales și Others vs. Franța).
Deși cuantumul pensiei reclamantei a scăzut de la suma de 4010 lei la suma de
1061 lei, totuși cuantumul acesteia este peste cuantumul pensiei medii din sistemul public care este de aproximativ 740 lei. Astfel, potrivit jurisprudenței C. se consideră că proporționalitatea măsurii este înfrântă în situația în care o anumită „. excepțională a fost depășită (cauza Hasani vs. Croația din (...), cauza Velikovi and Others vs. Bulgaria din (...)), iar aceasta este apreciată de către C. prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie, lipsirea în totalitate de mijloace de subzistență sau prin aplicarea unei măsuri discriminatoriu (cauzele Kjartan Asmundsson vs. Islanda, Azinas vs. Cipru).
Disp. art. 20 alin.2 din Constituția României care reglementează drepturile fundamentale în materia de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie oferă o protecție mai largă decât cea conferită de C. E. a D. O. întrucât aceasta din urmă nu garantează nici un cuantum al pensiei „pragul excepțional"; rezultat din jurisprudența
C. până la care poate scădea pensia unei persoane fiind sub acest cuantum respectiv sub acel rezultat din contribuțiile individuale.
A. legiuitorul poate lua măsuri de acordare, modificare sau suprimare a unor drepturi de asigurări sociale. Aceasta din urmă în situație devine necesară atunci când întregul sistem de asigurări sociale este pus în pericol datorită unei grave crize economice, scăderii natalității și a numărului persoanelor încadrate în muncă ori îmbătrânirii accentuate a populației.
Prin măsurile luate de către legiuitor prin OUG nr. 5., nu se aduce atingere nici unui principiu fundamental consacrat prin C., cum sunt nediscriminarea, preeminența dreptului, autoritatea și efectivitatea puterii judecătorești și altele, așa încât nu se poate reține că s-a impus reclamantei o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul său la respectarea proprietății garantat de art.1 din Protocolul nr. 1 la C.
De altfel Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
Astfel, statul are posibilitatea de a condiționa acordarea pensiilor speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune și faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensii speciale nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept.
Relevantă în acest sens este și decizia nr. 458/(...) a C. C. prin care s-a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior";.
Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 lit.c și art.3 din L. nr.1., incidente în cauză, prin decizia nr.1380/(...), obligatorie pentru instanță, arătând că aceasta nu este întemeiată deoarece dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar iar, cu privire la drepturile rezultate în urma abținerii acestei calități, elenu pot fi menținute ad aeternum în cuantumul stabilit inițial sau cel aflat în plată la un moment dat.
În același sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în anul 1972 în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într- un anumit cuantum.
Prin urmare, cu referire la neretroactivitatea L. nr. 1., tribunalul a reținut, în acord cu jurisprudența C. C., că acest act normativ nu a produs efecte retroactive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificareasentinței în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în conformitate cu dispozițiile L. nr.1., i s-a recalculat pensia de serviciu fiindu-i emisa decizia de recalculare nr.
165012/(...), decizie contestata în instanța, iar prin decizia de revizuire cu același nr. din data de (...), i s-a acordat aceeași pensie de asigurări sociale în cuantum de 1061 lei. Susține ca decizia de revizuire este nelegala, deoarece revizuiește o decizie de recalculare a pensiei contestata în instanța, aceasta decizie încălcând dreptul de proprietate asupra pensiei obținute în mod legal în baza unei legi anterioare apariției L. 1., drept protejat de jurisprudența C.
Mai arată că deciziile contestate care au fost emise în baza L. 1., îi afectează drepturile patrimoniale stabilite anterior, întrucât pensia speciala este o prestație periodica lunara, pe care statul s-a obligat sa o plătească foștilor angajați în serviciile auxiliare în justiție și nu o suma stabilita lunar prin acte normative diferite, dreptul la pensia de serviciu fiind recunoscut printr-o dispoziție legala aflata în vigoare la data încheierii activității respectiv art. 68 din L. 567/2004, fiind încă în vigoare acest text legal, acest text legal nefiind abrogat, astfel încât reducerea drastica a pensiei este lipsită de orice baza legala.
În esența, măsura eliminării pensiei de serviciu, cu consecința reducerii cuantumului pensiei, este nelegala deoarece constituie un drept câștigat fiind stabilita printr-o lege previzibila clara, prin măsura eliminării s-a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la C. E., fără sa existe o justificare rezonabila, măsura fiind discriminatorie în raport cu situația magistratului căruia i s-a menținut beneficiul pensiei de serviciu în condițiile în care și reclamanta era supusa acelorași incompatibilități ca și alte categorii sociale.
Recalcularea și revizuirea pensiei de serviciu a avut consecința reducerea drastica a ei, fapt ce constituie o pierdere ireversibila a acesteia, echivalând cu o veritabila expropriere, confiscare a unei părți din pensia speciala, ori pensia așa cum a fost stabilita prin lege nu poate fi privita decât ca un bun în întregul sau cum rezulta din Protocolul 1 art. 1 a C.i E. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În consecința solicit admiterea recursului, și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației privind decizia de revizuire a pensiei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 mai 2012 pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate.
În motivare a arătat în esență că reclamanta nu contesta nici o eroare în calculul punctajului.
