Decizia civilă nr. 4768/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ Nr. 4768/R/2012
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 1. din 24 iulie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe intimata pârâtă C. T. DE P. B.-N., având ca obiect asigurări sociale - contestație act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 13 noiembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. B. N. reclamantul M. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B.-N. anularea deciziei nr. 1. din 27 martie 2012 emisă de pârâtă.
În motivare s-a arătat că în perioada menționată în decizia atacată a realizat venituri din activitatea de expert judiciar, însă acestea nu sunt de natură profesională, deoarece nu au avut caracter regulat.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 571/2003, ale OUG nr. 5., OUG nr. 8., OUG nr. 17/2010 și normele de aplicare a acestora.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 10) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că începând din 1 aprilie 2010 reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate. D. dobândirea dreptului de asigurări sociale, reclamantul a realizat venituri din activități profesionale în anul 2010.
În raport de dispozițiile art. 92 alin. 1 lit. g din L. nr. 19/2000 beneficiarului unei pensii de invaliditate de gradul I sau II i se suspendă plata pensiei începând cu luna următoare celei în care se află în una din situațiile prevăzute de art. 5 alin. 1 pct. II, II, IV lit. b-f din această lege.
Membrii asociațiilor familiale și persoanele fizice autorizate se regăsesc în art. 5 alin. 1 pct. IV lit. c, d din L. nr. 19/2000, astfel încât persoanele încadrate în gradul I sau II de invaliditate care au și o asemenea calitate nu mai pot beneficia de pensie de invaliditate.
Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiari în termen de 3 ani, astfel că pârâta a procedat la emiterea deciziei contestate, stabilind un debit în cuantum de 11.925 lei rezultat în intervalul (...) - (...), avându-se în vedere faptul că lit. g a alin. 1 a art. 92 a fost introdusă de pct. 5 din L. nr. 209/2009 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 9 iunie 2009.
La termenul de judecată din data de 17 iulie 2012, reclamantul a solicitat în subsidiar, anularea parțială a deciziei atacate, cu consecința obligării sale la plata diferenței dintre pensia încasată și cea care i se cuvenea în cazul încadrării sale în gradul III de invaliditate.
Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud îndosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul M. V., împotriva deciziei nr. 1./(...) emisă de pârâta C. județeană de P. B.-N. în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B.-N.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că la data de 27 martie 2012 pârâta a emis decizia nr. 1./2012 prin care a stabilit în sarcina reclamantului obligația de restituire a sumei de 11.925 lei, sumă încasată necuvenit pe perioada 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010, decizie care a fost contestată în prezentul cadru procesual.
Reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul II începând din data de 1 aprilie 2010, conform deciziei nr. 1./(...) privind acordarea pensiei de invaliditate (f. 15).
În anul 2010 reclamantul a realizat venituri din profesii libere, în calitate de expert tehnic judiciar, acesta fiind autorizat ca persoană fizică autorizată să efectueze expertize tehnice judiciare în specialitatea silvicultură.
Atât prin acțiunea introductivă, cât și în fața instanței de judecată la termenele din 20 iunie 2012 și 17 iulie 2012, reclamantul a atestat realizarea în perioada în litigiu de venituri din activitatea desfășurată în calitate de expert tehnic, obținute ca urmare a desemnării domniei sale de instanța de judecată sau de alte organe judiciare în vederea efectuării unor lucrări de expertiză tehnică.
Totodată, realizarea de venituri din activități independente este atestată și prin adresa nr. 4948/(...) poziția 147.
Ca atare, s-a reținut că în intervalul de timp cuprins între data de 1 aprilie
2010 și 31 decembrie 2010, reclamantul a realizat venituri din profesii libere și, în același timp, a fost și beneficiarul pensiei de invaliditate de gradul II.
În perioada în litigiu - 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010, în vigoare erau dispozițiile Legii nr. 19/2000, astfel că analiza legalității deciziei atacate trebuie realizată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare în perioada în care se pretinde încasarea nelegală a unei sume de bani.
Conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 pct. IV lit. d și f din L. nr. 19/2000, în forma în vigoare la data de 1 aprilie 2010, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele autorizate să desfășoare activități independente, precum și alte persoane care realizează venituri din activități profesionale.
Prin L. nr. 209/2009, publicată în Monitorul Oficial al României din data de 9 iunie 2009, în vigoare din data de 12 iunie 2009, s-a introdus în L. nr.
19/2000 textul art. 92 alin. 1 lit. g, text potrivit căruia plata pensiei se suspendăîncepând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul II se regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV lit. b-f.
Așadar, întrucât conform art. 54 lit. b din L. nr. 19/2000 gradul II de invaliditate se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă, iar pensia de invaliditate de gradul II constituie un venit de înlocuire pentru pierderea totală a capacității de muncă, prin art. 92 alin. 1 lit. g din L. nr.
19/2000 s-a instituit imperativ sancțiunea suspendării plății pensiei atunci când beneficiarul acesteia realizează și venituri din activități independente sau venituri din activități profesionale, indiferent de cuantumul acestora.
Dat fiind faptul că reclamantul era atât beneficiar al pensiei de invaliditate de gradul II, cât și al unor venituri din activitate independentă, realizate încalitate de persoană fizică autorizată, în mod corect, în baza prevederilor art. 92 alin. 1 lit. g din L. nr. 19/2000 s-a reținut că operează sancțiunea suspendării plății pensiei de invaliditate.
Sintagma „venituri profesionale"; a fost definită prin OUG nr. 8., ca reprezentând acele venituri realizate din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și/sau venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil. Ulterior, prin L. nr. 9. s-a prevăzut că prin venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, se înțeleg acele venituri realizate din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și/sau venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil, precum și contractele civile și cele de colaborare încheiate în temeiul prevederilor art. 38 alin. (6) din L. nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv art. 18 din L. nr. 53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților, precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Reclamantul însă fiind persoană fizică autorizată la data de 1 aprilie 2010, în această calitate a realizat venituri din activitate independentă încadrându-se în categoria asiguraților prevăzuți de art. 5 pct. IV lit. d din L. nr. 19/2000. Ulterior, în temeiul dispozițiilor Codului fiscal, în forma modificată prin OUG nr. 5. și prin L. nr. 9., veniturile realizate din activitatea de expertiză au devenit venituri profesionale, fiind realizate în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu clientul. În intervalul 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 reclamantul a beneficiat de o pensie de invaliditate în cuantum total de 11.925 lei (1.325 lei în fiecare lună). Întrucât textul art. 92 alin. 1 lit. g din L. nr. 19/2000 prevede imperativ suspendarea plății pensiei de invaliditate de gradul II atunci când beneficiarul prestează activitate independentă în calitate de persoană fizică autorizată sau realizează venituri de natură profesională, suma de 11.925 lei a fost încasată de reclamant în mod eronat. Ca atare, pârâta este îndreptățită în baza art. 179 alin. 1 din L. nr. 263/2010, în vigoare la data constatării efectuării plății nedatorate și emiterii deciziei de debit, la recuperarea sumelor plătite cu titlu de pensie de invaliditate. Restituirea sumelor încasate de reclamant cu titlu de pensie în perioada 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010 trebuie făcută cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 179 alin. 1 din L. nr. 263/2010, așa cum corect a procedat pârâta. Mijlocul legal de recuperare a sumelor nelegal plătite, în cazul reclamantului în cuantum total de 11.925 lei pe perioada 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010, îl constituie, conform art. 179 alin. 4 din L. nr. 263/2010, decizia ce constituie titlu executoriu, contestată în prezentul cadru procesual. În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, reținând că art. 92 alin. 1 lit. g din L. nr. 19/2000 prevede imperativ, cu titlu de sancțiune, suspendarea plății pensiei de invaliditate de gradul II atunci când beneficiarul acesteia realizează venituri din activități independente sau venituri din activități profesionale, indiferent de cuantumul acestora, tribunalul