În dosarul nr.(...) a fost respinsa solicitarea sa de anulare a deciziei emise în baza L. nr.1. prin care pensia de serviciu a fost recalculata. A. dreptul la pensie de serviciu nu poate fi reacordat deoarece acesta este deja anulat prin penultima decizie - cea de aplicare a L. nr.1.. Prin pierderea acestui proces, s-a pierdut dreptul la pensia de serviciu.
Sunt invocate art. 171, 196 din L. nr.263/2010, cu sublinierea că de la (...) - anterior revizuirii conform O. nr.5. au fost abrogate dispozițiile privind pensiile de serviciu; există în vigoare o singură metodologie de calcul pentru pensiile de serviciu și anume cele prevăzute de L. nr.1. și respectiv de O. nr.5..
Arată ca a aplicat întocmai prevederile legale constituționale și ca în motivarea unei soluții instanța se poate folosi doar de litera legii.
De altfel, L. nr. 11. a fost supusă controlului de constituționalitate iar prin D. nr.
8. Curtea Constituțională a constat că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii. Nici O. nr. 5. nu a fost declarata neconstituționala.
P.le de serviciu nu pot fi considerate pensii ocupaționale deoarece beneficiarii lor nu au contribuit la un fond care să asigure sustenabilitatea financiară a acestora.
Consideră că măsura luată avut un scop legitim acela de a baza acordarea pensiilor pe principiul contributivității și de a susține financiar întregul sistem public de pensii. Ea este proporțională cu scopul urmărit, deoarece prin recalculare se menține dreptul la pensie într-un cuantum adecvat nevoilor sociale ale acesteia prin compararea cu celelalte pensii și cu categoriile profesionale apropiate.
Tot în subsidiar arată ca pensia veche era plătita conform cadrului legal existent atunci din doua bugete: astfel din bugetul nostru al asigurărilor sociale se plătea numai pensia plătita și în prezent și anume în funcție de contribuție. P. cea mare care a fost tăiata de legiuitor se achita din bugetul de stat. A., solicită instanței sa indice bugetul din care trebuie plătita pensia, în lipsa cadrului legal în acest sens, deoarece prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost prevăzute fonduri cu destinația achitării pensiilor de serviciu, actele normative în acest sens fiind abrogate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. c din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta a emis decizia de recalculare nr.
165012/(...), prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1061 lei care înlocuia pensia de serviciu de 4010 lei, acordată prin decizia nr. 165012/(...).
Reclamanta a contestat în instanță decizia de recalculare: prin sentința civilă nr.
1322/(...) a T. C. s-a admis contestația, iar prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) s-a admis recursul pârâților și a fost respinsă contestația.
D. de revizuire nr. 165012/(...) emisă în temeiul O. nr. 5. a menținut cuantumul pensiei reclamantei din decizia de recalculare, acela de 1061 lei.
Obiectul prezentului dosar îl constituie decizia de revizuire emisă în temeiul O. nr. 5., decizie prin care pensia recalculată în baza L. nr. 1. a fost revizuită.
Temeiul acțiunii vizează însă nu modul de revizuire, ci aceleași considerente pentru care persoanele ale căror pensii de serviciu au fost recalculate, le-au invocat în fața instanțelor de judecată, anume, incompatibilitățile pe care reclamanta, în calitate de grefier, le-a avut în timpul serviciului, încălcarea principiului neretroactivității și a substanței dreptului la pensie, discriminarea față de categoria magistraților.
La aceste motive s-a raportat prima instanță în soluționarea cauzei.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. se va raporta la măsura recalculării pensiilor de serviciu, privită global, ca o sumă de măsuri adoptate de legiuitor, înglobând atât L. nr. 1., cât și O. nr. 5. (prin aceasta din urmă fiind fundamentată încă o dată recalcularea pensiilor, intenția fiind de a se corecta lacunele L. nr. 1. și de a se pune de acord intenția legiuitorului cu exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării nr. 1.), sens în care va avea în vedere următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiulart.146 lit. a din Constituție, prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională astatuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta
Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele: „(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, P. I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și subaspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie
2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie
2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și,numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă
(încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C.
Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie
2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității,
C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva
României s-a reținut că:
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr.
43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel maibine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deșisubstanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, care privesc situația aceleiași categorii socio-profesionale din care face parte și reclamanta, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.
567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei.
În dosarul nr. (...), controlul judiciar s-a realizat de către instanța de recurs, urmărind analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.
În concret, Curtea de A. a reținut că în urma recalculării i s-a stabilit o pensie în cuantum de 1061 lei brut, cuantum care este superior față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în România, care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
Cu privire la previzibilitatea legii, în raport de motivele de nelegalitate invocate în legătură cu acest aspect de către contestatoare, care reclamă stabilitatea dreptuluilegal câștigat, în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculat și apoi revizuit pensia reclamantei, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se susține de către reclamantă că a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamanta nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază, în raport de probele administrate, că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a considera că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Așa cum s-a reținut și în cuprinsul deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., în privința neabrogării L. nr. 567/2004 prin L. nr. 1. se are în vedere că prin nr. 8. a C. C. s-a arătat că „…legiuitorul a menținut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că
„persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale, întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.";
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va respinge recursul declarat și va menține totalitate acțiunea formulată, cu completarea și înlocuirea,a acolo unde se impune, a considerentelor tribunalului cu cele de preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 994 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. G.-L. T. L. D.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. E. B.
| ← Decizia civilă nr. 2787/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4630/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