văzând că reclamantul s-a aflat în această situație, a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată. T. a considerat că nu poate fi admisă nici cererea subsidiară, de anulare parțială a deciziei atacate cu consecința obligării reclamantului la restituirea diferenței dintre pensia încasată și cea care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost încadrat în gradul III de invaliditate. O astfel de cerere nu are niciun temei legal, întrucât în perioada în litigiu - 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010 - reclamantul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, conform deciziei asupra capacității de muncă nr. 165/(...), cu începere din data de 1 martie 2010 (f. 62). În aceste condiții, acestuia i s-a acordat pensie de invaliditate aferentă gradului II în care a fost încadrat. Dacă s-ar admite cererea reclamantului instanța ar modifica implicit decizia de încadrare în gradul de invaliditate și decizia de pensie, ceea ce nu este admisibil, aceste acte nefiind contestate de reclamant, ci dimpotrivă, ele au fost acceptate și și-au produs efectele. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., solicitândcasarea hotărârii tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului recurentul a arătat că la data de (...) a fost pensionat cu gradul II de invaliditate în baza deciziei nr. 1./(...). În cursul anului 2010, a obținut venituri ocazional din expertize tehnice judiciare și care au fost evidențiate prin depunerea la organele fiscale a declarației 200, la data de (...), în baza cărora s-au emis decizii de impunere. Veniturile obținute sunt rodul muncii pe întreg anul 2010, iar unele expertize au fost efectuate înainte de pensionare, iar plata acestora s-a făcut ulterior după depunerea acestora la instanțe; Veniturile au un caracter ocazional (nu se obțin venituri lunar). În luna august 2010 a fost operat pe cord deschis la T. M., iar în convalescență nu a putut executa lucrări. Consideră normală reținerea numai a diferenței dintre gradul II și gradul III întrucât la gradul III avea dreptul de a cumula venituri cu pensia (Cu ocazia pensionării a raportat faptul că execută expertize tehnice silvice în urma numirii de către instanțe și alte organe ale statului) Este adevărat ca potrivit art. 54 lit. b) din L. nr. 19/2000, gradul II de invaliditate se caracterizează prin pierderea totala a capacitații de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spațial, fara ajutorul altei persoane, iar potrivit art. 94 alin. 1 lit. d) din același act normativ, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective pensionarii de invaliditate de gradul III, ceea ce ar însemna, intr-o interpretare per a contrario, ca pensionarii de invaliditate de grad II nu ar putea cumula astfel de venituri cu pensia. Coroborarea acestor dispoziții din legea menționata nu poate justifica insa excluderea automata de la beneficiul cumulului pensiei de invaliditate de grad II cu veniturile obținute de contestator ca urmare a prestării activității sporadice in cadrul asociației sale familiale, câtă vreme natura juridica a unor astfel de venituri nu justifica încadrarea lor într-o remunerație sau alt venit cu caracter permanent, susceptibil a se constitui în cumul împreuna cu pensia de invaliditate grad II. Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. - s-a pronunțat in sensul posibilității cumulului pensiei de invaliditate de gradul II cu indemnizația corespunzătoare unei funcției elective, prin D. nr. 16 din 18 februarie 2008, admițând recursul in interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. II, art. 94 alin. (1) lit. d) din L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, soluție care, prin asimilare este operanta si in speța de față. In cazcontrar s-ar încalcă principiul egalității cetățenilor in fata legii prevăzut de art. 16 al. 1 din Constituția României, potrivit căruia - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" . In drept, art. 304 C.pr.civ. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține următoarele: Prin decizia nr. 1./(...) emisă de intimată s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de restituire a sumei de 11.925 lei, sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie pe perioada 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010, cu motivarea că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de cumulul pensie de invaliditate gradul 2 cu venituri din activitate profesională. Prin decizia nr. 1./(...) privind acordarea pensiei de invaliditate, emisă de C. J. de P. B. s-a stabilit dreptul reclamantului M. P. la pensie de invaliditate gradul II începând din data de 1 aprilie 2010. Potrivit prevederilor art. 92 alin. 1 lit. g din L. nr. 19/2000 plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul II se regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV lit. b-f. Art. 5 alin. (1) pct. IV lit. d și f din același act normativ, în forma în vigoare în perioada menționată în decizia contestată, prevedea că: "(1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...]persoanele autorizate să desfășoare activități independente (lit. d) și, respectiv, alte persoane care realizează venituri din activități profesionale (lit. f). În ședința publică din data de 17 iulie 2012 reclamantul a arătat că este persoană fizică autorizată din iunie 2007 și în perioada aprilie -decembrie 2010 a realizat venituri cu caracter ocazional ori de câte ori a fost numit de către instanțe sau de alte organe judiciare să efectueze expertize silvice. Pe baza acestor precizări ale reclamantului instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de persoană fizică autorizată la data de 1 aprilie 2010, iar în această calitate a realizat venituri din activitate independentă, încadrându-se în categoria asiguraților prevăzuți de art. 5 pct. IV lit. d din L. nr. 19/2000. Instanța de fond a reținut că în anul 2010 reclamantul a realizat venituri din profesii libere, în calitate de expert tehnic judiciar, acesta fiind autorizat ca persoană fizică autorizată să efectueze expertize tehnice judiciare în specialitatea silvicultură. Curtea constată însă că instanța de fond, reținând în mod corect calitatea reclamantului de expert tehnic judiciar, nu a argumentat în baza căror dispoziții legale a stabilit că reclamantul are statutul persoană fizică autorizată să desfășoare activități independente, în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit. d din L. nr. 19/2000. Faptul că reclamantul este înregistrat în evidențele organelor fiscale cu venituri impozabile realizate din activitatea de expert tehnic judiciar (conform certificatului de înregistrare fiscală anexat de recurent la dosar - fila 9 dosar recurs) nu poate conduce în mod automat la încadrarea acestuia în categoria persoanelor autorizate să desfășoare activități independente, în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit. d din L. nr. 19/2000, în cauză impunându-se examinarea acestui aspect prin raportare și la prevederile legale care reglementează dobândirea calității de expert tehnic judiciar, respectiv ale OG nr. 2/2000. De asemenea, în cauză se impunea a se solicita reclamantului să prezinte dovezi privind forma în care a exercitat activitatea de expertiză, având în vedere că acesta a făcut afirmații contradictorii, susținând în fața instanței de fond căprestează această activitate ca persoană fizică autorizată, iar prin recurs a făcut referire la prestarea activității în cadrul unei asociații familiale. Pe de altă parte, în raport de motivarea expusă în decizia contestată (respectiv cumulul pensiei de invaliditate gradul 2 cu venituri din activitate profesională), în cauză se impunea ca instanța să examineze dacă activitatea de expert tehnic judiciar desfășurată de reclamant poate fi considerată activitate profesională în sensul art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f din L. nr. 19/2000. În acest context se impunea a fi analizate și susținerile reclamantului privind caracterul ocazional al veniturilor obținute din activitatea de expert tehnic judiciar, precum și cele privind faptul că o parte din veniturile încasate reprezentau onorarii pentru expertize efectuate anterior înscrierii la pensia de invaliditate. Totodată, se impunea a se verifica dacă veniturile respective au fost realizate de reclamant ca urmare a numirii acestuia de către instanțe sau alte organe judiciare sau în urma încheierii unor contracte de prestări servicii cu alte persoane beneficiare, cu administrarea dovezilor necesare în acest sens. Apreciind astfel că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei în ceea ce privește aspecte esențiale în prezenta acțiune, Curtea reține că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul examinării tuturor aspectelor menționate mai sus, instanța de fond urmând a pune în discuția părților și necesitatea probelor pe carele va considera utile în vederea clarificării aspectelor respective. Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1-3 și 5 cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: G.C.F. GREFIER N. N.
| ← Decizia civilă nr. 240/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4576/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
